Florin si-a parasit sotia pentru amanta Larisa. La scurt timp, aceasta a plecat cu un barbat bogat, iar el s-a recasatorit cu o alta femeie. Pana intr-o zi cand a primit un telefon

Pentru femeia fatala Larisa, un barbat a parasit doua sotii si o logodnica.

„Pe scurt… mi-am distrus viata si le-am distrus-o si femeilor care m-au iubit si mi-au fost alaturi. Doamne, parca eram nebun! De cate ori aparea Larisa in viata mea, ma tulbura atat de tare, incat nu mai conta nimic altceva. in cele din urma, mi-am primit pedeapsa: m-am insurat cu ea!

De un deceniu, sunt atat de indragostit de Larisa, incat, pentru a fi cu ea, am facut sacrificii incredibile si m-am lasat depersonalizat. Sufar enorm, acumulez frustrari si agonizez, dar, cu toate astea, nu concep viata fara ea. Sunt vrajit de aceasta diavolita…

Se spune ca dragostea ia mintile oamenilor, iar in cazul meu este complet adevarat. Afirm asta fiindca numai un om nebun, care nu mai judeca normal, putea sa faca tot ceea ce am facut eu pentru Larisa. Practic, de cand am intalnit-o pe aceasta femeie, viata mea a fost data peste cap. Ca sa pot fi cu Larisa, m-am trecut pe mine insumi in subsidiar si am urcat-o pe ea pe un piedestal. in decurs de zece ani, am facut pentru ea o multime de lucruri nesabuite si chiar absurde, alternand rarele momente de fericire cu cele de cumplita suferinta…

Atunci cand am cunoscut-o pe Larisa, aveam 32 de ani si eram casatorit, de cinci ani, cu Maria, alaturi de care duse-sem o viata destul de linistita. Nu foarte spectaculoasa, dar o viata linistita. Existau pace si armonie in familia noastra, iar asta insemna mult. Planuiam sa concepem un copil, cand, in acea perioada, la mine in firma a aparut Larisa, o tanara incredibil de frumoasa si sexy, dupa care, in scurt timp, tuturor colegilor li se scurgeau balele.

Desi imi iubeam sotia si ii fusesem fidel, trebuie sa recunosc ca imaginatia mea o luase razna. in gandurile mele tainice si pagane avusesem parte de cateva fantezii erotice sublime impreuna cu Larisa, ceea ce ma facea ca, uneori, cand o priveam, sa mustacesc sugubat. Nu imi dau seama ce avea – si ce are – atat de special fata asta, insa ca barbat, odata ce ai vazut-o, esti imediat atras de ea ca de un magnet. Chipul ei cu trasaturi angelice si trupul cu moliciuni unduite lasciv nu-ti mai ies din minte.

— Larisa, spune-mi: tu ai vreun vis? am intrebat-o intr-o buna zi, cand stateam la o sueta in pauza de tigara. Care este visul tau?

— Da, Florin, am un vis de-o viata! a raspuns ea cu entuziasm. Vreau sa vad piramidele din Egipt!

Zicand asta, m-a privit direct in ochi, de parca mi-ar fi citit gandurile nebunesti. S-a dezumflat imediat insa, pierzandu-si interesul.

— Dar nu cred ca imi voi vedea visul cu ochii prea curand, Florin! 0 excursie la Cairo costa o mica avere.

— si daca ti-as indeplini eu visul, Larisa? Ce ai spune? m-am trezit exclamand deodata.

Nu stiu ce ma apucase. Cuvintele imi iesisera pur si simplu fara sa gandesc. 0 priveam pe fascinanta fata din fata mea de parca as fi fost hipnotizat. Nu-mi puteam lua ochii de la ea, in timp ce ea imi sustinea privirea cu indrazneala, zambind insinuant.

— Dar tu esti casatorit, Florin! Poti sa faci asta pentru mine?

Ei bine, puteam! Asa cum banala discutie cu Larisa luase o turnura incredibila, tot asa si ordinara casnicie cu Maria avea sa ia o intorsatura uluitoare. De parca as fi fost lovit de trasnet drept in cap si mi-as fi pierdut mintile pe loc, in chiar acea seara, dupa ce am facut dragoste cu Larisa, am mers acasa si mi-am anuntat sotia ca divortez.

Biata Maria, initial a crezut ca e o farsa, apoi, dupa ce s-a convins ca nu era, a lesi-nat. La orice se astepta, numai la asta nu! Dupa cat de bine ne intelegeam si tocmai cand planuiseram sa devenim parinti, eu aruncam bomba, anuntand-o, din senin, ca m-am indragostit de altcineva.

— Vai de tine,

Florin! a soptit sotia mea printre lacrimi, auzind despre ce era vorba. iti plang de mila, crede-ma! 0 sa ajungi rau de tot!

Eram prea vrajit de Larisa pentru a lua in seama avertismentul Mariei, asa ca mi-am vazut de noua mea viata alaturi de focoasa iubita. Iar aceasta noua viata, dupa revenirea din excursia de vis in Egipt, presupunea distractie la greu si sex pe saturate.

