Titlurile zilei

Confesiunile secrete ale unui preot care a stat la căpătâiul pacienților bolnavi de Covid în cel mai mare spital din Iași! Medicii au fost primii care i-au cerut ajutorul! Pr. Ioan Pădurariu: „Ca preot de spital ești un fel de pompier de serviciu”

Publicat: 11 feb. 2021
Preotul Ioan Pădurariu le-a fost alături bolnavilor, dar și cadrelor medicale ale Spitalului "Sfântul Spiridon" din Iași pe timp de pandemie COVID-19

Pr. Ioan Pădurariu este preot misionar de caritate al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași de un an de zile. A fost alături de pacienți și de cadrele medicale de la începutul pandemiei COVID-19. În aceste luni a trecut de o infecție cu coronavirus și a văzut cum boala i-a apropiat sau îndepărtat pe oameni de credință și de semeni. Medicii au fost primii care i-au cerut ajutorul pentru că erau speriați că nu vor mai ajunge acasă la familiile lor

Pe 13 februarie 2020, Ioan Pădurariu a devenit preot misionar de caritate al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. Era înainte cu o lună de primul caz de coronavirus înregistrat la lași. A văzut la început că majoritatea oamenilor priveau cu mare suspiciune pandemia, după, frica s-a amplificat din ce în ce mai mult. Au fost tineri care nu au putut să facă față bolii sau care au stat intubați o lună de zile, dar au reușit să se trateze, dar și vârstnici cu comorbidități, a căror șansă de supraviețuire atârna de un fir subțire de ață.

Cu gândul că Dumnezeu este cel care va lumina calea tuturor, le-a fost sprijin și ajutor tuturor pe timp de mare încercare. Pe lângă pacienți, jumătate din atenția preotului a fost dedicată către cadrele medicale care de asemenea se simțeau vulnerabile în fața bolii și care aveau nevoie de sprijin prin rugăciuni, prin Sfântul Maslu și prin convorbirile pe care le aveau împreună.

Stresul că și-ar putea infecta familiile cu coronavirus a încremenit zeci de cadre medicale

Primele care au fost îngrijorate au fost cadrele medicale care tratau pacienții și care nu știau prea multe lucruri despre virus în lunile de debut. De altfel, chiar de la început, în lunile martie, aprilie, medicii și asistenții s-au infectat cu coronavirus. Apoi, această teamă a fost simțită foarte mult și de către pacienți. Foarte mulți ieșeni cu boli grave ezitau să vină în spital, iar cei care ajungeau erau în situații foarte dificile.

„Vă închipuiți, ca preot de spital ești un fel de pompier de serviciu, ca să spun așa, în sensul că trebuie să fii prezent la orice oră în spital, și dimineața, și seara, și noaptea, am fost chemat și la ora 1 noaptea când au avut nevoie pacienții de sprijinul meu și trebuie să îi spovedești, celor care se pot împărtăși să le oferi acest lucru, dar în primul rând să le oferi acel sprijin sufletesc pentru că simt nevoia să fie ajutați.

În general, în fața unei boli precum coronavirusul, poate că acum ne simțim un pic mai protejați prin faptul că avem vaccinul, avem anumite medicamente care se descoperă că ar putea să ajute într-o anumită măsură, dar nu cu foarte mult timp în urmă nu existau nici măcar lucrurile astea și te simțeai oarecum descoperit în fața bolii și încercam să le arăt oamenilor că singura speranță poate fi în Dumnezeu. Oricum cred că a fost o perioadă la care nu se aștepta nimeni, nici dintre cadrele medicale, nici dintre restul populației, dar slavă Domnului, am reușit să mergem mai departe, sperăm să fie mai bine”, spune Pr. Ioan Pădurariu, preot misionar de caritate al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași.

Frica de suferință îi îndreaptă pe oameni spre credință

Preotul le-a povestit tuturor că moartea este o etapă din viață, o trecere la cele veșnice și astfel au putut face față suferinței și gândului că oricând viața lor pe pământ se poate sfârși. După convorbirile cu duhovnicul, mulți au prins mai mult curaj de a lupta cu boala și un licăr de speranță le-a apărut în privire.

„Sunt două temeri mari ale omului, frica de durere, de chin și frica de moarte. Cred că mai importantă decât frica de moarte este frica de durere și atunci omul aflat în suferință nu știe unde să apuce. Dacă uneori medicamentele nu îl ajută, cu toate că avem medici de foarte bună calitate în spital și care își dau tot interesul să îi ajute, uneori din cauza stării de sănătate nu se poate face mare lucru pentru dânșii și atunci își dau seama că singura scăpare este la Dumnezeu. Și am simțit lucrul acesta, că după ce am stat de vorbă, după ce i-am binecuvântat și le-am citit rugăciuni de dezlegare, au altă putere de a merge mai departe și de a face față bolii, durerii, încercării și poate și gândului că pot muri”, a relatat preotul.

