News Flash:

Clubul nostru din Havana - Trabucuri, palmieri & Salsa de Cuba

30 Octombrie 2009
2799 Vizualizari | 0 Comentarii
Clubul nostru din Havana Trabucuri palmieri Salsa de Cuba
Afisat la 08:00

Sa mergi in Cuba inseamna sa-l impaci pe Hemingway cu Che Guevara, adica sa bei daiquiri la Floridita si, pe geam, sa citesti o lozinca impotriva imperialismului american, in timp ce in strada ruleaza roata langa roata un Ford maiestuos din 1937 si o Lada rablagita din 1977. Un paradis in care pana si timpul, in loc sa se scurga, leneveste la soare si bea un cocktail de rom dintr-un pahar cu umbreluta. O insula a carei legenda sporeste pe zi ce trece: Cuba.

Un taram incremenit in secolul trecut

Doar Cuba mai e ce-a fost. Mai exact, ceea ce era in anii `50, inainte ca Fidel Castro, sustinut de Camillo Cienfuegos si, mai ales, de Che Guevara, sa doboare regimul dictatorial al lui Fulgencio Batista si sa instaureze comunismul de tip subtropical in cea mai mare insula din Caraibe, aflata, de altminteri, la o aruncatura de bat de Miami.
Vestigiile epocii proamericane sunt toate inca la vedere: Havana e impanzita de mii de automobile Ford, Oldsmobile, Cadillac sau Chevrolet datand din 1930-1950 si aflate in perfecta stare de functionare (costa intre 3.000 si 5.000 de dolari, dar nu pot fi scoase din tara), cartierul rezidential de vile e ca si neschimbat, fabrica de tutun Partagas merge din plin, muzica se aude peste tot (in conditiile in care artistii din Buena Vista Social Club iau majoritatea Premiilor Grammy la categoria latino), iar romul (el ron) curge in valuri, atat in varianta straight, cat si, mai ales, mixat cu arta, in cocktailuri: Mojito, Daiquiri, Pina Colada, Cuba Libre. Doar ca, in acest din urma amestec, se foloseste Coca Cola importata din Mexic, nu din SUA (tara incriminata frecvent de lozincile pictate pe ziduri, care inlocuiesc aici ideea de reclama).
De altfel, izolarii comandate de vecinul de la nord (catre care ambarcatiuni de toate felurile continua sa plece, intesate de refugiati, la adapostul noptii) i se raspunde cu un contraboicot: dolarul (candva, moneda alternativa) este taxat suplimentar cu 20% la cursul de schimb, cardurile emise in SUA sunt refuzate si, pentru orice eventualitate, nu exista bancomate, toate schimburile fiind facute la hotel sau la banca. In plus, CNN-ul de limba engleza este bruiat la hotel, just in case.

Rom, rum, ron in valuri

Romul clasic, cel creat pe la 1870 de familia lui don Facundo Baccardi, dar devenit dupa 1959 rum in America, acum se numeste Havana Club (ron) si este, in continuare, cel mai bun din lume. Intrat in portofoliul firmei franceze Pernod Ricard, romul este produs anual in cantitati mari, peste 2,4 milioane de ladite (x 9 litri) si respecta pana la fanatism rigorile traditionale, sub coordonarea nemiloasa a lui José Navarro, el maestro ronero.
Ca o ironie pentru americanofobie (generata de blocada ce dureaza de o jumatate de secol), Havana Club se invecheste in butoaie de stejar alb american, achizitionate insa, pe o filiera complicata, din Europa si folosite o singura data.
Invechit intre 2 si 25 de ani, romul care ajunge sa fie imbuteliat la sticla este de fapt un amestec de licori cu varste variabile, ceea ce scrie pe eticheta (de pilda, Anejo 7 años) indicand, de fapt, varsta celui mai tanar component din mix. Havana Club genereaza si o suita de manifestari internationale, la cea de-a sasea editie a Cocktail Grand Prix Romania fiind reprezentata de bartenderul Eugen Vernea, care a concurat cu competitori din peste 20 de tari.
De altfel, acest produs de lux , el ron, reprezinta, alaturi de zahar (celalalt derivat din melasa obtinuta prin presarea trestiei de zahar), de nichel si trabucuri, principalul produs de export al tarii. Cat despre trabucuri, cele mai celebre marci sunt produse la fabrica Partagas (Cohiba, Hoyo de Monterrey, Romeo y Juliet) si costa enorm, pana la 300-400 de euro cutia de 25 de bucati, dar pot fi cumparate cu usurinta de pe piata neagra la preturi de zece ori mai mici.
Chiar daca, oficial, nu poti scoate din tara mai mult de o cutie, in realitate vamesii nu zic nimic nici la cantitati mult mai mari. Iar tricouri, berete sau alte obiecte decorate cu numele sau figura lui Che Guevara poti scoate oricate, chiar daca a trecut demult vremea exportului de revolutie cubaneza in lumea larga.