Ma simteam stapanul lumii vazand privirile invidioase ale colegilor de munca sau cele pofticioase ale barbatilor care intorceau capul pe strada dupa Larisa. Traiam zile minunate, imi venea sa strig de fericire.

Din pacate insa, aceasta fericire nu avea sa dureze decat doi ani. Vara urmatoare, la intoarcerea dintr-o alta excursie, in Grecia, Larisa, cu care tocasem o avere, avea sa ma paraseasca. N-a contat ca i-am oferit, pe bani grei, vacante de huzur in Cairo si Corfu, n-a contat nici faptul ca am platit doua mii de euro pe lucrarea sa dentara, n-au mai contat nici cinele la restaurante de lux, nici weekendurile romantice si nici cadourile scumpe. Cat despre motivul despartirii, invocat de iubita mea, acesta era unul de-a dreptul halucinant:

— imi pare rau, Florin, dar ma simt tot mai ingradita, n-am libertate de miscare! Suntem tot timpul impreuna, simt ca ma sufoc.

— Bine, dar la piramidele egiptene, unde erau 45 de grade, nu te mai sufocai? i-am raspuns rautacios, stupefiat de ceea ce auzeam.

Am suferit enorm dupa ce Larisa a iesit brusc din viata mea, mai ales ca nu daduse niciun semn ca ar fi nemultumita de ceva, ci dimpotriva, era mereu vesela, iar eu ma gandeam deja la casatorie. Dar, pana la urma, ce puteam face? S-o tin cu forta?

Chiar a doua zi, Larisa si-a dat demisia de la firma, si dusa a fost. N-am mai stiut nimic de ea pana cand un coleg de birou mi-a zis ca a zarit-o intr-un Mercedes de teren ultimul racnet, la volanul caruia se afla un bastan cu lant de aur la gat, gros cat degetul, de prost-gust. Pasamite respectivul nu o incorseta, ci ii oferea libertatea de care ea avea nevoie ca de aer…

Trecusera patru luni de cand adorabila, dar totodata parsiva mea iubita ma parasise, iar intre timp eu o cunoscusem pe Ioana, o femeie super de casa, ale carei hobby-uri erau gastronomia si dragostea. Cum aceasta ma rasfata cu mancaruri alese si cu partide de amor zi si noapte, si cum isi dorea enorm un copil, am decis sa ma insor cu ea.

insa, cu putin timp inainte de nunta, am primit un telefon care avea sa ma debusoleze complet. Cea care ma sunase era, spre colosala mea uimire, Larisa. Spunea ca e singura, ca intre timp a reflectat si a realizat ce greseala a facut parasindu-ma.

— Te rog, iarta-ma, Florin! si-a incheiat ea monologul. Mai da-mi o sansa! Hai sa fim din nou impreuna, Florin! iti promit ca te voi face fericit!

Ei bine, nu am spus inca, dar o spun acum: desi imi facuse o figura extrem de urata in urma careia suferisem ca un dobitoc muscat de tauni pana la sange, nu reusisem sa mi-o scot din inima si din minte pe Larisa. Chiar daca Ioana se straduia din rasputeri sa ma rasfete din toate punctele de vedere, Larisa ramasese obsesia mea. Motiv pentru care, spre imensa deziluzie a Ioanei, i-am dezvaluit adevarul si m-am despartit de ea.

— Vai, Florin, mi-e mila de tine, esti atat de naiv! m-a compatimit ea la plecare, imediat dupa ce a scos din cuptor ultima mancare gatita pentru mine, o delicioasa rata pe varza. Nu-ti dai seama ca, daca te-a lasat o data, femeia asta te va lasa si a doua oara?

Nu, nu-mi dadeam seama de asta, desi cuvintele sale imi aminteau de cele ale fostei sotii, asa incat am reluat relatia cu Larisa fara a-i cere explicatii legate de bastanul cu jipanul.

— Eu si Toni eram incompatibili! s-a confesat ea totusi sec. Tu esti iubirea vietii mele, Florin.

Si, timp de alti trei ani, chiar aveam sa fiu, din nou, iubirea vietii sale. Larisa, care nu mai avea serviciu, s-a mutat la mine, unde traiam din salariul meu baban de sef de cabinet. Impreuna cu iubita mea am facut alte excursii peste mari si tari, am colindat cafenelele de fite din centru, am mers la concerte si, in gene-ral, ne-am distrat pe cinste, tocand, ce-i drept, sume uriase. Dar, cum eu eram in culmea fericirii, iubirea si sexul Larisei fiind tot ce imi doream, banii nu mai contau.

Apoi, deodata, aveam sa ma confrunt cu un groaznic deja vu. Nitam-nisam, Larisa m-a anuntat ca deunazi il intalnise pe profesorul Brener, un tip care ii predase filosofia in facultate si cu care fusese pe cale sa aiba o relatie, dar pe care i-l suflase o alta studenta. Iar acum, revazandu-l dupa un car de vreme, iubita mea simtise din nou un impuls irezistibil de a fi cu acest tip.

