News Flash:

Cenzura ideologica a fost inlocuita de cea economica

31 August 1999
683 Vizualizari | 0 Comentarii
•Scriitorul Valeriu Stancu s-a nascut la Iasi, in ziua de 27 august 1950. Dupa terminarea liceului (realizata cu destula dificultate dat fiind faptul ca, la un moment dat a fost eamatriculat, pentru ca fondase "revista tinerilor neutecisti" la Liceul National), viata sa a urmat o traiectorie sinuoasa, pina cind poetul Ioanid Romanescu, care lucra la "Convorbiri literare" si il cunostea prin poeziile pe care le publicase inca de cind era elev, l-a chemat si i-a spus: "Tinere, poezia inseamna si cultura. Mars la invatat!". El a fost obligat sa se inscrie la Facultatea de Litere (sectia franceza). Dupa citiva ani de profesorat la Pascani, a devenit redactor la revista "Cronica" (1983) si apoi (din 1997), redactor sef. A publicat numeroase volume de versuri in limbile romana si franceza, volume aparute fie la Bucuresti, Iasi, Oradea, Timisoara, fie in Belgia, Franta si Canada. Opera sa a fost incununata cu mai multe premii prestigioase, ultimul fiind oferit de revista "Convorbiri literare" pentru volumul "Rastalmacirea jocului". Tragicul destin al scriitorului roman - Domnule Valeriu Stancu, ce se intimpla cu inflatia aceasta de scriitori in Romania? Este ea sau nu benefica pentru literatura? - Atit dupa alegerile nefericite din noiembrie 1946, cit si dupa decembrie 1989, destinul scriitorului a stat mereu sub semnul cenzurii. Daca intre 1949 si 1989 a fost vorba de o cenzura politica, ideologica, dupa 1989 s-a instaurat in viata scriitoriceasca o cenzura economica, cenzura care este la fel de cumplita si de eficienta ca si cenzura comunista. Efectiv, astazi, scriitori care s-au impus deja in constiinta cititorilor, scriitori care reprezinta ceva in literatura romana contemporana in ultimii ani, nu mai au posibilitatea sa scoata o carte din cauza preturilor exorbitante ale hirtiei si tiparului. In timp ce, si aici este un fenomen foarte curios, veleitarii, oameni care nu au nici un pic de talent si care au ajuns deja la o virsta destul de inaintata fara a sclipi prin ceva, fara a da semn de talent scriitoricesc, au inceput sa scrie carti, dar mai ales sa le publice, pentru ca au bani. Deci, aici cred ca ar trebui sa functioneze o grila, o sita a breslei scriitoricesti care sa cearna valorile, pentru ca uniunea este asaltata de tot felul de "scriitori" care ar vrea sa devina membri ai sai din orgoliu, din dorinta de a avea unele facilitati, unele privilegii, dar, care, din punct de vedere axiologic, sint nuli. Au avut bani si au publicat carti a compte d'auteur (pe cheltuiala autorului) cum ar spune francezul) si acum emit pretentii de creatori adevarati dar cartile lor sint adevarate dezastre pentru cultura romana. Spun aceasta pentru ca in calitate de editor ma lovesc foarte des, dar foarte des de acest aspect. Colegi de-ai nostri pe care-i stim de decenii intregi nu au bani astazi sa-si mai vada numele adunat pe o carte, pe cind oameni care realmente ar putea sa faca ceva mult mai nobil cu banii pe care-i au se incapatineaza sa devina scriitori. Acest lucru este valabil si pentru personalitatile politice care stiu cit de efemera-i soarta lor si care vor sa se invesniceasca, scotind carti si semnind tot felul de lucrari, evident, aproape fara valoare.Adevaratul scriitor are un destin tragic, dupa parerea mea. El nu se mai poate implini in calitatea sa de creator din cauze care sint extraliterare, mai ales din motive economice. De ce tac prozatorii ieseni? - Si, totusi, sint inca destui scriitori care, cu toate conditiile financiare vitrege, ofera cititorilor lucrari care se impun prin valoare. - Cea care imparateste, cea care domneste este poezia, mai ales prin foarte puternica generatie '80. Intimplator fac si eu parte din ea, dar chiar si un rau-voitor daca ar vrea sa priveasca peisajul literaturii iesene contemporane, trebuie sa recunoasca faptul ca poezia are reprezentanti de marca. Vine din urma cu putere si poezia tinerilor. In revista "Cronica"am citeva pagini dedicate generatiei '90 si chiar debutantilor pentru a le facilita confruntarea cu sine si cu cititorul. Scoala de poezie ieseana este recunoscuta nu numai la nivel national, ci si international pentru ca foarte multi dintre poetii ieseni au cunoscut in ultima vreme succesul