News Flash:

Coruptia - secvente dintr-un Infern familiar...

13 Iunie 2000
765 Vizualizari | 0 Comentarii
"Nimic nou sub soare: in tara romaneasca s-a furat, dintotdeauna, tot asa cum coruptia infloreste si prospera, bine mersi, inca de la primul xdescalecata!" Este, probabil, replica cea mai frecventa pe care o auzim, de o buna bucata de vreme, pe meleagurile noastre. Ea a fost emisa de unii dotati, eventual, cu ceva competente in ce priveste istoria noastra, mai mult sau mai putin apropiata; daca nu cumva, pur si simplu, abulici. Dar cel mai adesea din pacate, frazele de acest tip sunt rostite aproape mecanic de catre acei foarte multi dintre compatriotii nostri indopati, pana la suprasaturatie, cu ispravile intens mediatizate savarsite de catre fruntasii pedeseristi, in acea epoca nu prea indepartata, cand struneau "niste cai mari de tot". In tot cazul - in ochii acestor indivizi mustacind sardonic, cazuti prada unei ciudate veselii sado-masochiste - replica amintita tinde sa se substituie oricarei tentative analitice serioase, in general, oricaror argumente sau critici. Asa se face ca imbolditi de ceea ce ameninta sa devina o manie nationala a superficialitatii, o mare parte dintre romani s-au grabit sa ignore (si chiar sa dezminta, cu impecabila iresponsabilitate!) gravitatea scandalurilor in lant avandu-i drept protagonisti pe oamenii PDSR-ului, sau, ma rog, "ai presedintelui Iliescu"; pasamite, dintr-un jalnic impuls compensatoriu, aceiasi semeni ai nostri afisand, paroxistic, un apetit cvasi-morbid pentru anumite incursiuni istorico-judiciare. Doriti niste exemple care sa va lumineze cam cum devine cu coruptia asta de care dvs., ziaristii, faceti atata caz? par ei sa spuna. Pai, daca vreti sa stiti, exemple sunt legiune! De-ar fi sa evocam, asa "la botu' calului", numai afacerea Skoda; pe aceea legata de aducerea primelor tramvaie in Bucuresti; ori, de ce nu, acea enorma, formidabila xpanamax creata in jurul inzestrarii aviatiei militare apartinand Romaniei interbelice. La fel, bucolicul fan romanesc a constituit obiectul unei afaceri oneroase ce a starnit destula valva, din pricina ei niscaiva capete politice ale vremii pierzandu-si... capul, recte, portofoliile.
Nimic mai adevarat, raspundem noi. Cu, totusi, doua mici, "contondente" diferente in ce-i priveste pe autori: prima, ca scandalurile pomenite, majore fara discutie, nu s-au soldat nici pe departe cu efectele devastatoare ale raptului perfid pus la cale, in mai putin de sapte ani, de catre atentatorii pedeseristi razbunatori si, deci, ferm hotarati sa nu lase, cum se spune, "piatra peste piatra" dintr-o Romanie "ingrata" care refuza sa-i mai puna in fruntea bucatelor sale, si asa sarace.
(Trebuie sa mai observam, totusi, in legatura cu cele de mai sus, ca situatia economica a tarii, in intervalul cuprins intre cele doua razboaie mondiale, se afla - potrivit tuturor statisticilor, ca si putinilor martori oculari care mai supravietuiesc astazi - la o distanta astronomica fata de actualul marasm global capabil sa primejduiasca insasi securitatea nationala!) Referindu-ne la cea de-a doua diferenta, n-ar fi de prisos, credem, sa reamintim ca - spre deosebire de xcavalerii-smenarix din "Ordinul saracului cinstit Iliescu", cei care zburda incredibil de liberi, sfidand un intreg popor - vinovatii de odinioara deveneau nu doar subiectele "grase" ale unor istorice, rasunatoare dosare penale; ei vor fi trasi la raspundere, urmand, din aceasta postura, sa "pavoazeze" bancile Justitiei, de-a lungul mai multor ani. Altfel spus, ei au platit pana la ultima para pentru faptele comise, oricat de fantastic ne-ar parea, azi, un asemenea "infim" detaliu! Ce-i drept, chiar si in aceste conditii, cativa, extrem de putini, vor reusi, totusi, sa pacaleasca vigilenta "doamnei cu balanta". Prin sinucidere...
Eh, dar "de-aste vremuri se-ngrijira cronicarii...", vorba poetului. Care cronicari, aidoma celor contemporani noua, par sa fie, etern, sortiti a scrie/ glasui in desert. Pentru ca, neglijenti - inclusiv fata de SOS-urile insistente pe care ni le lanseaza propriul instinct de autoconservare zbatandu-se, disperat, sa ne aduca la realitate - suntem si ramanem programati pe "surzenie". O arta la care recurgem de fiecare data cand simtim ca ne paste vreun puseu de luciditate...

