News Flash:

Cin` te-ngroapa, dom`le?

1 Septembrie 2007
1586 Vizualizari | 1 Comentarii
Cin te ngroapa dom le
• Chiar si pentru a vorbi cu un gropar trebuie sa astepti la rand • "Sunt comenzi ce trebuie rezolvate la timp, dom`le, mai asteapta cand avem oleaca de pauza", spun in cor groparii de la cimitirul Eternitatea • Si groparii dau probe, si ei fac calcule, si ei isi calculeaza timpul la minut • O zi de gropar inseamna sa izbutesti a duce la capat cu bine, in medie, aproximativ 4 - 5 inmormantari, adica a sapa tot atatea gropi, iar uneori intervin si cateva deschideri de cavouri • "Era la prima deshumare... in 1995. O tin minte...(rade). Trebuia sa dau ca un fel de proba de lucru. Sapam in parcela 39. Eu n-am stiut ca are pod si da-i si da-i... La un moment dat, nu mai intra harletul, dar am fortat. Dupa a treia lovitura, hap, se rup scandurile din podul de lemn. Am sarit ca din gura de sarpe, cazusem peste ciolane... Vai, vai... Am crezut ca ma trec toate... tare eram inspaimantat. Apoi, imi era tarsa sa-l strang... da` ce sa faci, daca nu treceam proba... Si hai, hai, incet incet, am strans os cu os, dar m-au trecut toate", a marturisit Nastase Pavel, gropar cu o experienta de peste 13 ani


Intr-o vreme cand oamenii sunt intr-o permanenta lupta pentru o meserie cat mai bine platita si cotata, meseria de gropar pare a fi una ce ar trebui sa dispara. Dar nu este asa. Meseria de gropar si alte cateva sunt cele mai vechi si nu presupun riscul de a da someri. Totodata, meseria de gropar, desi este rusinoasa din privinta unora, pentru cei care au ales-o constituie o banala munca, doar ca putin mai obositoare. "Daca suntem gropari nu inseamna ca suntem si prosti. Suntem si noi oameni si nu ne este rusine de aceasta meserie", arata Chitaru Raducu, gropar la cimitirul Eternitatea de aproximativ 5 ani. Groparii au, ca si alte categorii de muncitori, un program, un tabiet. Cel mai greu le este pe caldura sau iarna, cand pamantul ingheata. Insa trec si peste aceasta. "Daca nu-mi placea nu ma angajam aici. Omul, cand vine sa dezgropam mortul, imi spune ca asta si asta, iar seful la fel. Treaba trebuie facuta. Daca nu iti place deloc n-ai ce cauta aici", incepe sa povesteasca Chitaru Raducu, unul dintre groparii de la cimitirul Eternitatea.
Pentru ca tocmai au terminat o deshumare si urmatoarea inmormantare era peste 1 ora, groparii au gasit un moment sa povesteasca despre meseria ce o practica de ani buni.

Programul il fac mortii

Atributiile unui gropar nu se termina fix la ora 16.00. Totul depinde de morti. Mortii fac programul, nu cei vii. Pentru aceasta, meseria de gropar trebuie sa fie considerata de catre cei care o practica una ca si celelalte, cand poate interveni oricand ceva, adica un nou mort. "Este o meserie ca toate celelalte... dar nu-mi prea plac sapaturile la morminte, ci mai ales la cavouri. La cavouri este oleaca mai usor decat la morminte, ca n-ai pamant. La sapat iti ia vreo doua ore si ceva, dar acum, cum pamantul este uscat, iti ia vreo trei ore si ceva", continua a povesti Chitaru Raducu. Viata de familie si meseria de gropar sunt oarecum paralele. "Mai mult stau aici decat acasa. Eu dimineata plec la 5.30 de acasa, iar seara, cand nu sunt multe inmormantari, am autobuz la 18.30 spre Letcani, si ce mai fac acasa? Mananc, stau oleaca la televizor si somn si hai la munca iar. Asta-i viata... liber e numa` lunea...", adauga Chitaru Raducu.



