Secretele istoriei

Copilaria si adolescenta lui Ferdinand I

Publicat: 13 mart. 2014
3
Ferdinand Victor Albert Mainrad, print de Hohenzollern-Sigmaringen, s-a nascut la 24 august 1865 la Sigmaringen, Germania, fiind al doilea fiu al printului Leopold si al printesei Antónia de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin tata, se tragea dintr-o veche ramura a familiei regale germane: Hohenzollern. Prin mama, se inrudea cu casa domnitoare portugheza si cu familia de Saxa-Coburg si Gotha. Familia sa facea parte din ramura minora, catolica, a familiei domnitoare prusace de Hohenzollern.
Ferdinand si-a petrecut copilaria la resedinta familiei din Sigmaringen. Urmeaza studiile gimnaziale si liceale la Dusseldorf, pe care le va absolvi in 1885. Dupa terminarea liceului a devenit elev al Scolii Militare din Kassel, absolvita in 1897 cu gradul de sublocotenent. Urmeaza pentru trei semestre, pana la inceputul anului 1889 cand este nevoit sa se mute in Romania, cursurile Universitatii din Leipzig si ale Scolii Superioare de Stiinte Politice si Economice din Tübingen.

Vezi si Ferdinand de Romania, regele Marii Uniri 

Fiul preferat al mamei sale, „Ferdinand era un tanar prezentabil, desi destul de lipsit de gratie, extrem de timid si penibil de tacut. Desi urmase Academia de Razboi din Kassel si fusese vreme de doi ani in armata germana, era mai mult atras de Biserica Catolica si de cartile sale de botanica.”
In scoala va manifesta un talent deosebit pentru invatarea limbilor straine, insusindu-si limbile franceza, engleza si rusa. Din 1883 si pana la stabilirea definitiva in Romania in 1889, a avut in permanenta un profesor roman trimis de regele Carol I, profesorul Vasile D. Paun, fost director al Liceului Gheorghe Lazar din Bucuresti. Acesta avea obligatia de a-l invata limba romana si de a-i preda lectii de literatura, istoria si geografia romanilor.

Vezi si INEDIT! Testamentul regelui Ferdinand I 

Educatia sa a fost una destul de spartana, in ciuda originii sale princiare. Vasile D. Paun, profesorul sau de limba romana pe perioada studiilor in Germania, o prezenta astfel:
„Nu inconjurat de dascali adusi acasa, ca doctorii la patul unui slabanog, ci trimis la gimnasiul public, ca si Imparatul de acum al Germaniei, ca si Regele nostru, nu in trasura, ci fie cat de rea vremea, pe jos, fara manusi iarna si fara umbrela de soare vara; supus acasa la disciplina militara; sculat la sase dimineata, bagat intr-o baie rece, la aceeasi temperatura in tot timpul; hranit, negresit mai bine decat un spartan dar indestul de frugal; dus la biserica in toate duminicile; tinut departe de toate petrecerile cari i-ar fi umplut mintea de vedenii desarte si inima de doruri sterpe; obisnuit a dispune de sume foarte neinsemnate de bani, dati lunar, cheltuiti cu rost, pe lucruri trebuincioase, si justificati pana la cel din urma pfennig; priveghiat, apoi, de ochii neindurati a doi pedagogi, unul civil si celalalt militar, departe, departe de sanul familiei, pe care nu-i era dat s-o vada decat la Sigmaringen, de trei ori pe an: la Craciun, la Pasti, si in vacantele de vara; deprins, in sfarsit, a auzi repetandu-i-se des cuvintele de aur ale A. Sale Regale, Principele Carol-Anton: « Nu-i destul ca v-ati nascut principi ci trebuie sa munciti ca sa dovediti ca meritati titlul vostru ».”
—Prof. Vasile D. Paun, Principele Ferdinad de Hohenzollern
Din momentul in care Ferdinand a devenit unul dintre principii mostenitori ai tronului Romaniei, viata si activitatea tanarului print a fost constant in atentia opiniei publice din Romania. De exemplu o stire din 1887 spunea ca „Se zice ca printul Ferdinand de Hohenzollern este destul de serios bolnav la Duesseldorf.” O alta stire de la o data ulterioara arata ca „Principele Ferdinand in garnizoana Postdamului isi petrece admirabil de placut timpul.”
Nu erau neglijate nici aspectele referitoare la incertitudinea desemnarii oficiale a unui succesor la tron. Astfel, desi printii sunt criticati pentru mai slabul interes in insusirea limbii romane, li se gasesc circumstante atenuante in situatia dinastica neclara. „Augustii nepoti ai Regelui nostru, nu isi dau multa osteneala ca sa invete limba romana. […] Poate ca incertitudinea care inconjura inca chestia succesiunei la Tronul Romaniei contribue si ea, in mare parte, la putina ingrijire ce principii Ferdinand si Carol arata pentru limba romana.”




Adauga un comentariu