•Pe frontul coruptiei, nimic nou...

"D-apai matali ci crezi? Numa' Iliescu ala i-o xprasita pi hoti' si pi cuorupti' aistia! Si daci-i ase, apai, si faci ghini domnu' Iliescu si si-i iei' pi tati an schinari (spinare, n.r.)! Si pleci cu iei, undi a sti dansu'... undi s-o-ntarcat dracu' copchii'!" (Ana Dorofte, 64 de ani, precupeata de zarzavaturi). •"Huooo, mamaie, da' ci-i tat dai intruna cu xIliescu-n sus, Iliescu-n giosa? Parci al vostru - xInpuscatu'x(!) o fuost mai breaz... ierea ala mai cumsacadi, ti pominiesti?! Baaa! C-o furat, cu tat neamu' lui, pana si xbibironu'x di la gura copchiilor aia, di li zaci xcopchii' straziix, arza-l-ar focu' Iadulu'!" (Paraschiv "si Traian", vecinul de leat si taraba al cumetrei Ana Dorofte). •"Coruptia asta pe care o studiati mata, duduie, o facut casa buna cu romanu', de cand or aparut ele (sic!) pe lume. C-as putea pentru ca sa spun ca poate (!) sa se ieie de mana, toti! Ce vreau eu sa va zic, si va rog sa retineti(!) minte: ca nici guvernantii ceilalti - burghezi' si mosieri' pe care i-or hulit atata comunisti', nici unu' din guvernele cate s-or schimbat, 'nainte de razboiu' asta ultimu' (sa deie Cel de Sus!), nu xereax ele niste sfinti, credeti-ma pe mine, ca-s mai xvrasnica (varstnic, n.r.) ca matale si i-am cunoscut foarte bine!... Da' parca aceia de dinainte furau, faceau, nu zic, si ei blestematii din astea ca cum(!) face... aaa... xfesenisti'x lu' Iliescu s-a' lu' Roman, mai al'fel... Asa... ereau, cred, mai rusinosi(!); mai, cum sa va spun, cu oleaca de fereala de ochi' poporulu'... Pe cand astia de-acuma nu se rusineaza, barem un pic, de lumea asta amarata care-am ajuns -si profesori, si ingineri, s.a.m.d. - sa-ntindem mana dupa un xcinci sutex, fin'ca nu ne-ajungem cu pensia de la o luna la cealalta!..." (Mihai Zama, pensionar, 70 de ani). •"Rugati-va, mai bine, sa ne fereasca Dumnezeu de vreo revenire a lui Iliescu & comp. la putere! Ca atunci, o sa avem nevoie de o... xOperatiune Supra-Lunax (aluzie la celebrele razii din cadrul programului IGP, "Luna", care s-a soldat cu demantelarea numeroaselor clanuri ale asa-zisei Mafii tiganesti care actionau in Capitala si pe raza judetului Ilfov, n.r.), in care Politia sa se curete, mai intai, de proprii golani strecurati in randurile sale! Ca daca nu, o sa ajungem sa ne temem buzunarele si portofelele - de ilupii pusi paznici la oix d-alde Vacaroiu, Georgescu, Hrebenciuc - mai ceva ca de tiganimea din Ciurea!" (Sebastian, 30 de ani). •La noi, tot bastinasul care se respecta are asupra coruptiei un set de idei din cale afara de generale. El va duce amabilitatea pana acolo, incat sa-ti serveasca niste veritabile "studii de caz". Intamplator, respectivele cazuri petrecandu-se, fara suparare, cat mai departe de arealul "informatorului": nu poti sa stii, niciodata, cu cine ai de-a face, nici daca interlocutorul tau ocazional nu va fi taman vreun feroce simpatizant al Opozitiei "constructive", gata sa te palmuiasca atunci cand aduci vorba (vorba proasta se-ntelege) despre Idol, ori despre vreunul din locotenentii acestuia...
Situatia se schimba insa, radical, daca indraznesti sa-i ceri preopinentului niste solutii de natura sa ingradeasca, pe cat posibil, acest fenomen vechi de cand lumea. Omul se blocheaza: "Lasati - sare el, milos. Sunt si ei (coruptii) niste bieti oameni supusi greselii!... Fin'ca muncesc! - se-nvioreaza, a revelatie, "umanistul" nostru. Ca numai aia care nu munceste (sic!) nu greseste, nu? Si, pe urma, tipii astia mai xcoloreazax oleaca si ziarele. Nu zic, arata bine dumnealor si xpe sticlax (la televizor, n.r.), atuncea cand ii prinde Politia xin ofsaida si-i aduce, legati, la PRO TV sa-i vada o tara-ntreaga, si neveste, si vecini, si neamurile, si prietenii! Sau dusmanii, ca doara xtrebex sa se bucure si aceia putin, de xfunerariilex(!) caprei vecinului..."
