News Flash:

Cuibul ca nastere a zborului

13 Martie 2000
1249 Vizualizari | 0 Comentarii
Cartea tanarului coleg Florin Lazarescu, "Cuiburi de visc", se adauga Colectiei Noua Literatura, initiata de Editura Outopos, fiind un volum de proza cu totul special, un experiment, as putea sa-i spun, intr-un spatiu pe care mereu l-am numit deficitar, la nivelul Iasului: acela al prozei. Si poate nu numai, in general, proza fiind ori absenta, ori slab reprezentata in spatiul romanesc de creatie, in ultimii ani. Este vorba despre un roman care sintetizeaza domeniul de exprimare al autorului, fiind in esenta rezultatul incercarilor de gen, studiate de-a lungul anilor de absolventul de litere Florin Lazarescu, "cautate" si scrise asa cum a gandit el ca este mai eficient. Sau poate nu eficient, ci personal, in primul rand, daca luam in seama prefata semnata de un alt tanar bun pe taramul literelor, Codrin Dinu Vasiliu, care transeaza provocarea numita "Cuibul de visc" pe trei coordonate: incoerenta, fascinatie, narcisism. Incoerenta este un joc al autorului, pentru ca, in definitiv, tocmai coerenta se manifesta aici, prin simplul fapt ca este definitorie existentei, chiar daca, la prima vedere, o concepem nesensuala. De fapt, existenta, inteleasa in continuitatea ei, nu poate fi decat coerenta, desi oscilatiile ei par sa ne trimita in aleatoriu. Mai mult decat atat, incoerenta, privita la nivelul constiintei artistului, este tocmai semnul ca el are viziunea clara a sentimentelor si intamplarilor care decurg din acestea. Cat despre fascinatie, aceasta se infiinteaza pe mai multe coordonate, date fiind relatiile forma - continut. Exista, cu adevarat, o fascinatie a scrisului, vizand chiar hedonismul lecturii, dupa cum se exprima prefatatorul, dar si una a intelesurilor, fascinant fiind, fara indoiala, faptul ca poti descrie unele sensuri prin care treci, ori spre care te indrepti. A putea exprima ceea ce, la un moment dat sufera de inefabilitate, devine desigur o fascinatie. Din ea, narcisismul se deduce direct. Care scriitor nu este narcisist, macar intr-o farama din intentiile sale? Care scriitor nu scrie despre sine, chiar daca povesteste batalii din antichitate? Oricare...
In plus, aceasta carte, de care vorbeam ca despre un experiment, devine o incercare de estetica a literaturii, autorul fiind, pe fata, preocupat de felul in care se pot exprima cel mai bine lucrurile. In acest mod, esteticile anterioare, ca si cele ce ar putea exista, sunt puse in discutie. Se vede aici ceva din formatia solida de literat a lui Florin Lazarescu, individ confruntat cu mozaicul formelor de a fi ale limbajului, din care trebuie sa aleaga un singur mod de a se explica pana la capat. Astfel, ceea ce numeam un experiment, unic in felul sau, prin fortarea stilurilor de a vorbi despre lucruri banale, ajunge o promisiune si o rampa. O descoperire potrivita, spre care se indreapta Florin Lazarescu, prin "Cuibul de visc", va fi, nu tarziu, incipientul unor alte experimente, la fel de reusite. Reusite, pentru ca, si prin acesta prima carte, tanarul scriitor ne arata ca intentiile sale sunt dintre cele mai avangardiste, iar gandirea si interpretarea acestui gen de a scrie nu poate fi decat promisiunea data public pentru o Noua Literatura, asa cum se incearca sa se scrie in cercurile tinere. Fiind, cel putin, o sansa...
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1290 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019620 (s)

loading...