News Flash:

Credinta Mironositelor si credinta Tomii

17 Aprilie 2010
993 Vizualizari | 1 Comentarii
Parintele Calistrat
Fara putinta de tagada, slavita Inviere a Mantuitorului Iisus Hristos reprezinta rascumpararea neamului omenesc, a noastra, a tuturor, din robia pacatului si din osanda mortii prin împlinirea dreptatii dumnezeiesti si a iubirii divine: "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, încat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3.16); si iarasi: "Cautati Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si celelalte se vor adauga voua" (Matei 6.33). Martori neîndoielnici ai Invierii Domnului au fost atat sfintii barbati Apostoli, cat si sfintele femei Mironosite; si totusi, mai curajoase s-au dovedit a fi acestea decat "cei înspaimantati, ascunsi de frica iudeilor" (Ioan 20.19). Dar dragostea Lui Dumnezeu s-a revarsat atat asupra unora, cat si a celorlalte, Apostolilor trimitandu-le veste de bucurie si mesaj de chemare la întalnire – "Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veti vedea, dupa cum v-a spus" (Marcu 16.7), iar pe Mironosite întampinandu-le Insusi Cel Inviat cu binecuvantare de mare bucurie: "Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a întampinat, zicand: Bucurati-va! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui si I s-au închinat" (Matei 28.9). In cazul Apostolilor lucrurile sunt mai pamantesti, mai îndoielnice - "ascunsi de frica iudeilor" apostolii s-au intalnit cu Iisus spre seara in ziua cea dintai a saptamanii (Ioan 20.19); aici lucrurile sunt sensibile, frica apostolilor impinge dragostea lui Dumnezeu spre neputinta lor: "Pipaiti-ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am" (Luca 24.39) – deci, cerand de mancare i-au dat "peste fript si fagure de miere" (Luca 24.42), Dumnezeirea ascunsa în umbra lucrurilor de factura umana cauta sa-i convinga de realitatea si adevarul Invierii – adeverire fata de care Apostolul Toma atinge apogeul necunoasterii zicand: "Daca nu voi pune degetul în semnul cuielor nu voi crede" (Ioan 20.21). Aceasta manifestare a asa-zisei "necredinte" a Sfantului Apostol Toma nu constituie de fapt o dovada de respingere îndaratnica a Adevarului Invierii, ci este pur si simplu o necredinta de moment, izvorata din necunoastere; nesiguranta si îndoiala apar în mintea lui datorita faptului ca, desi ceilalti Apostoli spun ca L-au vazut pe Domnul înviat, totusi îi gaseste tot ascunsi, tot oarecum înfricosati si speriati, la care se adauga si sovaielnicia Mariei Magdalena, care întai spune ca a cuprins picioarele Mantuitorului înviat, sarutandu-le, iar apoi Il cauta la mormant, prin gradina, ca si cum ar fi fost furat - "au furat pe Domnul meu din mormant" (Ioan 20.13). Din fericire, neputintele omenesti sunt dezlegate prin marturia cereasca a Sfintilor Ingeri care s-au aratat la mormant: "De ce cautati pe Cel Viu printre cei morti? Nu este aici, ci S-a sculat..." (Luca 24.5-6). De altfel, însasi minunata intrare a Mantuitorului la Apostoli prin usile încuiate adeveresc asemeni unei peceti zamislirea cea mai presus de fire, de la Duhul Sfant, ca si pururea-fecioria Maicii Domnului, fecioara înainte de nastere, fecioara în nastere, fecioara si dupa nastere. Ca raspuns la credinciosia – desi marcata de îndoiala neputintei omenesti – atat a Apostolilor, cat si a Mironositelor, sta vointa ferma a Mantuitorului Iisus Hristos de a le deschide pentru totdeauna calea credintei nestramutate. Dovada în acest sens sta faptul ca, la opt zile dupa ce Se aratase mai întai celorlalti Apostoli, i Se arata si Apostolului Toma, chemandu-l si îndemnandu-l staruitor la marturisirea adevarului Invierii prin pipairea cu degetul a ranilor Rastignirii: "adu degetul încoace... si nu fi necredincios, ci credincios" (Ioan 20.27). Aceasta marturisire de credinta a Sfantului Toma strapunge pana astazi negura veacurilor si întunecimea inimilor de pretutindeni: "Domnul meu si Dumnezeul meu!" (Ioan 20.28). Aceasta marturisire de credinta a Sfantului Toma strapunge pana astazi negura veacurilor si întunecimea inimilor de pretutindeni: "Domnul meu si Dumnezeul meu!" (Ioan 20.28) Aici