Raspunsurile furnizate in cadrul oricaruia dintre chestionarele tematice, care ambitioneaza stabilirea unei "fise de observatie clinica" asupra unuia dintre cele mai dezastruoase flageluri sociale ale timpului nostru, promit sa intruneasca un consens impresionant in cel putin doua puncte. Este vorba, mai intai, despre extinderea planetara a coruptiei - presa fiind, prin excelenta, sensibila la acest gen de scandaluri care izbucnesc, periodic, nu doar in tarile europene post-comuniste (care ar mai putea, inca, sa invoce subrezenia unui sistem legislativ aflat, si-n acest sector, in faza debutului ...prelungit), ci si in Belgia, Italia, Japonia, Germania, Coreea de Sud, adica, in statele care dispun de o Justitie relativ eficienta. Nu vom insista, aici, si asupra ecourilor mondiale starnite de mixtura "picanta" rezultata din gratificatiile copioase pe care si le ofera, reciproc, narco-traficantii si unele personaje politice din Columbia. Nici asupra razboiului declarat de presedintele Chinei, Jiang Zemin, VIP-urilor corupte pana-n maduva oaselor din nomenklatura comunista; mai ales ca in aceste cazuri - cifrate, deja, la cateva zeci de mii - se cuvine sa privilegiem dictonul antic potrivit caruia nu se cade sa-i vorbesti de rau pe cei morti... Referitor la consensul de care vorbeam, sa notam ca majoritatea subiectilor antrenati in chestionarele axate pe fenomenul coruptiei semnaleaza si polimorfismul (cu totul singular, frizand, nu rareori, caricaturalul) prin care aceasta maladie se detaseaza in ansamblul suferintelor socio-morale.
Nimeni, se spune, nu ar putea sa-si revendice deplina inocenta vizavi de acest ingrijorator fenomen al coruptiei cu intregul sau cortegiu de manifestari mergand, gradual, de la micile sperturi si "atentii", indispensabile, cum pretind majoritatea pamantenilor, pana la vastele operatiuni concertate vizand deturnarea unor sume echivalente, sa zicem, cu bugetul anual alocat unor sectoare ale economiilor nationale. Sa nu uitam, apoi, ca ravagiile coruptiei sunt amplificate prin circumscrierea, in cadrul aceluiasi domeniu, a "spalarii banilor" obtinuti de raufacatori prin intermediul unor agenti specializati apartinand lumii interlope - interne si internationale. Acestea fiind spuse, marea problema nu consta in definirea sau recunoasterea bolii: adevarata tragedie survine abia in momentul cand abordam capitolul (profund deficitar!) masurilor profilactice/civice-educative/, destinate nu eradicarii (o speranta de-a dreptul suprarealista, in clipa de fata, sustin avizatii), ci ingradirii efectelor nocive pe care le induce un asemenea viciu terifiant, la toate nivelele vietii comunitare.
Statul de drept - semnificand, esential, domnia absoluta a Legii, ramane, pana-n prezent, cel mai calificat antidot impotriva coruptiei. Din nefericire, si acest fapt se detaseaza dureros din intreaga istorie a coruptiei universale, nici chiar tarile guvernate riguros de o justitie si democratie consolidate -- Statele Unite, Marea Britanie si Germania, in special, nu raporteaza, exclusiv, succese in acest domeniu: infractorii din bransa se disting, cum se stie, printr-o inventivitate debordanta, ei dovedindu-se niste prodigiosi risipitori de inteligenta, de patima "rece", cvasi-patologica si de cinism, atunci cand se angajeaza intr-una din acele aventuri, nu tocmai "imposibile", criminale in orice caz, menite sa le rotunjeasca fie puterea, fie contul bancar, de cele mai multe ori pe amandoua. Asta, ca sa nu-i mai amintim si pe "rafinatii" pentru care exercitiul coruptiei reprezinta un sport ca atatea altele!

