National

Cine a fost Sfânta Varvara și ce minuni a înfăptuit ocrotitoarea minerilor

Publicat: 03 dec. 2020
_____ Vizualizări 0 Comentarii
Cine a fost Sfânta Varvara și ce minuni a înfăptuit ocrotitoarea minerilor
Pe 4 decembrie creștin ortodocșii cât și romano-catolicii o prăznuiesc pe Sfânta Varvara sau Barbara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor

Mâine, 4 decembrie, creștin ortodocșii cât și romano-catolicii o prăznuiesc pe Sfânta Varvara sau Barbara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor. Ea este considerată totodată şi patroana geologilor, a arhitecţilor şi a prizonierilor precum și a tuturor celor ce lucrează cu explozibil, deoarece viaţa sa vorbeşte despre un fulger care l-a ucis pe tatăl ei.

Despre Sfânta Muceniţă Varvara se spune că este una dintre cele 14 ajutătoare ale creştinilor. Varvara îi apără pe copii de pojar şi nu întâmplător această zi mai este numită şi Cea de-a doua zi a Bubatului. Se crede că cine munceşte, spală, toarce sau mănâncă fasole riscă să fie umplut de bube sau chiar să îi moară copiii. Creștinii respecta cu sfințenie aceasta sărbătoare, mai ales femeile de la tara. Acestea nu muncesc în aceasta zi pentru a avea copii sănătoși.

În aceasta zi există obiceiul de a se aşeza pe pervazuri, la soare, farfurii umplute cu boabe de grâu înmuiate în apă sau crenguţe de cireş, care vor înflori până în ajunul Crăciunului. Dacă “grâul Sfintei Varvara” creşte repede, se zicea că vă fi un an bun pentru recolte respectiv dacă una din crenguţe înfloreşte, este semn că fetele nemăritate se vor logodi.

În folclorul bulgar, Sfânta Varvara este sora Sfântului Sava, care este cinstit a doua zi, pe 5 decembrie şi a Sfântului Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie. Sfinţîi Varvara şi Sava pregătesc aşadar ziua fratelui lor, Sfântul Nicolae. Un proverb bulgar spune că Sfânta Varvara găteşte mâncare, Sfântul Sava coace pâine, iar Sfântul Nicolae îi serveşte pe oameni cu bunătăţi.

Cine a fost Sfânta Varvara

Sfânta Varvara a trăit în timpul împăratului Maximian (284-305), la Heliopolis, fiind fiica unui om foarte bogat, pe nume Dioscorus, care era închinător la idoli. Datorită frumusețîi ei neobișnuite, ea a fost ferecată de tatăl ei într-un turn. În captivitate, se convertește la creștinism. Că urmare a convertirii, tânăra dispune că sălii de baie din turn să i se adauge o a treia fereastră, semn al venerării.

„Mai bine este să fie trei decât două, căci tu, părintele meu ai poruncit să se facă două ferestre în chipul precum mi se pare – a doi luminători cereşți, al soarelui şi al lunii, că să lumineze baia, iar eu am poruncit că să se facă şi a treia în chipul luminii celei întreite, pentru că trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse şi celei neînserate, care luminează pe tot omul ce vine în lume”.

Aici, în captivitate, Varvara le vesteşte păzitoarelor ei adevărul despre zei.

”Zeii pe care îi cinsteşte tatăl meu sunt făcuţi de mâini omeneşți. Pe cei de aur şi de argint i-au făcut zlătarul (argintarul) şi pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei făcuţi au putut zidi această luminată înălţime cerească şi o frumuseţe că aceasta pământească, neputand ei singuri nici umbla cu picioarele, nici lucra cu mâinile?”.

Imediat ce afla că fiica să s-a convertit la creștinism, tatăl își condamnă fiica. Aceasta reușește să fugă și este în mod miraculos ascunsă în interiorul unei stânci. Trădată de un păstor, Varvara vă fi întemnițată, bătută cu nuiele și arsă de făclii.

Însuși tatăl ei îi vă pune capăt zilelor, prin decapitare. De aceea, Dioscorus este ucis de un trăznet.