taina se savarseste ca oarecand în cartea Facerii – "si a fost seara si a fost dimineata - ziua întai... si a fost seara si a fost dimineata – ziua a doua...", cu alte cuvinte, prin intrarea Mantuitorului prin usile încuiate la sfintii Sai ucenici asistam la un act de recreatie savarsit de Fiul Lui Dumnezeu, Cuvantul din veci al Tatalui Ceresc: "în ziua cea dintai a saptamanii, fiind seara si usile încuiate... Pace voua!" (Ioan 20.19). Aici regasim relatat clar actul de mantuire a omului, împreuna lucrarea Sfintei Treimi, dupa cuvantul Sfintei Scripturi: "Tatal meu pana acum lucreaza si Eu lucrez." (Ioan 5.17) Pe de alta parte, Maria Magdalena cautandu-L la mormant, Hristos o opreste a-L mai atinge, zicandu-i: "nu M-am suit la Tatal Meu" (Ioan 20.17). De fapt, prin aceasta îi descopera Mariei Magdalena ultima etapa spirituala a Rascumpararii prin Inviere, înaltarea firii omenesti la Tronul Slavei, pe scaun cu Tatal "In mormant cu trupul, în iad cu sufletul, în Rai cu talharul si pe scaun ai fost Hristoase cu Tatal si cu Duhul, toate umplandu-le Cela Ce esti necuprins!"(Ceasurile Pastilor). Asa a sfarsit caderea adamica din veac. De acum Satana nu mai poate stapani cu silnicie sufletul omului, care patrunde pentru totdeauna în odihna Raiului vesnic, unde pecetea cunoasterii e Crucea Lui Hristos, usa e deschisa, iar heruvimul cu sabie de foc mai strajuieste doar pentru a împiedica definitiv intrarea sapelui ispititor cel de demult. Atat Apostolii, cat si Mironositele vor întelege si vor trai deplin Invierea, abia din clipa în care Hristos va descoperi Sfintilor Luca si Cleopa, "talcuindu-le Scripturile"(Luca 24.27), taina zilei a opta, a luminii celei neînserate. In momentul frangerii painii "atunci s-au deschis ochii si L-au cunoscut" (Luca 24.31), ca este Domnul si s-au întors cu bucurie mare în Ierusalim. Unic moment în istoria mantuirii si prima Liturghie Divina savarsita de Insusi Domnul Hristos ca model de urmat pentru Sfintii Apostoli pentru toate veacurile, aratand în Noul Testament painea ca materie în locul carnii si sangelui". Eu sunt painea cea vie, care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi în veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu" (Ioan 4.51). De atunci si pana astazi, sfanta credinta ortodoxa daruieste lumii întreaga putinta cunoasterii dumnezeirii Mantuitorului Iisus Hristos în Sfanta Euharistie, miezul si inima de foc a Sfintei Biserici, Trupul divino-uman al Lui Hristos, al carui cap El Insusi este. Asa se face ca murind zilnic, în chipul prescurii, chipul lui Hristos-Omul, înainte de Inviere, se junghie pe Sfantul Disc la Sfanta Liturghie, iar prin Sfanta Epicleza liturgica, Hristos Dumnezeu, Cuvantul din veac, adevaratul nostru Dumnezeu, se daruieste pana la sfarsitul veacurilor ca arvuna a vietii celei vesnice, aratand înca din veacul acesta zorile vesnice a zilei a opta, vesnicie sfanta care începe în noaptea de mantuire a Invierii: "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim întru dansa!" (Slujba Invierii) – si astazi striga Ingerul tuturor Apostolilor credintei dreptmaritoare ca si tuturor sfintelor femei de mir purtatoare din Biserica Slavei Lui Dumnezeu din vremea noastra: "Hristos a înviat din morti cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le!" "Cu adevarat a înviat Domnul!" au zis si Mironositele dimpreuna cu Apostolii.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

PHALLAS  | #103646
cum sa mai credem parinte,daca preasfintii se sapa intre ei ptr. avere si parohii si nu-i intereseaza cine are de suferit (vezi cazul parohiei de la holboca) ?!foarte fericiti si linistiti sint si rid in barba fiinca au un ciolan mai mare si mai gras de ros !credinta d-lor unde este ca doar Mintuitorul le-a spus sa lase tot ce este lumesc si sa-L urmeze ,dar se vede treaba ca nu s-a uitat in urma ,caci multi au luat calea gresita si au de suferit oameni nevinovati !din cind in cind mai trecetii pe aceste preasfiti prin urechile acului ca nu se gindesc decit la burta si la barba lor !
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1479 (s) | 24 queries | Mysql time :0.035888 (s)