•Hic sunt leones!

In 1999, presedintele Romaniei anunta declansarea unei sfinte cruciade anticoruptie. Si, cu toate ca pana la acea ora, blamase, la unison, temutul morb, presa romaneasca, aproape in totalitatea ei, va gasi, totusi, de cuviinta sa se regaleze, chicotind si ricanand in portii duble cu supliment!
Fireste, intr-o prima etapa, multi au condamnat o asemenea atitudine, cel putin ireverentioasa. Insa aparatorii acelor sceptici incurabili de care nu duce lipsa nici tagma ziaristilor nu s-au lasat prea mult asteptati, ei provenind exact de unde se sconta. Si aceasta intrucat, o analiza cat de cat serioasa asupra a ceea ce-am numi "starea coruptiei la romani", precum si metodologia(!?!) vizand tratamentul/combaterea "marii coruptii" (actionand, deocamdata, nestingherita, in straturile ultrararefiate ale birocratiei de partid, guvernamentale etc.) a evidentiat, previzibil, carentele majore cu care sunt confruntati "soldatii" acestui razboi mereu inegal; aceeasi analiza motivand, implicit, prea-omenestile reactii de ilaritate gazetareasca. In lunile ce au urmat declaratiei de razboi lansate de catre dl Emil Constantinescu, un fapt a devenit clar: Presedintele nu stiuse, cel putin inainte de belicoasa initiativa a dsale, cu cine urma "sa se bata": in capcana cadeau numai "gainarii", pe scurt, exponentii "minicoruptiei"! In rest, fiecare investigatie, fie ea oricat de strict "inmanusata", care-si propunea sa atace teritoriile selecte ale "marii coruptii" va fi suspendata, prompt, in urma unor dispozitii imperativ-misterioase venite de nu se stie unde; la randul lor, unii anchetatori, mai nonconformisti, ori temerari - care indraznisera "sa nu creada" in acele insule albe ce se iteau din cutare dosar, fiind codificate, ca in hartile medievale, cu toate sinonimele inimaginabile desemnand teribile pericole mortale pentru exploratorul cutezator - se vor izbi de aceeasi bariera, invizibila dar sonora, avertizandu-i pe imprudenti sa nu se aventureze in jungla "ticalosiei cu staif". Bineinteles, daca doreau sa moara in paturile lor!... Cu alte cuvinte, teritoriile de vanatoare ale "leilor"/"baronilor" crimei organizate trebuiau sa ramana in continuare nedefrisate. In legatura cu acest fenomen, aparent inexplicabil, Ovidiu Grecea, fostul sef al Corpului de Control al Guvernului, avanseaza o observatie judicioasa: "Prin politizare si prin ilucrul la comandax se ajunge la coruptie!" Minciuna detinand un rol deloc neglijabil in cadrul acestei "infractiuni cam dificil de probat", dupa cum va sublinia acelasi, precizand, totodata, ca nicaieri in Codul Penal romanesc nu este mentionat un atare delict.
Ca lucrurile se prezinta astfel, o demonstreaza si opinia unuia dintre interlocutorii nostri: "Eu sunt foarte revoltat fata de modul cum are loc vanatoarea asta de corupti in Romania!", declara, transant, dl V.Dancu (61 de ani). Nu se respecta legea, ca sa nu zic mai rau: pai, spuneti si dvs., ce dreptate ii aia cand un nenorocit care-i strecoara, in buletinu' pe care-l arata plutonierului de la Circulatie, o bancnota de 100.000 de lei - ca acela sa nu-i ia carnetu' - primeste 5-7ani de inchisoare pentru xtentativa de mituirex, in timp ce xanimalelex alea care devalizeaza bancile de stat sunt tratate de judecatori cu xsaru-manax?! Halal, justitie romaneasca!..."

•Coruptie, cu voie "de sus"...

Schitand o grimasa amara care s-ar vrea sarcastica, Laurentiu M. (inginer, 47 de ani) pune punctul pe unul dintre multele, necesarele xi-urix ale chestiunii pe care incercam sa o dezbatem: •"Cred ca acest fenomen, al coruptiei vreau sa spun, se bucura de mare trecere, si de la cine?, tocmai din partea anumitor tipi cu functii inalte; si nu ma refer doar la cazul Romaniei. La noi, ati vazut, poate, ce era sa faca ministru' Justitiei? Daaa, xbou'x asta de Stoica care are la activ un munte de prostii si restu' gogomanii! Stiati, nu, ca anu' trecut, a fost nevoie sa-l traga colegii si presa de urechi, fiindca - la mintea lui, s-a repezit sa scoata bancruta frauduloasa din Codul Penal! Ca, ce sa va spun, parca bancruta nu ar avea legatura cu coruptia! Are, si-nca cum! Da', vedeti, daca nu i-o fi convenit dlui Stoica sa aiba, harst! Afara cu ea de la xcremenala!..."
... Ceea ce nu vrea sa insemne, nici o clipa, ca ne vom incheia aceasta minicroaziera prin subteranele coruptiei cu vreo afirmatie ritoasa de genul: "Mingea se afla in terenul Guvernului!" Nu ne este permisa o asemenea "concluzie" usuratica, atata vreme cat stim - sau ar trebui sa o stim cu totii - ca un fenomen atat de grav cum este cel al coruptiei nu poate fi expediat in seria celor despre care francezii obisnuiesc sa creada ca "li se intampla numai altora": el va trebui, si cat mai urgent, sa devina problema fiecarui roman!...
Svetlana NEDELCU
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2154 (s) | 22 queries | Mysql time :0.044483 (s)