Datorită rugilor Varvarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și propriul ei martiriu, ea a fost considerată în Evul Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători.

La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele Evului Mediu, Barbara devenise importantă că patroană a muribunzilor.

Ce minuni a înfăptuit Sfânta Varvara

Despre Sfânta Varbara se spune că a făcut multe minuni. Una dintre cele mai cunoscute ne este povestită de către Cuviosul Paisie Aghioritul, unul dintre cei mai iubiți părinți care au viețuit la Sfântul Munte Athos.

Deoarece de mic mergeam la bisericuța Sfintei Varvara, acolo la Koniţa, am mare evlavie la Sfânta Varvara. Sfânta m-a ajutat și în armată, când, deși eram fără carte, m-au luat la transmisiuni.

M-a ajutat apoi și la sanatoriu, după operația la plămâni. Atunci medicii mi-au spus că de îndată ce se vă curăța plămânul, îmi vor scoate furtunașele și aparatul. Și deși trebuia să fie scoase la cinci zile după operație, iată că trecuseră douăzeci și cinci de zile și eu tot cu ele eram, din care pricină sufeream mult. Sâmbătă, pe 3 decembrie, îi așteptam pe medici să mă slobozească de această mucenicie, dar, din păcate, nu au venit. Duminică dimineaţa, când se prăznuia pomenirea Sfintei Varvara, mi-am spus:

„Dacă era să mă ajute Sfânta Varvara, trebuia să o fi făcut până acum. Medicii au plecat. Astăzi, duminică, este imposibil să vină. Acum cine îmi vă scoate furtunașele?”. Am spus și vreo două cuvinte de nemulțumire: „Am aprins candela de atâtea ori în bisericuța Sfintei Varvara… Ce plute am pus, cât untdelemn am dus! Am curățat și biserica și am aranjat-o. Și să nu-mi scoată două furtunașe?”. După aceea m-am gândit: „Se vede că am supărat-o pe Sfânta Varvara și de aceea nu s-a îngrijit să mi le scoată…”.

Deodată am auzit zarvă. „Ce se întâmplă? A pățit cineva ceva?” „Vin medicii”, mi-a zis cineva. Nu știa nimeni ce l-a apucat pe director, că le-a spus medicilor dis-de-dimineaţă: „Mergeți și scoateți furtunele călugărului!”. Întră medicii în salon și îmi zic: „Avem ordin să-ți scoatem furtunașele”. Se vede treaba că nu i-a plăcut Sfintei Varvara că am spus acele cuvinte de nemulţumire… Dar mai bine este să nu cârteșți! Dacă nu cârteşți, înseamnă că ai noblețe.

Rugăciune către Sfânta Varvara

Către tine că la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduire şi mult-minunată, Sfântă Fecioară Mare Muceniţă Varvara. noi, ticăloşîi, scăpăm şi către sfântul tău chip, cu nevoinţă căzând, ne rugăm: vezi rănile păcatelor noastre cele de peste tot trupul.

Vezi neputinţa sufletelor noastre şi pe acestea cu obişnuita învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-le degrabă. Ia aminte la glasul rugăciunii noastre, nu trece cu vederea suspinele aduse din ticăloasele noastre inimi şi ascultă strigarea noastră, că ceea ce eşți singura noastră scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe Preasfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime în baia părintească ce ţi se zidea.

Pe Aceea roag-o pentru noi, păcătoşîi şi netrebnicii robii tăi, că să ne miluiască acum şi în ziua morţîi noastre. Închină-te Părintelui ceresc, că pe noi cei căzuţi sub povara păcatelor să ne ridice spre cuvântarea slavei Sale şi să ne îndrepteze că întotdeauna să avem sus inimile, să gândim la calea de sus, iar nu la cele pământeşți.

Sfânta Varvara sau Barbara este o sfântă foarte iubită, în rândul credincioșilor, printre care circulă ideea că „toți cei care o vor cinsti vor fi păziți de moarte năpraznică și nu vor părăși viața aceasta fără să fi primit Sfintele Taine.

Adauga un comentariu