Secretele istoriei

Conditia robilor, intermediara intre iobagie si sclavie

Publicat: 30 apr. 2014
Desi Codul penal din Muntenia al anului 1818 preciza ca „Toti tiganii sunt nascuti robi” si ca „Tiganii fara stapan sunt proprietatea statului”, exista un numar mic de robi care nu erau Romi, indeosebi printre „tampiti” (handicapatii mintali), si de Romi care nu erau robi (printre familiile instarite care-si rascumparasera robia sau printre Romii sloboziti” adica eliberati, care se regrupau in „Slobozii„), dar acestia nu mai erau denumiti Tigani, cuvant care devenise sinonim cu rob.
Robia a fost un statut intermediar intre si sclavie:

Vezi si Sclavia in zilele noastre

Pentru a caracteriza statutul unei parti, „legata de glie”, din taranimea din romana in Evul Mediu, se utilizeaza termenii: „iobagie” sau „serbie” (acesta din urma provenind din cuvantul latin servus). Desi situatia acestor paturi sociale se inrautateste mai ales din secolul al XIV-lea pana catre secolul al XVIII-lea, iobagii isi pastreaza o personalitate atat juridica, cat si sufleteasca. Ei pot da marturie si nu pot fi pedepsiti fara o judecata.

Vezi si Adevarul despre institutia sclaviei din SUA 

Statutul robilor romi este inferior, ei avand doar o personalitate religioasa ca suflete: marturia lor nu avea valoare juridica si puteau fi pedepsiti fara judecata, se puteau casatori intre ei dar numai cu acordul stapanului, iar daca doi robi avand doi stapani diferiti se casatoreau, copiii lor trebuiau impartiti in mod egal intre cei doi stapani, chiar daca erau crescuti impreuna.
Cel mai prejos era statutul sclavilor (care nu existau in tarile romane): acestia faceau parte din bunurile stapanului, neavand personalitate nici juridica, nici sufleteasca, ne putandu-se casatori si neavand nici-un drept asupra copiilor lor, iar pedeapsa cu moartea fiind destul de frecventa in cazul lor.


loading...

Adauga un comentariu