Alături de familie a trecut de un episod al infecției cu coronavirus

După ce s-a infectat cu coronavirus alături de soție și cei patru copii, a simțit îngrijorarea multor bolnavi care se gândeau că nu își vor mai vedea soția, copii sau rudele apropiate.

„Sincer vă mărturisesc, și eu, și familia mea am trecut prin boala aceasta și ne gândeam, doar că noi eram izolați în casă, a fost o formă ușoară spre moderată, dar ne gândeam că este o boală atât de imprevizibilă și că oricând poți să nu îți mai vezi rudele. Nu am rămas cu sechele. Au fost persoane care au stat internate o lună, două luni și care nu și-au mai văzut rudele, mulți nu au putut să comunice, fiind intubați, aparținătorii nu au mai putut să îi viziteze și a fost un lucru foarte stresant să se gândească că poate nu îi vor vedea niciodată. Desigur că acest stres se reflectă și asupra familiei care se gândește că poate și-a văzut persoana dragă pentru ultima dată”, a adăugat preotul misionar de caritate al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași.

Pandemia COVID-19 fie i-a apropiat mai mult de Dumnezeu și de semeni, fie i-a făcut mai distanți pe ieșeni

În aceste luni de pandemie COVID-19 toate schimbările au lăsat urme adânci în viața și în sufletele tuturor. Preotul de la Spitalul „Sfântul Spiridon” a observat cum unii s-au apropiat mai mult de Dumnezeu și de semenii lor, în timp ce alții s-au îndepărtat chiar mai mult decât înainte.

„Sunt două curente, ca să le numesc așa. Persoane care au conștientizat că pandemia COVID-19 este o încercare de la Dumnezeu și că trebuie să ne sporim credința și dragostea față de cei dragi și de semenii noștri. Eram așa poate pe un trend în care ne vedeam doar pe noi, familia și grijile noastre și mai puțin eram atenți la cei din jurul nostru, ori pe mulți dintre noi pandemia ne-a făcut să conștientizăm că nu suntem singuri, că trebuie să colaborăm, că și ceilalți au nevoie de ajutorul nostru, noi de ajutorul lor. Dar a fost și o categorie de oameni pe care pandemia parcă i-a înrăit, parcă au devenit mai insensibili la cei din jurul lor, nu știm din ce motiv.

Poate unii din frică… Dar am simțit și multă dragoste din partea semenilor atunci când am fost infectat, chiar am avut ajutorul multora din jurul nostru. Atunci când am stat izolați, eu și familia mea, am primit zilnic apeluri nu doar de la apropiați, dar și de la colegi din spital, de la medici, asistenți, care își ofereau ajutorul și lucrul acesta te îmbărbătează, te face să mergi mai departe”, a povestit pr. Ioan Pădurariu.

Preotul Ioan Pădurariu: „Să privim boala ca pe o realitate a vieții noastre”

Fiecare are libertatea de a se gândi dacă se va vaccina sau nu. Preotul Ioan Pădurariu îi sfătuiește pe cei care doresc să se vaccineze să o facă cu toată convingerea, dacă au decis acest lucru, iar dacă nu simt, să știe sigur că nu vor avea niciun regret. A întâlnit persoane care se tem de efectele infectării cu coronavirus sau care se tem de vaccinare. Atunci când vor lua o decizie cu privire la această etapă, să o facă bine informați, din surse sigure, să cerceteze atent și să pună într-o balanță toate aspectele.

„Să privim boala ca pe o realitate a vieții noastre. A nega că există o boală precum coronavirusul este o greșeală. Nu spun că trebuie să o amplificăm peste măsură, dar trebuie să conștientizăm că există și că ne afectează viața noastră, am simțit asta pe toate planurile, dar în același timp să ne punem încrederea că Dumnezeu ne ajută și nu ne lasă niciodată și prin oricât de grele clipe am trece, dacă avem credință în Dumnezeu putem face față. Nu putem nici să trăim într-o teamă că cine știe ce s-ar putea întâmpla, dar să conștientizăm că trebuie să ne protejăm pe noi și pe cei din jur. Prevenția primează în aceste momente”, încheie duhovnicul ieșean.





Comentarii
Adauga un comentariu