News Flash:

Cui ii mai pasa si de ei?

10 Decembrie 2001
873 Vizualizari | 0 Comentarii
Sarbatorile crestinilor - raiul cersetorilor uitati de soarta Ii vezi peste tot, la colturile strazilor, langa poduri, in mijloacele de transport in comun, langa biserici. Sunt oameni fara trecut si fara viitor. Cei care au avut totusi sansa unui trecut decent l-au uitat demult. Ei nu stiu decat sa intinda mana si sa ceara; ba un ban, ba un blid de mancare... Unii ii accepta si le ofera din putinul lor. Altii ii dezaproba: "Ce tot stai sa cersesti? La munca, lenesule! Te-ai invatat sa stai cu mana intinsa, dar la treaba nu pui osu'!" Batrana Nu-i dam numele pentru ca cersetorii sunt oameni fara nume. Batrana nu vorbeste, nu ne implora cu vorbe, eventual jelite, cum fac altii. Ea roaga doar din priviri. O gasesti zilnic in zona Bucsinescu. Candva a avut o viata relativ normala, muncea si-si ducea existenta linistita, fara calvarul grijii zilei de maine. A iesit din campul muncii cu o pensie mizera. Cand nu a mai avut cu ce-si duce traiul, a fost nevoita sa-si vanda de prin casa, pana la urma sa-si vanda si casa, casa in care a stat zeci de ani ingrijindu-si copiii. Acum, nici nu mai vrea sa auda de ei, le-a dat viata, le-a fost sprijin si au uitat-o. Au parasit-o toti, lasand-o in cea mai mare mizerie. Locuieste intr-o cocioaba darapanata, la periferie, n-are caldura, n-are lumina, n-are nimic... Dar are in schimb niste ochi blanzi si tristi, ca de bunicuta rabdatoare si intelegatoare, nu se supara daca ii dai putin. Intelege si ea ca si altii o duc greu, stie ca viata e scumpa. Cu o licarire de lacrimi in ochi, imi spune ca nu si-a inchipuit niciodata ca va ajunge asa. Oamenii ii dau ori un covrig ori o paine ori bani, cateodata chiar cate o haina. Strange cam 50.000 de lei pe zi, ii ajunge pentru a trece cu bine ziua respectiva. Baietelul Sta in fiecare zi in curtea Mitropoliei si vinde flori, cum le zice el, care de fapt sunt niste buruieni, mai mult frunze decat flori. Nu cerseste... vinde. A muncit pentru a culege acele plante. Ii roaga pe trecatori: "Cumparati flori, domnule, sa-mi iau si eu o paine. Dumnezeu sa va ajute" Ce-i drept, nu prea se inghesuie cumparatorii, desi le da ieftin. "Macar o mie de lei, ca sunt flamand". Se plimba de colo-colo cu buchetul de flori in mana, doar-doar o cumpara cineva. Este de la casa de copii, a fugit de ocolo pentru ca nu i-a placut. "Doamna ne batea tot timpul, nu ne iubea, ne zicea ca suntem rai". Ii place mai mult sa stea pe strada, liber, fara sa fie tratat ca un gunoi. Se spala rar, nici nu mai stie cand a facut ultima data baie. De parintii lui nu are habar, poate traiesc, poate au murit. Nici nu-i pasa, atata timp cat n-a venit nimeni sa-l revendice. N-a avut parte de o vorba buna, de o mangaiere, parca a trait printre lupi, nu printre oameni. A facut doar doua clase si s-a lasat de scoala, nu este pentru el, nu are nici un vis, asa cum au in general mai toti copiii, nu asteapta decat cumparatorii pentru "flori". Fetita Ea are nume. O cheama Diamanta. Este o tigancusa de vreo 8-9 anisori si sta tot la Mitropolie, dar numai dimineata, deoarece seara vin golanii si ii este frica. Are si parinti care lucreaza la Citadin; are si frati dar nu le mai stie numarul: "Suntem multi, nene. Tare multi..." In timp ce vorbeste cu mine, isi numara banii, a ajuns cam pe la 50.000 de lei. Spune ca din banii stransi cumpara de mancare. La scoala n-a ajuns inca, "dar mama a spus ca de la anul ma trimite acolo. Acum nu are cum, ca trebuie sa-mi cumpere incaltaminte si caiete, dar nu avem atatia bani". Si-ar dori sa ajunga sa faca macar patru clase, sa stie sa scrie si sa citeasca, nimic mai mult. Este singura din familie care cerseste, restul munceste pe unde gaseste. O zi, o saptamana, poate o luna... Privirea ei inseamna speranta, poate isi construieste de pe acum imaginea unei vieti decente, fara a mai fi nevoie sa stea la cersit. La ce bun? In Iasi sunt aproape 200 de cersetori. Toti jelesc sau tac, cerand mila trecatorilor. Te lovesti de ei, unii te trag de maneca... Ori ii injuri, ori le dai, pentru ei ajunge sa fie acelasi lucru. Nu cunosc decat rutina de-a sta cu mana intinsa, cu palma facuta caus, in care tin eventual o icoana, mai sunt unii care presteaza o meserie nascuta din talent - canta la flaut, ei sunt mai curati si iti incanta si auzul. In oras, sunt nenumarate fundatii si asociatii asa zise "de caritate", care declara ca ofera asistenta celor aflati in nevoie, se investesc fonduri de miliarde fara rezultate concrete, oamenii raman in continuare pe strazi, rugandu-se de semenii lor. Vin sarbatorile si, o data cu ele, se spune ca devenim mai buni, mai atenti si mai intelegatori fata de aproapele nostru. Sa le aratam ingaduinta si sa-i ajutam. O mama isi asteapta copiii pe care i-a ingrijit cu dragoste, un copil isi asteapta parintii pe care nu i-a cunoscut. Langa ei opresc masini de ultima generatie din care coboara oameni imbracati intr-un lux extravagant. Contrastul este izbitor. Napoleon spunea ca de la sublim la ridicol nu este decat un pas. Parafrazand, am putea spune ca de la lux la mizerie distanta e cam cat o mana intinsa. Ionel PALADE
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1562 (s) | 22 queries | Mysql time :0.039398 (s)