mai ales in tari din Europa Occidentala. Spre deosebire de scoala de poezie, avem prozatori dar nu o scoala ieseana de proza, asa cum exista o scoala de poeti formati in jurul Casei Pogor, al cenaclului "Junimea" si in jurul revistelor. Chiar si "Cronica" are un astfel de nucleu format, mai ales din tineri creatori care s-au distins de-a lungul anilor la concursul "Autori, copiii!" Din rindul acestora sint deja membri ai Uniunii Scriitorilor. In ceea ce priveste proza, cred ca din generatia anilor '90 vor veni oameni foarte puternici, cu vina de creatori, insa mai putini la numar. In schimb, cei pe care-i credeam prozatori la Iasi, sa spunem Mircea Radu Iacoban sau Stelian Baboi, iata ca in ultima vreme tac. "Sint bucuros ca am tradus scriitori romani in Occident" - Dar, dv. ce faceti? - In luna septembrie imi va aparea un volum de versuri intitulat "Cu siliconul in banduliera" in care mi-am schimbat total registrul, un volum plin de ironii, de ghidusii, cu totul altceva decit i-am obisnuit pe cititori. Cochetez si cu proza. Peste citeva zile voi pleca la Salonul national de carte de la Chisinau in cadrul caruia se va lansa primul meu volum de proza, volum intitulat "11 fantezii despre dialogul edenic". In ceea ce priveste traducerile, am fost preocupat inca din timpul studentiei de literatura belgiana de expresie franceza. Mi-am largit aria preocuparilor: in calitate de traducator am tradus foarte multa poezie franceza, elvetiana, canadiana, dar si scriitori romani in limba franceza si pe care am ocazia sa-i promovez pentru ca sint corespondentul pentru Romania al Centrului de cercetari poetice internationale cu sediul la Bruxelles. Preocuparile mele de francofonie nu s-au rezumat la traduceri de volume in si din franceza, ci de-a lungul vremii am sustinut in cadrul revistei "Cronica" niste pagini dedicate francofoniei unde am publicat, mai ales dialoguri cu prsonalitati ale vietii culturale, stiintifice, artistice franceze. Aceste preocupari vor fi reunite in doua volume intitulate "Francofonia o punte a sinceritatii", volume scoase in colaborare cu Georges Diener, fostul director al Centrului Cultural Francez din Iasi. Sint bucuros ca am publicat 20 de volume de traduceri. Soarta revistei "Cronica" este incerta - La un moment dat, in lumea intelectualitatii iesene nici nu se mai vorbea despre revista "Cronica", deoarece, practic, aceasta isi incetase activitatea. Acum, din cite am aflat, revista apare intr-un tiraj variind in functie de sezon, de greutatea materialelor, intre 2000 si 3000 de exemplare, ceea ce pare a fi un lucru foarte bun. - Revista "Cronica" a cunoscut multe avataruri. Pina in 1989 era un saptaminal politic, social, economic si cultural cu cenzura de rigoare. Dupa '90, la cirma revistei a venit un redactor sef tinar, dar care, din nefericire, a avut o formatie de stinga. Revista a facut citeva gafe politice, datorita carora isi pierduse si cititorii. Am preluat revista la inceputul anului 1997, revista care numai saptaminal nu se putea numi, cind apareau doar 11 numere pe an in loc de 52! Si asta nu din cauza ca redactorul sef nu ar fi fost un om de cultura si un om de revista, ci pentru niste tribulatii politice care au costat revista foarte mult. In doi ani si jumatate am reusit, zic eu, sa suplinim echipa numeroasa de pina atunci (circa 40 de oameni); pentru acelasi volum de munca avem astazi cinci oameni care scot atit revista cit si cartile la editura. Multumesc lui Dumnezeu, reusim sa editam 30-40 de titluri pe an si, in acelasi timp, sa facem din revista "Cronica" una dintre cele mai cautate publicatii de cultura. Din punct de vedere financiar, revista traverseaza o perioada nefasta; devizul lunar este de 25 milioane de lei, din care asa-zisul nostru editor, Ministerul Culturii, ne asigura 1.360.000 de lei. Restul sint bani pe care trebuie sa-i procure echipa redactionala. Nici macar salariile nu le avem asigurate. In aceste conditii, s-ar putea intimpla ca, din luna octombrie, revista sa-si inceteze activitatea. In situatia in care nici una dintre oficialitatile locale nu vrea sa ne ajute, va trebui sa luptam singuri din greu pentru supravietuire. Asta-i si soarta, la noi, a institutiilor culturale! Magda OLTEANU
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1679 (s) | 22 queries | Mysql time :0.037053 (s)