Interpreta Corina Chiriac a vorbit pentru mediafax.ro despre Mihai Constantinescu și momentul dificil al despărțirii de artist: ”În primul și în primul rând Dumnezeu să-l odihnească și condoleanțe Simonei, soția lui. Vreau să vi-l plasez pe Mihai Constantinescu puțin în epocă. El s-a lansat în anii ´70, când era cu adevărat o mișcare mare artistică în România. Casele de Cultură erau înfloritoare, se miza foarte mult pe tinerele talente și pe talentele mai în vârstă, pe toate talentele, pentru că ideologia comunistă proteja arta. Ceea ce era foarte bine”, a declarat Corina Chiriac.
Corina Chiriac a rememorat, înainte de toate, perioada comunistă, atunci când ”omul nou” trebuia ”format”. ”Sigur, exista un pretext, «tovarăși, să formăm omul nou de tip socialist prin artă și cultură». Sub această umbrelă se făcea artă. Să nu înjurăm gratuit arta din vremea comunistă. Vorbesc uneori cu jurnaliști mai tineri care se miră să mă audă vorbind așa. Eu sunt departe de a fi o nostalgică, dar sunt un om realist, un om care a trăit și în vremurile acelea și în vremurile acestea și am detașarea necesară pentru a analiza fiecare epocă cu ce a avut bun și rău.
Mai mult decât atât sunt o pasionată de istorie și pot să îmi permit să analizez, nu ca un profesor, ci ca un iubitor de istorie, epocile pe care le-am trăit. Și pe cea comunistă și pe cea de acum, pe care nu știu cum să o numesc. Pentru că noi nici comuniști nu am fost, nici capitaliști. Totdeauna în România a existat loc pentru interpretări. exista o mare mișcare artistică în anii ´70. Eu am debutat în aceeași perioadă, dar înainte de a debuta la televiziune eram unul dintre copiii permanenți ai Casei de Cultură «Grigore Preoteasa». Exista o viață culturală foarte bogată care a dat scenei românești actori, cântăreți, dansatori”, a mai spus Corina Chiriac.
Mihai Constantinescu era ”cinci în unu”
Coriuna Chiriac mai spune că Mihai Constantinescu a fost un tânăr ”îndrăgostit de soare și de viață”, tocmai de aceea fiind atât de iubit de public.
”O activitate sprijinită prin lefuri, mult-puțin, atât cât era, era sprijinită creația autohtonă. Existau umoriști care scriau texte pentru actorii de la Tănase, compozitori, balerini cum era Cornel Patrichi. Practic, atunci când am intrat în această activitate studențească, în 1968, am găsit o efervescență artistică în care m-am format. Același lucru pot să îl spun despre Mihai Constantinescu. A fost unul dintre reprezentanții cei mai potriviți pentru tânăra generație din anii ´70. Era prototipul de adolescent veșnic, el cânta la chitară, el iubea fetele, florile, cățeii, copiii.
Era un artist ideal. fetele îl agreau pentru că era drăgălaș, era frumușel, mamele lor și l-ar fi dorit probabil drept ginere, era prototipul de băiat bun, cu ochi căprui, care cântă frumos, în tonuri optimiste și care e sensibil, cald și vesel și te emoționează plăcut. Iată un tip de artist care a dispărut din peisajul mondial, aș putea să spun. Acum se merge pe personaje întunecate, Halloween, demonic, în fine, s-au schimbat foarte multe pe planetă, din păcate. Mihai a fost acel gen de tânăr îndrăgostit de viață și de soare care crea o atmosferă plăcută pe scenă pentru toți spectatorii. Pentru asta publicul l-a iubit, l-a aplaudat, a avut succes cu melodiile scrise de el. Era cântăreț, băiat bun, compozitor, textier și băiat de gașcă. Era cinci în unul”, a mai declarat Corina Chiriac.