News Flash:

Cui prodest?

29 Ianuarie 2006
1538 Vizualizari | 0 Comentarii
Scandalurile literare mocnesc, in Diaspora, si-n est si-n vest, scriitorii romani lasand impresia unei tot mai adanci despartenii care nu poate fi calificata altfel decat... profund romaneasca. Nu ne propunem sa intram in fondul disputelor, ci doar sa atragem atentia asupra acestei adevarate infirmitati nationale: unde-s trei romani pe aceeasi baricada, apar, mai devreme sau mai tarziu, cel putin doua partide gata de infruntare si dornice de lupta. Sa-ncepem din est: condeierii basarabeni, candva strans uniti in Piata Marii Adunari Nationale, unde militau in deplin consens pentru tricolor, grafie latina, limba romana si istorie ne-trucata - intr-un cuvant, pentru redesteptare nationala - s-au baricadat pe doua pozitii ireconciliabile, de la inaltimea si adapostul carora lanseaza salve reciproce de acuze greu de imaginat doar cu cativa ani in urma. S-ar zice ca-i vorba despre eterna lupta intre generatii, veche de cand lumea si explicabila prin insesi legile firii. Nu-i chiar asa. Impartirea combatantilor pe criterii de varsta este si nu este revelatoare prin ea insasi, fiindca printre contestatarii "batranilor" se numara destui scriitori aflati in pragul... pensiei. Este suspectat un alt dedesubt: grabiti sa prinda, fie si din mers, trenul (post)modernitatii, al racordarii la pulsul literaturii tinere de pe Dambovita si, in general, al noului inovator, iconoclast si "european", contestatarii neaga vehement exact numele care le-au servit mai ieri drept port-drapel! In oricare cerc avizat, de dincolo si de dincoace de Prut, s-ar pune intrebarea "cine au fost cei mai importanti scriitori luptatori pentru redesteptarea nationala a basarabenilor", primele trei nume rostite unanim vor fi Grigore Vieru, Nicolae Dabija si Mihai Cimpoi. Cine-s trimisi, acum, la "lada de gunoi a istoriei"? Vieru, Dabija, Cimpoi. Unul dintre combatanti cere raspicat (in "Jurnalul de Chisinau") "Trebuie sa punem, in sfarsit, punct. Adica, sa ne despartim de oamenii acestia. Pentru totdeauna". Hatru si ingaduitor, Vieru accepta despartire, cu o singura conditie: "Sa ne despartim, da. Dar cu tot cu cititori". Aici, aflandu-se una dintre adevaratele chei ale querelei: "pasunistii", "depasitii", "ramasii in urma" (etichete superficiale si nemeritate) au de partea lor adeziunea consolidata a unui public ce refuza sa uite la comanda si sa-si transfere conform somatiei si interesul in cealalta tabara. Mai departe, balacareala ca la usa cortului: "Dabija nu m-a interesat niciodata, din simpul motiv ca nu are valoare"; "sunt necititor al aproximatiilor sale rudimentare" (afirma L.B.). Mihai Cimpoi, membru al Academiei Romane, unul dintre cei mai autorizati critici ai momentului (si nu numai!) este, la randu-i negat cu vehementa - se zice ca, de fapt, ar fi vanate pur si simplu posturile de Presedinte al Uniunii si cel de Redactor sef la saptamanalul "Literatura si arta". Care-i rezultatul ultim al luptei "literare" de pe Bac? Macularea imaginii unor adevarati apostoli ai romanismului in Basarabia si imensa satisfactie in tabara rusofonilor, care, astfel, primesc neasteptat sprijin din partea celor pe care, constant, ii combat! Si in celalalt capat al lumii, scriitorii de limba romana sunt in fierbere: este condamnat apasat... Presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania! In "New York Magazin" (nr. 440/2005) se publica o inflamata scrisoare de protest prin care se cere demisia lui Nicolae Manolescu din fruntea Uniunii. O scrisoare asemanatoare, cu aceeasi imperioasa cerinta finala, dar cu alti autori, publica si "The Alternative" (nr. 24/2005). Motivul? Acuzatia de antisemitism la adresa lui Paul Goma (intre altele casatorit cu o evreica si tata de copii evrei...). Aici, chiar ca nu cutezam o angajare in fondul chestiunii, fiindca s-ar putea ca adevarul sa se afle, ca de obicei, la mijloc, iar tema in sine este mai prudent s-o ocolesti. Goma are meritele lui incontestabile (si literare, si ca disident real), dar eternele atacuri impotriva mai tuturor scriitorilor contemporani il situeaza intr-o postura ingrata, lasandu-l aproape fara prieteni in intreg campul literelor romane. Tabloul prezentat de scriitorimea din Diaspora este, cum se vede, tot mai tulbure si mai afectat de paruielile intre confrati. Cui prodest? Ma tem ca nici intr-un caz prestigiul breslei. Nici literelor romane.
Mircea Radu Iacoban
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3530 (s) | 22 queries | Mysql time :0.220089 (s)