Habana, mi amor

Daca Havana este concomitent branduita cu nostalgii si aprehensiuni americane, Varadero , principala zona turistica a tarii (mereu comparata cu Acapulco, desi proportiile trebuie pastrate) a devenit o destinatie de travel destul de occidentalizata, in regim de all inclusive. Cu bratara alba la incheietura atestand ca esti posesorul unui pachet de travel complet, ai acces permanent la o multime de baruri si restaurante sau beneficiezi de facilitati sportive, ba chiar poti aborda oricand un posesor de maceta care sa iti descapataneze live o nuca de cocos pe plaja.
Peisajul e lucrat la detaliu, pare chiar, uneori, artificial de luxuriant. Daca nu vrei sa te scalzi in mare, poti opta pentru una dintre numeroasele piscine strajuite, evident, de un bar unde Pina Colada curge in valuri. (Am vazut doamne de 70 de ani, venite din Germania, care se prezentau din ora in ora in fata barmanului cu termosul de un litru!)
Inapoi la Havana, eventual intr-un vagon al Sugar Cane Train, in care melasa, muzica si romul devin perfect miscibile, nu-ti mai ramane decat sa cauti o punga mare cu bomboanele cubaneze care ti-au bantuit copilaria, pentru a putea declara apoi acasa, in deplina cunostinta de cauza: "Et in Fidelia ego, fac parte din Club". Cat despre fetele de 16 ani pe ale caror coapse se ruleaza insinuant trabucuri imense, aceasta nu este decat o fictiune de uz turistic.
Calatorul care ajunge in Havana se simte teleportat in urma cu o jumatate de secol, intr-un oras adormit. Timpul pare sa se fi oprit in loc prin anii `50, nimeni nu se grabeste la munca, iar majoritatea magazinelor nu se deschid inainte de ora 10.00. Cuba este o tara a contrastelor - marile orase, toropite in timpul zilei, sunt cuprinse noaptea de o agitatie frenetica, arhitectura uluitoare se degradeaza pe zi ce trece, dar muzica rasuna oriunde. Plajele cubaneze sunt adevarate oaze, cautate de cei care doresc sa se bronzeze si sa inoate in liniste sau doar sa fumeze un trabuc bun, la umbra unui palmier. Pentru turisti, Havana (sau La Habana) este de regula un punct de pornire oarecum obligatoriu macar pentru mostrele superbe de arhitectura coloniala, viata de noapte si faimoasele fabrici de trabucuri.

Magnet pentru vedete

Capitala cubaneza intra in fierbere dupa ora zece, cand barurile, cluburile, cinematografele si teatrele se trezesc la viata. La Bodeguita del Medio, langa Plaza del Catedral, este cel mai faimos bar din Havana, frecventat printre altii, de-a lungul vremii, de Ernest Hemingway, Fidel Castro, Harry Belafonte sau Nat King Cole. El Floridita e un alt bar innobilat de vizitele lui Hemingway, iar cel mai mare club de noapte din oras se numeste Tropicana si e vestit pentru Dansul Candelabrelor (mai multi dansatori uniti de cabluri electrice apar pe scena, purtand pe cap lampi aprinse). Desi americanii nu au voie sa calatoreasca in Cuba, in baza embargoului comercial impus Havanei de catre Statele Unite, vedetele de la Hollywood folosesc orice prilej pentru a o vizita, mai ales daca invitatia este lansata personal de Fidel Castro.
In urma cu 6 ani, administratia cubaneza a invitat in secret peste o suta de mari afaceristi si vedete din SUA la o cina oficiala in Havana, pentru a sarbatori cea de-a treizecea aniversare a faimoaselor trabucuri Cohiba. Se pare ca pe lista invitatilor s-au aflat staruri precum Jack Nicholson, Danny de Vito, Matt Dillon si Arnold Schwarzenegger. O cutie cu 25 de trabucuri Cohiba, preferatele lui Fidel Castro inainte de a se lasa de fumat, costa peste 1.000 de dolari in America, unde importul acestor produse e interzis. Printre vedetele care apreciaza Cuba, sau care pur si simplu nu pot rezista ispitei unei conversatii tête-à-tête cu Castro, se numara si Steven Spielberg, care a descris cele opt ore cat a luat cina cu liderul cubanez drept cele mai importante opt ore din viata sa, dar si Danny Glover, Kevin Costner, Robert Redford sau Leonardo DiCaprio. La randul lor, supermodelele Naomi Campbell si Kate Moss calatoresc frecvent in Cuba.

