News Flash:

Cine este aproapele meu?

18 Septembrie 2010
1141 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni
Crucea Mantuitorului Iisus Hristos, Altarul Jertfei Supreme a crestinatatii universale, a fost o cruce a iubirii, a dragostei prin care Dumnezeu S-a daruit lumii spre sfanta mancare si sfanta bautura, Trup si Sange Dumnezeiesc: "Luati mancati, acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi; beti dintru acesta
toti, acesta este Sangele Meu, Care pentru voi si pentru multi se varsa!" (Marcu 14.22). Biruinta asupra întunericului, a mortii, a raului, a diavolului, a fost biruinta unica, suprema, desavarsita prin calcarea mortii atee (venita asupra lui Adam prin pacatul neascultarii), cu o moarte a dragostei, a iubirii supreme. Astfel ca
toti cei ce cred în Iisus Hristos au nadejdea învierii si a vietii vesnice prin actualizarea neîncetata (în Sfintele Altare) a Jertfei Lui Iisus întru Potirul euharistic: "Aceasta sa faceti spre pomenirea mea" (Luca 22.19). Numai ca aceasta implica iubirea între oameni si intercomunicarea lor în Numele Legii Lui Iisus - iubirea. Un învatator de lege a întrebat: "si cine este aproapele meu?" (Luca 10.29). Dar Legea spune: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe
aproapele tau (asa cum te iubesti) pe tine însuti" (Luca 10.27); cu alte cuvinte, daca ne iubim pe noi însine, în asa fel încat sa ne dorim mantuirea, atunci modelam inima spre dorinta iubirii curate de aproapele, indiferent cine ar fi acesta: "Un om oarecare a cazut între talhari" (Luca 10.30). De aici, deducem ca "aproapele" este
privit generic, nu are un nume propriu caruia sa i se atribuie vreo valoare sufleteasca aparte, care sa-l urce sau sa-l coboare pe scara valorilor; este un simplu om, cu bune, cu rele, cu calitati si defecte, dar doritor de a fi iubit si ajutat sa se mantuiasca: "Si daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac!" (Luca 6.33); "sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta!" (Matei 6.3), ca sa ai plata de la Dumnezeu; daca iei plata de la oameni, ai pierdut plata de la Domnul, luand laude pe pamant. Sa nu uitam nici cuvantul evanghelic: "Si precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea" (Luca 6.31). Si tot Mantuitorul Iisus Hristos ofera modelul adevaratei legaturi dintre semeni necunoscuti unul celuilalt, pe principiul iubirii aproapelui: "Un om oarecare" (Luca 10.30) si un samarinean (de alt neam decat neamul iudeilor) se întalnesc pe calea vietii, întamplarea facand viabila porunca iubirii dumnezeiesti, pe cand levitul si preotul privesc nepasatori si trec pe alaturi. Constatarea este simpla: e foarte posibil ca unii buni cunoscatori ai Legii, ca si teoreticenii în ale Teologiei, sa dezvolte un discurs-expozeu plin de cuvinte calde si mangaietoare, numai ca faptele care sa sustina, sa adevereasca si sa pecetluiasca cuvintele rostite nu exista!; vorba proverbului duhovnicesc: "Vorba suna, fapta tuna!" (Arhimandritul Iachint Unciuleac, Manastirea Putna). De aceea, problema aproapelui la ortodocsi este un subiect delicat din punct de vedere sufletesc, ca si al manifestarii social-morale, spirituale în societate. Ura nu sta la baza preceptului iubirii; nu poti iubi urand, nu poti iubi zavistuind, nu poti iubi denigrand, nu poti iubi facand rau altora, nu poti iubi rapind pacea si linistea semenilor tai din egoism sau din incapacitatea de a întelege ca darurile sunt împartite. Oamenii geniali sau talentati sunt strabatuti de darul Sfantului Duh, sunt vase alese ale harului dumnezeiesc, primitori ai harismelor: "Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu stii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e nascut din Duhul" (Ioan 3.8). Nu poti iubi neîntelegand ratiunea dintre frumos si urat sau deosebirea dintre întelept si neîntelept, nu poti urî numai pentru simplul fapt ca un altul este mai
plin de iubirea Lui Dumnezeu si de harisma rugaciunii, a smereniei ori - de ce nu? - a succesului, a comunicarii, a discernerii, a cumpatarii, a întelegerii si priceperii în dialogul comuniunii cu Dumnezeu. A zis Domnul: "ca toti sa fie una" (Ioan 17.31): asta nu înseamna ca asa vor fi toti la fel, niciodata, putem fi doar ucenici si nimeni nu ne poate desparti de iubirea si de dragostea Lui: "Nici înaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani 8.39). Deci, asa putem fi toti, "una" în Hristos, nu prin calitati individuale sau valoare personala, ci prin iubire, virtutea cea mai plina de caldura, care vine din dragoste si credinta: "Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul" (Ioan 13.34). "Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan 13.35) - numai si numai în porunca iubirii! Hristos Mantuitorul spune: "Omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale, scoate cele bune, pe cand omul rau, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Caci din prisosul inimii graieste gura lui" (Luca 6.45). Asa se explica de ce rasturnarea valorilor din lumea de azi duce la haos si dezastru si dezechilibru social si sufletesc, fiindca am pierdut reperele. De altfel, Iisus Mantuitorul a afirmat destul de categoric: "Daca cineva vrea sa fie întaiul, sa fie cel din urma dintre toti si slujitor al tuturor" (Marcu 9.35). "Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca" (Matei 20.28). Din moment ce dorim cu adevarat dobandirea îndumnezeirii prin har, pe calea mistico-ascetica, trebuie sa alegem acestea doua: dragostea si smerenia, singurele care aduc împlinirea si desavarsirea: "Fiti desavarsiti precum si Tatal Vostru desavarsit este" (Matei 5.48). "De Ma iubiti, paziti poruncile Mele" (Ioan 14.15). Omul care petrece departe de Dumnezeu veacul acesta îsi face ancora din "eul" sau individual si începe sa gaseasca explicatii si scuze la toate relele din jur; tot ceea ce i se întampla nu e din vina lui, a propriei nepriceperi si incompetente, de vina sunt lumea, trupul si diavolul, ba chiar semenii, colegii, prietenii, colaboratorii, familia, apropiatii; toti au stat împotriva vointei lui pozitive, care nu s-a putut concretiza în nimic: "Credinta fara fapte este moarta!" (Iacov 2.20); iar omul se cunoaste dupa fapte, precum pomul se cunoaste dupa roade. Omul iubitor de Dumnezeu atribuie Creatorului toate darurile si
multumeste Lui Dumnezeu; nu este marunt la cuget si nu cauta în aproapele sau pretext de justificare a insatisfactiilor si nerealizarilor personale. Cand iubesti cu adevarat si ai dragoste nefatarnica, Duhul Sfant te scuteste de osteneli inutile si de jertfe sterile lipsite de roada: "Mila voiesc, iar nu jerfa" (Matei 9.13); "Jertfa
lui Dumnezeu- duhul umilit, inima înfranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps 50.18). Cine îsi pune sufletul sau pentru aproapele lui, unuia ca acesta i se acopera multime de pacate.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1385 (s) | 22 queries | Mysql time :0.016476 (s)