News Flash:

Constantin Tofan - Desprindere - parte si intreg

8 Mai 2009
636 Vizualizari | 0 Comentarii
Expozitia deschisa la Galeriile "DANA" confirma pe de o parte "forta activa a culturii" capabila sa restaureze stabilitatea emotionala (fragila) a artei moderne si impunerea unor valori autentice ale cetatii Iasilor in contextul (discutabil) al valorilor nationale. Arta lui Constantin Tofan a vizat de la inceputuri (anii 70) echilibrul. Desprinderile de sine nu sunt decat balansul intre extraordinara libertate a gestului ritmic amplu desfasurat si severitatea impusa a constructiei picturale. Pictorul stabileste intre parte si intreg un dialog spiritual, cauta si gaseste formula constructiei generatoare de energii care, proiectata in spatiul afectiv uman, sa constituie nucleul stabilitatii. Asemeni lui Paul Sérusier, care scria ca esenta compozitiei este constituita de echilibrul obtinut prin contrapunerea orizontalei - simbol al materiei inerte - cu verticala - ce exprima viata, C. Tofan alege ca simbol formal al tensiunii interioare ce irumpe - verticala (energie si durata), pe care o opune constantei amorfe a orizontalei. Dedicat peisajului, constructia sa introduce un ritm general constructiv, eliberand formele de ceea ce Kandinsky numea "sclavajul referintei". Astfel, sentimentul general devine cel al unei tensiuni interioare profunde, rezolvat printr-un raport continuu intre echilibrul instinctiv si un echilibru plecat din cunoasterea legilor fundamentale ale limbajului plastic. Disciplina armonica este cautata si impusa artei sale intr-o relatie biunivoca ca eliberare a instinctului individual din canoanele "masurii" si sinteza geometrica ca sistem necesar echilibrului spre care ar trebui sa tinda orice materializare a spiritului uman. Rezultanta picturala devine prin ceea ce numim creatie, elementul unei poetici rezervate imaginatiei semnului, ca parte a intregului constitutiv al oricarui echilibru. Fiecare tip de forma are la Constantin Tofan o semnificatie caracteristica unei anume stari a sufletului, unei anumite stari interioare, cu variatii de nuanta imperceptibile generate de momentele succesive ale tonalitatii eu-lui. Si daca "armonia se revendica programatic de la muzica", in acelasi timp constructia si logica expresiei picturale isi pot gasi un echivalent in rigoare, ritm, suprafete - corespondente directe cantitative si calitative intre cele doua arte... Putem distinge in opera lui Constantin Tofan trei momente ale stilului: un moment al peisajului compozitional ca exercitiu in organizarea sintetica a limbajului, marcat prin dominatia formei conturate si armoniei de griuri si brunuri de miere; un al doilea moment ce ilustreaza atitudinea lirica in care materia este framantata in acorduri de verde crud, pamanturi arse, ocruri roz, griuri violete; si un al treilea moment al abstractiunii intemeiat pe comunicarea dintre cosmicitatea folclorului si naturismul propriei viziuni. Aceste momente insumate, consolideaza o viziune intre a reprezenta partea ca intreg al Omului Neraclitian, El insusi. Accentul cade alternativ pe obiectul pictat si pe gestul picturii, in bucuria vitala a actului artistic. Echilibrul nu este alterat de dogma fidelitatii si nici de superstitia transfigurarii. Totul suprima distanta conventiei timpului abstract si prezentul continuu, care e timpul trairii. Ce figura poate lua dragostea de viata decat figura aleatorie a Totului. Pentru Constantin Tofan, esenta evolutiei consta tocmai din cresterea echilibrata in directia unei stabilitati cat mai mari a demersului plastic. Expozitia de la Galeriile "DANA" propune o tema - nudul feminin. Ce poate fi nudul feminin in aceasta lume? Neputand fi madona, fiind o faptura trecatoare? Un coleg erudit, supus unor prea ingenioase desfasurari teoretice, spunea ca civilizatiile mileniilor de pana acum au fost de tip feminin, adica totul s-a facut din inspiratia si de dragul femeii: arta, poezia, eroismul, erotismul etc. Dar, din pacate, s-a cam terminat cu istoria vietii private si cu tipul feminin al civilizatiilor! Aceasta idee a ordinii rationale din care ar lipsi principiul feminin e o veche utopie a misoginilor. Ei, tocmai aici marseaza Costica al nostru. Antigona trebuie vazuta, glasul ei trebuie auzit, trupul ei trebuie inaltat din umilinta funciara si ipostaziata ca principiu cosmogonic. Antigona artistului exprima ideea dupa care conditia metafizica a femeii e in raport invers cu conditia ei naturala! Aflat la varsta rotunda a maturitatii, Constantin Tofan contempla lumea, conferindu-i pecetea de "lucru privit", in care se ascunde o intelepciune senina, facand posibila contopirea detaliilor in armonia intregului. Felicitari Editurii DANA ART, colectivului ce a reusit sa trezeasca interesul publicului iesean prin aparitia albumului reprezentativ operei pictorului Constantin Tofan, care sustin constant logistic si financiar, arta si artistii, in pofida crizei economice careia cu incapatanare ii rezistam....
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1362 (s) | 22 queries | Mysql time :0.030665 (s)