Viata de gropar

"E ora si inmormantarea, ora si inmormantarea... nu prea mai ai timp de hodina. Nu bine tragi funiile de la o inmormantare si fugi la alta", mentioneaza Nastase Pavel, colegul de breasla al primului gropar. Apoi rade si spune: "Eu am stiut ca am sa fiu gropar? Asta-i omul, trebuie cineva sa-i ingroape pe oameni. Si groparii vor fi si ei ingropati. Am lucrat si in alte parti, dar am venit aici. Cat esti tanar, poti fi gropar, dar cum te iau durerile de sale, cam gata... o iei pe cocoasa. E greu, pentru ca e multa munca fizica... Am facut o scoala profesionala si tot gropar am ajuns...", a remarcat groparul. Cu toate acestea, toti sunt multumiti de meseria de gropar, numai daca n-ar fi asa de greu la sapat. Dar exista si o mandrie. Eternitatea nu este un cimitir ca oricare altul. A lucra la Eternitatea inseamna ceva, pe buna dreptate. "Eternitatea, cel mai mare cimitir din Moldova, imi place. Am activitate mereu. Aici ai si ce vedea, sunt tot felul de arhitecturi, e frumos si imi place cum este ingrijit", intervine Nastase Pavel. Cat despre comenzi, fiecare este tratata la fel. "Sunt comenzi, ne facem treaba indiferent ca a fost stab sau muritor de rand. Mortul nu asteapta pe mal", spune sec Nastase. Recordul la inmormantari intr-o zi a fost stabilit acum trei ani. Au fost 18. "Parca zburam ca o albina de la o inmormantare la alta. Ptii, greu a fost... n-aveai timp nici sa te stergi pe fata", a adaugat groparul Nastase. Intre casa si cimitir, este un interval scurt in care sunt uitate toate cele de peste zi. Mortii raman in cimitir, nu sunt luati de mintea groparilor cand acestia pleaca acasa. Viata merge inainte, vine o noua zi si tot asa. "Nu ma gandesc la nimic cand sap. Nu simt nici o jena, nimic. Miroase a mucegai inchis... numai la altele. Am prins si mai asa... Atunci cand este unul mort in accident, calcat de tren sau de masini este pus in sicriu intr-un sac de nailon si cand o deschizi ne silim oleaca... Miroase, e cam urat. Si gelatina aia... Duhneste dar... Celelalte nu, doar a mucegai, a inchis... e mai bine in aceste cazuri. Dupa ce terminam aceasta treaba suntem obositi fizic, dar psihic e ceva normal. Doar asta nu-i mare... Asta-i viata.. Doar asta-i munca noastra... Atata stim: naveta, inmormantari si oleaca acasa", a precizat Chitaru Raducu.



Testul groparului

Ca in alte meserii, si groparii sustin un test la angajare. Acest test consta in felul cum se descurca la saparea unei gropi ori la deshumarea unui defunct. Este vorba de rapiditate, rezistenta si sa nu fie afectat de imaginea cadavrelor. Uneori testele pot fi motive de mare spaima. Cam asa a fost si in cazul lui Nastase Pavel, angajat la cimitirul Eternitatea. Are 37 de ani si din 1995 lucreaza la acest cimitir. Face naveta zi de zi pana la Podu Iloaiei. Inainte de a veni aici a fost miner si a lucrat si pe la alte cimitire din Iasi. "Am lucrat si la alte cimitire, la Sf. Vasile, in Pacurari, CUG, cate 3, 4 si 2 ani. Aici am prins post si m-am tinut de treaba. La firme e greu... Aici ai stabilitatea locului de munca daca te tii de treaba. E cam greu, e pamant, ba ploua, ba ninge, ingheata pamantul... te ajunge... Dar ca ploua, ca ninge, mortul nu sta pe mal... trebuie bagat in groapa. E munca grea la sapat la pamant, dar ca si in agricultura...", a precizat Nastase Pavel. Cel mai greu a fost pentru el la inceput. Trebuia sa treaca testul de angajare. "Acum e ceva normal sa dezgrop si sa pun mana pe oase sau cranii. E ceva normal. Dar la inceput... (rade). Aveam un nod in gat... Vreo doua luni de zile am avut noduri in gat. Era la prima deshumare... In 1995, cand am deshumat prima data un om. O tin minte... (rade). Trebuia sa dau ca un fel de proba de lucru. Sapam in parcela 39. Eu n-am stiu ca are pod si da-i si da-i...La un moment dat, nu mai intra harletul, dar am fortat. Dupa a treia lovitura, hap, se rup scandurile, podul de lemn. Am sarit ca din gura de sarpe, cazusem peste ciolane... Vai, vai... Am crezut ca ma trec toate... tare eram inspaimantat. Apoi, imi era tarsa sa-l strang... da` ce sa faci, daca nu treceam proba... Si hai hai, incet incet, am strans os cu os, dar m-au trecut toate... A doua zi alta si tot asa pana cand a devenit obisnuinta. Dar am rezolvat-o pana la urma", a marturisit Nastase Pavel. Insa dupa o vreme, nici aceste amintiri nu mai au o semnificatie importanta, ele intra in fluxul comun al celor intamplate peste zi.



