News Flash:

Cultul valorilor

20 Noiembrie 2008
1018 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru Dobrescu
Ori de cate ori vine vorba de atitudinea ireverentioasa fata de putinele noastre valori de capatai si, mai ales, de indreptatirea acesteia in numele actualei doctrine Europeniste, imi vine in minte o experienta traita acum vreo treizeci de ani in Rusia. Faceam parte dintr-o delegatie trimisa la Moscova in cadrul schimbului, pe atunci traditional, intre uniunile de scriitori. Din pricini carora nu le-am dat de capat, din intreaga delegatie am ajuns doar eu la destinatie. Amabile, gazdele m-au intrebat daca as vrea sa vad ceva anume. Fireste, am raspuns, Zagorsk-ul, Iasnaia Poliana si Leningradul. N-au avut obiectii, asa ca a treia zi, dis-de-dimineata, goneam intr-o limuzina oficiala catre mosia contelui Tolstoi. Dupa vreo doua ceasuri de mers, l-am intrebat pe ghid daca n-as putea sa vad cum arata o casa taraneasca, o izba de mujic. "De ce nu? a zis el. Numai sa spuneti unde doriti sa oprim." "Aici", am zis la un moment dat si masina a intepenit dinaintea unei casute de barne, ca-n povestile rusesti, din care a iesit gospodina stergandu-si mainile de sort. Ghidul i-a soptit ceva si ne-a poftit inauntru. M-am trezit intr-un hol intunecos, strajuit pe stanga si pe dreapta de doua usi joase; una dadea in bucatarie, ocupata pe jumatate de un cuptor de caramida, cealalta in odaia de oaspeti. Acolo, pe peretele de la rasarit, sub o icoana innegrita de fum, palpaia timid o candela, iar dedesubt, pe o policioara, odihneau doua carti groase. Curios, m-am apropiat sa descifrez inscrisurile de pe cotoare: cea dintai era Biblia, cea de-a doua - "Razboi si pace". Probabil ca surprinderea mi se citea pe figura, fiindca ghidul s-a simtit dator sa mi-o spulbere: "Ce va mirati? Doar «Razboi si pace» e epopeea noastra nationala." Cu cativa kilometri inainte de Iasnaia Poliana, masina a incetinit. Pe ambele laturi ale soselei erau parcate automobile, autobuze si motociclete, printre care abia te puteai strecura. "Trebuie sa fi fost vreun accident", am gandit cu voce tare. "A, nu - a zambit ghidul - sunt excursionisti din toate colturile Rusiei, veniti sa viziteze domeniul lui Tolstoi." Coborati din vehicule, oamenii se stransesera in grupuri si sporovaiau cine stie despre ce, beau ceai, mancau, se plimbau, fumau, asteptand linistiti sa le vina randul. Cu chiu cu vai, masina noastra a depasit interminabila coloana, patrunzand in parcul ce inconjura conacul. O lume pestrita, de toate neamurile si de toate conditiile sociale, impanzea aleile. Am vizitat cladirile si am vrut sa vad mormantul scriitorului. M-au condus catre o buza de rapa, pe care se ridica, fara alt semn distinctiv, o movila de pietre. Iar la poalele movilei, cateva zeci de oameni isi faceau cruce, bateau matanii, isi smulgeau parul si barbile, plangeau, cantau, bolborosind cuvinte numai de ei stiute. Mi-a atras atentia un domn elegant, trecut de prima tinerete, care-si framanta in maini palaria; din ochii privind spre niciunde coborau pe obraz lacrimi, in vreme ce gura parea sa scandeze, ca un robot, versuri de demult. L-am rugat pe ghid sa-mi spuna ce recita barbatul. A ascultat cateva clipe, apoi m-a privit incurcat: "N-o sa va vina a crede, cum nici mie nu mi-a venit, dar recita inceputul «Anei Karenina»".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1381 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018981 (s)