Centrul si marginea

Obiectivele turistice traditionale ale capitalei cubaneze includ Plaza del Catedral, unde maturatorii executa un adevarat ritual zilnic (poate la fel de spectaculos ca schimbarea garzilor la Palatul Buckingham), Catedrala San Christobal de La Habana si Castillo de la Real Fuerza, cea mai veche fortareata coloniala din America Centrala si de Sud. Bineinteles ca spiritul lui Che Guevara inca mai bantuie Cuba, prin intermediul afiselor, posterelor, tricourilor si al cartilor postale.
Mormantul simbolului revolutiei cubaneze se afla la Santa Clara, in zona de sud-est a Havanei, si este cel mai vizitat obiectiv turistic cubanez. Provincia Pinar del Rio este preferata de cei care merg in Cuba mai mult pentru sporturile in aer liber si mai putin pentru viata de noapte si fetele frumoase. Cordillera de Guaniguanico este un adevarat paradis pentru persoanele carora le place sa umble pe jos. Vinales e o zona celebra pentru dealurile de calcar, ireal de albe, iar Maria la Gorda (denumita asa dupa o hangita celebra si trupesa, dupa cum o arata si numele, care ii adapostea pe pirati) este o zona ideala pentru scufundari. Dupa atatea zile de eforturi, turistii osteniti se pot relaxa la San Diego de los Banos, o statiune balneoclimaterica veche de un veac, vestita pentru izvoarele sale termale.
Isla de la Juventud este regiunea cubaneza cu cei mai putini locuitori. Denumita initial Insula Papagalului, ea era ascunzatoarea preferata de corsari faimosi precum Francis Drake, John Hawkins, Thomas Baskerville si Henry Morgan, de unde si aura romantica si misterioasa, care atrage o sumedenie de vizitatori. De remarcat ca insula i-a servit drept subiect de inspiratie lui Robert Louis Stevenson pentru Insula Comorilor. Turistii care ajung in Cuba nu au timp sa se plictiseasca, pentru ca se gaseste cate ceva pentru fiecare: expeditii, calarie, surf sau pescuit in largul oceanului. Drumurile marcate, hartile si ghizii lipsesc aproape cu desavarsire, insa localnicii cunosc toate zonele ca-n palma si isi ofera serviciile pentru cativa dolari (ca si localnicele, de altfel).
Tot in schimbul catorva dolari, puteti vizita si una dintre fabricile de trabucuri, unde marci celebre precum Cohiba, Montecristo, Romeo y Julieta sau H. Upmann sunt realizate manual. Daca doriti sa cumparati o cutie, vizita va va costa in jur de 350 de dolari.
Gurmanzii nu se vor simti totusi impliniti in Cuba, unde optiunile culinare se limiteaza in general la "trilogia cubaneza" - pui, porc si peste. Lucrurile nu stau mai bine nici pentru vegetarieni, pentru ca mesele contin invariabil carne. Daca mancarea nu este extrem de variata, in schimb turistii se pot hrani cu muzica, deoarece, la lasarea serii, strazile rasuna neincetat de acorduri de salsa. Restaurantele, cafenelele, hotelurile si discotecile din Havana rivalizeaza cu cele ale Vienei in privinta adoratiei pe care locuitorii o arata muzicii.
Un taram suspendat in timp, Cuba este destinatia perfecta pentru cei care sufera de depresia provocata de iarna sau, pur si simplu, de frig.

Informatii utile pentru vacanta in Cuba

*
Turistii nu au neaparata nevoie de carti de credit sau de cecuri de calatorie, pentru ca dolarul american este acceptat oriunde. Preturile sunt ispititoare: o camera dubla intr-un hotel cu vedere la ocean costa 50 de dolari pe noapte, sau 100 de dolari cu toate facilitatile incluse.
*
Pentru o camera intr-o pensiune se platesc intre 15 si 25 de dolari.
*
O masa la restaurant variaza intre 10 si 15 dolari.
*
Pretul unui bilet de tren pe distanta de 150 de kilometri se ridica la 4 dolari, iar inchirierea unei masini ajunge la 100 de dolari pe zi.
*
Majoritatea lucratorilor din turism se bazeaza pe bacsis, asa ca e recomandat sa oferiti cate un dolar ghizilor de la muzee, paznicilor care va supravegheaza masina toata noaptea sau soferilor de autobuz care va indruma in directia potrivita.
*
In majoritatea locatiilor turistice se poate plati atat in dolari, cat si in euro.
*
La plecarea din Cuba, pe aeroport, se aplica o taxa de 25 de pesos convertibili (25 de euro). Ghidul nu va pomeni de ea decat in ultima clipa.
*
In piata de langa catedrala din Havana, veti fi abordati de mici comercianti care, pe langa produsele traditionale, va vor oferi cutii cu trabucuri originale. Marcile bune (Esplendidos, Cohiba, Hoyo de Monterrey, Romeo y Juliet, Partagas) costa in jur de 15-25 de euro cutia de 25 de bucati (in magazin, costa in medie de zece ori mai mult). Un humidor semiprofesional: de la 60 de euro.
*
Inchirierea taxiurilor de epoca valoreaza 15 euro/ora. Taxiurile obisnuite se platesc la kilometru (1,5 euro), iar motocicletele cu trei roti (Coco Rico) sub 1 euro/km. Bicicletele cu 3 roti: 0,5 euro/km.
*
Reteaua de curent electric e la 110 volti, nu la 220 ca in Europa continentala. La receptia hotelului, chargerele costa 3 euro.
*
Peste tot, turistii sunt intampinati de mici orchestre ambulante, ai caror membri nu vor intinde niciodata sapca pentru a cersi cateva monede. Dupa ce vor interpreta Chan chan, Hasta la siempre sau Dos gardenias, ei va vor oferi spre cumparare (contra a 10 pesos convertibili, adica aproximativ 10 euro) CD-uri artizanale cu melodiile interpretate.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1330 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013537 (s)