Mii de morti ingropati

Cu o medie de 4-5 inmormantari pe zi, intr-un an este depasita cifra de 1.000 de inmormantari. Nu este un aspect de lauda, ci doar de dovada ca se face treaba si ca... se moare cam mult. "Am inmormantat mii de oameni, din `95. N-am idee exact cati, da` sunt mii. Tre` sa vii la munca, tre` sa executi comenzile pe care le ai... Ai plecat, omul este multumit ca ai facut treaba, tu ca ai rezolvat o alta comanda... Mergi acasa... E ca la orisicare serviciu.... La inceput aveam o sfiala ca sunt asa...gropar... dar trecand timpul, te obisnuiesti... E o obisnuinta. Ca ingropi atatia, ce? E meserie si cum vin comenzile, adica mortii...", a continuat Nastase Pavel. In ceea ce priveste felul de a lucra in echipa, la cimitirul Eternitatea sunt cam 4-5 gropari, daca nu se inteleg, n-ar putea lucra eficient. Dar, intrebati totusi cum se inteleg, au raspuns laolalta ca perfect, doar la "impartitul gainilor mai...", ceea ce inseamna atentiile date de rudele mortilor, dar le rezolva si pe aceasta. "Cu colegii e bine, ne impacam... de la ce sa te certi? Poate de la gaini... ei, ei, (rad toti) ... Nu sunt probleme, ne impacam noi...", au spus cei patru gropari care isi luasera un moment de ragaz. Viata de gropar capata un iz pitoresc de a semna un contract nu cu angajatorul, ci cu mortii, deoarece acestia sunt materia prima a muncii lor.



Haz de necaz

Desi sunt multe aspecte pe care le trec in uitare, meseria de gropar trebuie sa contina si o mare doza de umor. Astfel, nu lipsesc tot felul de glume din timpul saparii unei gropi. Nu lipsesc nici pataniile cu disparitiile ciudate. "Mergeam cu un coleg printre morminte sa iesim la alee si m-am trezit ca vorbeam singur. Ba, unde sa fie? Dau sa strig si el se vaita dintr-o cripta deschisa tot de noi... Apai... radeam si el striga ca-l dor picioarele...", si-a amintit Nastase Pavel. Una peste alta, pentru gropari este certa o situatie: nu mortii creaza spaima sau disconfort psihic, ci oamenii vii. "Nu, mortii nu sunt periculosi, mai degraba astia vii... Nu, mortii... gata, dar viii, astia sunt cei de care te mai sperii. Viii sunt cei care te ingrozesc", a conchis Chitaru Raducu.



testul groparului
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Tudor  | #17773
Sunt toti niste mari spagari. Incepand de la simplii gropari care nu mai pot de treaba daca nu le dai 50 ron, pana la cei ce trag clopotele tot pt 50 Ron, sa nu vorbim de preot, care binenteles ca nu se coboara la valoarea groparului si a clopotarului si vrea mai mult.

Si chitante nu primesti, si ce sa faci dai banii ca esti cu mortul pe masa.

O tara plina de tarani parveniti.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2448 (s) | 22 queries | Mysql time :0.121838 (s)