Secretele istoriei

Constantin A. Kretzulescu, primul ministru al Romaniei

Publicat: 30 iun. 2014
3
Constantin Al. Kretzulescu (n. 22 mai 1809, Bucuresti – d. 21 martie 1884, Bucuresti) a fost un academician roman, membru de onoare (1871) al Academiei Romane si om politic, care a detinut de doua ori functia de prim-ministru. Era fratele lui Nicolae Kretzulescu si fiul marelui logofat Alexandru Kretzulescu.
Dimitrie Rosetti scria in Dictionarul Contimporanilor ca viitorul prim-ministru „a facut studiile sale in tara la scoala greceasca si apoi in 1831 s’a inrolat in armata cu gradul de sub-locotenent, servind pana la 1840, cand paraseste ostirea cu gradul de maior si e numit prefect al judetului Braila ; apoi trece procurer la Inalta Curte. In 1842 demisioneaza si petrece mai multi ani in Francia, Anglia, Italia, studiand literatura, filosofia, istoria. Intors in tara traeste retras pana la 1857, cand ‘l regasim presedinte al comitetuluĭ din Muntenia pentru alegerile divanuluĭ ad-hoc.”

Vezi si Petre S. Aurelian marele economist roman
A detinut de doua ori functia de prim-ministru: prima data in guvernul Constantin Al. Cretulescu (27 martie – 6 septembrie 1859) al Tarii Romanesti, iar a doua oara in guvernul Constantin Al. Cretulescu al Romaniei, in perioada 1 martie – 4 august 1867.

Vezi si  Nicolae Kretzulescu, de trei ori prim-ministru al Romaniei

In guvernul Ioan Al. Filipescu al Tarii Romanesti a fost ministru al Cultelor (21 februarie – 27 martie 1859).
In timpul celui de-al doilea mandat de prim-ministru, a fost pe durata intregului mandat si ministru de Justitie, iar intre 16-24 mai 1867 a fost de asemenea ad-interim la Razboi. Acest guvern era primul guvern liberal dupa suirea pe tron a lui Carol I, dominat de liberalii radicali, intre acestia proeminent fiind Ion C. Bratianu, ministrul de Interne.[3] In timpul acestei guvernari, la 1 august 1967, s-a inaugurat Societatea Academica Romana.
O actiune foarte controversata a guvernului a fost o circulara emisa de ministrul de Interne Ion C. Bratianu in martie 1967, prin care se cerea prefectilor sa ia masuri drastice impotriva strainilor, precum interzicere arendarii de mosii, imobile, hanuri si carciumi. 
Ea lovea puternic in minoritatea evreilor fara acte proveniti din Austro-Ungaria. Pentru a se opri imigrarile ilegale a fost elaborata si o lege pentru reinfiintarea birourilor de pasapoarte.[4] Ambele acte legislative au starnit puternice proteste interne si externe




Adauga un comentariu