La despartire, Larisa a tinut iar un monolog absurd, din care finalul a fost stupefiant.

— Brener este un barbat absolut fascinant prin eclectismul sau! Cand intalnesti un asa om, nimic nu mai conteaza, nu poti sa te opui chemarii lui, intelegi, Florin?

— inteleg, Larisa! i-am raspuns furios. inteleg ca esti bolnava, esti nebuna de legat, iar eu am fost un mare, mare prost. Adio!

Inca o data, dupa plecarea Larisei, am fost daramat. Am fost la pamant, ruinat trupeste si pustiit sufleteste. Am inceput sa beau, ca sa o uit, dar in zadar. Cu cat beam mai mult, cu atat mai mult imi invada simturile, si mai tare sufeream. Eram in continuare sub vraja ei, si numai aparitia Mioarei in viata mea avea sa ma readuca pe linia de plutire.

Mioara, o femeie, blanda si ingaduitoare, mi-a pansat ranile, m-a oblojit cu rabdare, iar peste o jumatate de an de relatie puteam spune ca mi-am revenit din soc si ca trecusem peste Larisa. Puteam spune, insa, de fapt, nu trecusem…

M-am casatorit cu Mioara si am dus, aproape un an, o viata linistita, fara suisuri sau coborasuri. Ne propuseseram sa avem copii si lucram la asta, cand, din senin, m-am pomenit cu un telefon de la Larisa. Ca si dupa prima sa fuga, ea ma suna, spasita, rugandu-ma sa o iert si ma vad cu ea de urgenta, pentru ca are mare nevoie de mine.

Desi simteam ce avea de gand, desi stiam ca ma joc cu focul, nu am putut rezista tentatiei de a o vedea din nou. Vraja pe care aceasta fiinta imposibila, dar fermecatoare o aruncase asupra mea nu se risipise. Asa ca am ajuns intr-o camera de hotel, unde am facut dragoste ca salbaticii, cu furie.

— Profesorul Brener este impotent! mi s-a confesat, din nou, Larisa. Tot tu esti iubirea vietii mele, Florin.

De data asta, cum eram patit, mi-am luat masuri de prevedere. Astfel, i-am pretins celei pe care – trebuie sa recunosc – o iubeam in continuare cu disperare ca, inainte de a ne casatori, dupa cum spunea ca isi doreste, sa ramana insarcinata. Ea a fost de acord, astfel ca am divortat de biata Mioara, iar peste cateva luni eram insurat cu Larisa, care purta in pantec copilul meu. N-am sa uit niciodata durerea sfasietoare imprimata pe chipul Mioarei atunci cand i-am dezvaluit, cu sinceritate, care era povestea cu femeia de care eram vrajit.

Ca si Maria si Ioana cu ani in urma, Mioara m-a compatimit la despartire.

— Vai de tine, Florin, cat de prost esti! Lasi o femeie serioasa si de casa, ca mine, care te iubeste, pentru o profitoare care isi bate joc de tine!

In sinea mea, stiam ca Mioara avea dreptate. Ea era chiar o femeie pe cinste, de incredere si ma iubea, in timp ce Larisa imi daduse cu piciorul, in doua randuri, dupa ce ma folosise. Dar, inca o data repet, eram fermecat de Larisa, asa ca nu puteam sa nu ii dau o noua sansa, mai ales ca acceptase sa imi daruiasca un copil.

Au urmat trei ani fericiti, in care am trait din nou clipe magice, de iubire trup si suflet alaturi de Larisa. intre timp, a aparut si baietelul nostru, Dragos, asa incat eram convins ca, de data asta, trasesem asul castigator mizand pe Larisa. insa, inca o data, ma inselam…

Pe masura ce Dragos crestea, am observat ca iubita mea sotie nu mai raspundea la fel de prompt chemarilor mele la iubire. Ba, mai mult, cu timpul, raporturile noastre intime, care pentru mine au constituit intotdeauna un deliciu, s-au rarit atat de mult, incat eu si sotia mea ne iubeam de maximum doua ori pe luna. Cum puteam sa fiu multumit cu asta, cand inainte de casatorie ne iubeam aproape zilnic?

— Larisa, de ce esti asa rece cu mine? am intrebat-o intr-o seara, in care copilul dormea, iar eu speram sa o seduc, dar ea m-a respins ca de obicei.

— Nu am chef de sex, Florin! s-a rastit ea la mine. Poti sa intelegi?

— Pot sa inteleg, insa tu poti sa intelegi ca te doresc enorm si ca ma urc pe pereti de dorinta? i-am raspuns furios.

— Bine, si ce vrei sa fac eu? Am dreptul la libertatea de exprimare si la liberul-arbitru, asa ca nu mai insista! Lasa-ma in pace!

N-am mai insistat, ci am lasat-o in pace, ceea ce, din pacate, a devenit un obicei. De fiecare data cand incerc acuplarea, sotia mea afirma ca nu isi doreste. Ce pot face? Sufar enorm, acumulez frustrari si agonizez, dar, cu toate astea, nu concep viata fara Larisa.