News Flash:

Codrin Dinu Vasiliu, realitatea utopiilor

3 Aprilie 2000
1970 Vizualizari | 1 Comentarii
Codrin Dinu Vasiliu are o legatura speciala cu Asociatia Culturala Outopos. A fost initiatorul ei, a venit cu un program, a trecut apoi prin furcile caudine ale receptarii acestui proiect de catre mediul cultural iesean, a abandonat, a luat-o de la capat, iar reusita, insemnand rezultate concrete, a inceput sa se contureze. Intre aceste rezultate, infiintarea Editurii Outopos, care a inceput cu editarea cartilor tinerilor autori, in colectia "Noua Literatura". Pana acum au aparut noua titluri, ultimul dintre ele, "Masti, reportaje, peisaje, utopii", fiind semnat de chiar tanarul Codrin Dinu Vasiliu. O carte pe care a pregatit-o suficient de mult pentru a o aduce publicului sub forma debutului editorial reusit. Spun suficient de mult, deoarece constructia acestei carti, in modul in care este facuta, tradeaza o elaborare indelungata, in sensul unui rafinament al compunerii sectiunilor din volum. Ce scrie, de fapt, Codrin Dinu Vasiliu? Cateva lucruri pe care i le-a spus viata pana acum. Cateva impresii ramase pe retina poeticitatii, mai sterse sau mai proeminente, dar in mod subiectiv, pentru ca autorul se propune ca un individ pentru care memoria merge in sens invers, fiind mai proaspata cea a inceputurilor, si aproape inexistenta cea a clipei de fata. Ramane de cercetat, aici, recursul la idei si personaje ale antichitatii. Codrin Vasiliu deschide cele sapte sectiuni ale cartii cu fragmente de memorie expuse intr-o proza nu lipsita de metafore, care este, de fapt, elementul justificativ al titlului cartii, "Masti, reportaje, peisaje, utopii". Ceea ce este cuprins in aceste sectiuni, poemele, ca atare, au incarcatura comprimata pentru a justifica altceva: un al doilea Codrin Vasiliu, care, dincolo de rememorari si utopii, are probleme serioase in raportarea la lume. Si aici se observa inclinatia lui catre filosofie, care devine substrat al versului. Depasind simpla imagine postmodernista cultivata, in general, de poetii ultimilor ani, poemele de fata ajung si la starea superioara a mirarii de tip filosofic, a intrebarilor permanente, sau a permanentei intrebarii: // Picturi transparente,/ mingi colorate umplute cu soldati,/ orasul maimutelor,/ moartea fara maneci, batrani si iepuri,/ strada palarierilor, cerul din aer,/ sarpele tramvai,/ oamenii moneda si tigrii/ au fost prezenti si prezente/ mereu in visele mele/ despre starea de urgenta/ a sufletului.//
A gravita, insa, in jurul lumii, privind-o si poetic si filosofic si incercand forma unica de limbaj pentru ambele viziuni, devine o cautare grea si periculoasa. Poezia de acest tip a fost intotdeauna aspiratia tuturor; sa scrii o singura metafora, care sa si descrie lumea, dar sa o faca si frumoasa, mai ales cand "e prea mult din tine in fiecare din toate", "e prea mult din tine in aceste cutii ale cuvintelor". Am, insa, credinta ca spatiul in care se misca poetul, atat concret dar si meditativ-imaginativ, este destul de serios pentru ca acest demers lirico-filosofic sa reuseasca, la un moment dat, intr-un poem care-l va reprezenta si multumi. Deocamdata, sa spun doar ca incercarea la care se supune Codrin Dinu Vasiliu, si la care ne supune prin cartea de fata, este una a sperantelor pe care le avem, impreuna, si care inseamna atat rostul etern al metaforei, cat si bucuria de a o cauta. Iata si o justificare, a autorului, bineinteles: "Daca textul este mai fascinant decat realitatea, prefer textul. Daca realitatea este mai incarcata de vitalitate decat textul, atunci prefer realitatea. Acestea sunt radacinile a ceea ce numesc placerea textului si etica vietii, morala ei."
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

codrin dinu vasiliu  | #161142
am dat întâmplator peste acest articol (google bată/l vina) și nu pot decât să mă simt măgulit de ceea ce se spune aici.

trebuie, totuși, făcute vreo două precizări. outopos nu a fost neapărat ceva foarte important în ecuația culturală a iași-ului. însă, pentru cei care au făcut parte din această mișcare (nu știu cum să/i spun neapărat, așa că am să optez pentru un termen din vocabularul mecanicii) a fost o ocazie deosebită să ne întâlnim o mână de oameni cu totul și cu totul diferiți unul de celălalt și să ne bucurăm cu adevărat de aceste diferențe. ne dădeam noi atunci vedete, dar acum lucrurile se văd altfel. Și aici aș face niște completări.

outopos nu a fost făcut de codrin (numele printre altele a fost sugerat de florin, proastă alegere, consider și astăzi, mai ales când îl silabisești la completarea facturilor). au fost 3 oameni care au pus bazele. a fost vorba despre efortul lui lucian dan, florin și codrin. am crescut vreun an de zile împreună efectiv și ne/am ocupat de acest proiect fără să fie vorba despre vreunul mai important ca altul. eu doar am ieșit mai bine la alegeri.

un alt lucru care trebuie precizat ține de membrii fără de care nu s/ar fi întâmplat nimic. sper să nu uit vreunul: cătălin, bogdan, șerban, elena, radu, adrian, un alt bogdan, marius, ion cu grafica, mirel și toți ceilați care ne/au susținut cu prietenia lor.

se vorbește uneori despre outopos. lucrurile acestea ne măgulesc. mai mult, însă, mă bucur că se vorbește din ce în ce mai mult depsre oameni ca florin, bogdan, dan, șerban și așa mai departe. drumul meu a mers în altă direcție, dar nu pot decât să mă bucur pentru ei și să/i felicit pe ei în primul rând.

cu puțin sentimentalism,
codrin
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1209 (s) | 24 queries | Mysql time :0.015508 (s)