News Flash:

Prim plan

Comunitate si cultura sociala

9 Iunie 2010
1426 Vizualizari | 1 Comentarii
Daniel Sandru
Poate ca in zilele acestea, cand termeni precum "unitate" sau "solidaritate" par total lipsiti de semnificatie, devenind simple elemente ale discursului politicianist, ar trebui sa ne intrebam de ce noi, romanii, nu putem constitui cu adevarat o comunitate. Cred ca anumite reflectii venite din zona teoriei politice normative ne-ar putea ajuta. Am putea afla, astfel, ca o comunitate democratica din epoca noastra nu isi poate regasi, în practica, legitimitatea în ideea binelui comun, atata vreme cat aceasta ramane doar o abstractiune. Mai curand, o astfel de legitimitate poate fi asigurata de luarea în considerare a particularitatilor relatiilor diferentiate ale membrilor sai. Din acest punct de vedere, pot fi invocate doua modele de structurare a comunitatii: a) modelul deliberativ, ce implica includerea cat mai multor membri ai comunitatii în dezbaterile ce preced luarea deciziilor cu privire la problemele aflate pe agenda publica si b) modelul asociativ, care presupune asigurarea unei balante, a unui echilibru în procesul de luare a deciziilor cu privire la problemele aflate pe agenda publica, echilibru ce este posibil prin conclucrarea dintre institutiile publice si societatea civila. Cele doua modele nu sunt contrapuse ori ierarhizate. Intrucat, în practica, aplicarea lor se regaseste în grade diferite de la o comunitate la alta, optiunea pe care o am în vedere este aceea pentru un model sintetic, asociativ-deliberativ. Aplicabilitatea unui asemenea model este dependenta, desigur, de pre-existenta a mai multi factori, dintre care însa cel mai important îmi pare a fi tipul de cultura sociala ce poate sta la baza sa. Inteleg cultura sociala ca reprezentand setul de valori, coordonate atitudinale si comportamentale care se regasesc în mentalul colectiv al oricarei comunitati. Socio-antropologic, sub forma unui mix, cultura sociala incumba trei ideal-tipuri, dintre care unul este pregnant prin raportare la celelalte doua: este vorba despre cultura traditionalista sau parohiala, de aceea paternalista sau de dependenta si despre cultura democratica sau participativa. In contextul unei discutii despre relatia dintre comunitate si cultura sociala, aceasta din urma primeste o importanta deosebita, întrucat da nota despre acceptarea, respectiv respingerea, în plan social, a diverselor programe de incluziune democratica, de la cele politice pana la acelea economice si sociale. Daca ne referim la cazul Romaniei, putem observa ca aici este pregnanta o cultura sociala de tip paternalist, incompatibila cu structurarea unei comunitati asociativ-deliberative. Intr-o asemenea comunitate, diferentierile structurale sunt armonizate gratie pozitiilor – uneori inegale – pe care indivizii le ocupa în angrenajul relatiilor sociale, iar cultura sociala este una de tip democratic, participativ. Suntem, desigur, departe de un asemenea model, motiv pentru care avem in continuare politicieni iresponsabili si cetateni deresponsabilizati, marcati de pasivitate. Tipul acesta de comunitate, orientat de o cultura sociala de dependenta, constituie cauza primara pentru posibilitatea ca, si in secolul 21, noi sa continuam a palavragi degeaba la vreme de criza, fara sa avem, de fapt, solutii.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Nasu'  | #110162
De ce-ti faci tu probleme, ba hepaticule? Lasa teoria, da-i cu practica, suge-i p..a lui Dorulet si o s-o duci bine. Si fii tare, acusica dai coltul, la cum arati! Bafta la supt!
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1378 (s) | 22 queries | Mysql time :0.020722 (s)