News Flash:

Criza de autoritate si mesajele pe garduri

19 Aprilie 2008
1047 Vizualizari | 0 Comentarii
Titus Ceia
N-am de gand sa scriu azi despre Vanghelie, Oprescu, Lucian Flaiser, Simirad sau Dan Carlan. Altceva ma framanta. Ce-o mai fi si aia criza de autoritate? La o privire superficiala, termenul sugereaza anarhie, miscare browniana, hapaiala nesatula, voci cautand sa se acopere una pe alta, trecatorul intamplator pocnit cu leuca-n cap. Daca lucrurile depasesc limita, adica limita suportabilitatii, vine reactia de masa critica si se intoarce totul pe dos. Nici atunci nu-i bine. Autoritatea neclintita, talibana, face ordine. Ordine, numai ca ajungi sa constati ca acea ordine te aduce ori la supunere oarba, ori la sinucidere sociala, economica sau chiar propriu-zisa. Politica romaneasca a cunoscut ambele variante. Dupa ani indelungi de capastru cu pleazna, dupa alti ani de democratie nauca, tinzatoare spre acoperirea tuturor intrarilor si iesirilor musuroiului de furnici care suntem, ma intreb daca n-a sosit sorocul dupa care sa urmeze altceva.

Cu despotismul, fie el luminat sau intunericit, ne-am cam lamurit. Toti anii petrecuti in postura copilului legat cu lanturi de pat pe timpul absentei parintilor (aflati la treaba sau la un pahar in plus in cine stie ce mohorata spelunca) ne-au facut sa asudam sange. Mai tarziu, toti anii in care am alternat sperantele cu deznadejdea, toti anii in care am stiut ca, logic, exista o sansa dar sansa n-a aparut, toti acesti ani ne-au secatuit umorile si chiar umorul. In municipiul Iasi, undeva in zona Copoului, pe o straduta laturalnica unde cea mai inalta constructie are doua etaje, exista un gard. Verde gardul, din scandura vapsita. Aproape doi metri din acel gard gazduiesc o inscriptie lapidara, cu litere fantasce: "duceti-va la naiba!". Gandindu-te bine, sigur e un lucru: inscriptia nu reprezinta produsul refularii cuiva fata de locatarii casutei din spatele gardului de scandura verde. Dovada se extrage din nebuloasa stiinta a psihanalizei: cu toata lipsa de respect pentru adresantul necunoscut, putem spune ca tonul imprecatiei se afla pana la urma in zona protocolara. Ton protocolar, dar si categoric. Responsabilitatea asumata nu exclude ca inscriptia sa fie rodul unei gandiri colective. S-ar putea paria ca ura patimasa - ura ca sentiment - a lipsit din intentia mazgalitorilor de garduri; pana la urma este vorba de un sfat. S-ar putea paria - cu sanse mari de castig - ca este vorba despre o inscriptie politica, cu adresabilitate multipla. Incep sa cred ca as putea eu insumi paria linistit inca ceva: vrand-nevrand, destinatarii sfatului inscris cu vopsea neagra pe gardul verde-frunza vor tine cont de el si se vor duce tintit spre zona sugerata. Asa-i la alegeri. Asa-i la noi. Si poate ca la anul vom intalni chiar noi pe altcineva, in cautare de alte garduri, inarmat cu o alta cutie de vopsea neagra.

vanghelie oprescu lucian flaiser simirad dan carlan alegeri
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1427 (s) | 22 queries | Mysql time :0.021662 (s)

loading...