Cum a ajuns Dichiseanu să se ia la întrecere cu Belmondo într-o piscină din Beirut

Ion Dichiseanu a împlinit pe 20 octombrie 2020 frumoasa vârstă de 87 de ani, aproape 60 dintre ei petrecuţi pe scenele teatrelor şi pe platourile de filmare.

De-a lungul vieții sale, Ion Dichiseanu a avut ocazia să se întâlnească numeroase personalități ale vremii – Orson Welles, Yves Montand, Omar Sharif, Robert Siodmak, Konstantinos Karamanlis sau Evangelos Averoff-Tossizza.

În anii ’60 ai secolului trecut, în România se vorbea cu mândrie patriotică despre faptul că Dichiseanu a cucerit una dintre vedetele din acea perioadă – cântăreața Sarita Montiel, care i-a fost iubită și care a venit chiar în țară pentru a-l reîntâlni.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Pe Sarita Montiel a cunoscut-o la Beirut, în vara anului 1965, acolo unde a făcut parte din delegaţia României care a prezentat filmul lui Vladimir Popescu-Doreanu, ”Runda 6“. Tot acolo l-a întâlnit şi pe deja celebrul Jean-Paul Belmondo.

”În prima zi de festival nu aveam nimic în programul oficial, aşa că am profitat de reîntâlnirea cu Sir Charles Evans, pe care-l cunoşteam de la Cork, unde fusesem cu filmul «Tudor». Iar el, cu buna dispoziţie care-l caracteriza, a început să mi-i prezinte pe ceilalţi oaspeţi.

Pe Omar Sharif, care stătea cel mai mult la soare, pe Odile Versois, sora Marinei Vlady, şi pe Jean-Paul Belmondo. Eram în al nouălea cer. Pe de-o parte era emoţia faptului de a sta de vorbă cu ei, iar pe de altă parte bucuria că le făcea şi lor plăcere să cunoască un actor din România.

Pentru că-mi place să înot, i-am invitat pe toţi în piscină, după câteva pahare sunt binevenite câteva «bazine», nu? Până la urmă s-a lăsat şi cu un concurs între mine şi Belmondo, cine face mai multe «lungimi». A câştigat el, fiind mai bine antrenat decât mine, că doar avea piscină şi acasă, în Franţa.

La un moment dat m-a întrebat când rulează filmul în care joc şi i-am răspuns că peste două zile. «Am să vin special», a răspuns. Nu ştia el foarte multe despre noi, dar destinul a făcut ca peste câţiva ani să filmeze în România «Mirii anului II»“, a povestit Dichiseanu.

Născut la Adjud, Ion Dichiseanu a făcut liceul în Bucureşti, la ”Dimitrie Cantemir“. Ca licean a început să cânte şi să joace în spectacole puse în scenă de echipa artistică a şcolii, iar ulterior a reuşit să intre la Facultatea de Mine şi Petrol din cadrul Politehnicii, în 1954.

”A fost dorinţa parinţilor mei. Mie îmi plăcea să recit, să cânt la chitară, aşa că participam la numeroase manifestări studenteşti şi, în cele din urmă, n-am reuşit să rezist ispitei de a da admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Eu aveam restanţă la chimie organică, dar umblam cu Shakespeare în buzunar.

În cercul nostru de studenţi, era unul, Bebe Gaspar, student la drept, care era în amor cu Cristina. Cristina era balerină şi era nepoata marelui George Vraca. Cristina, citind în ziarul «Informaţia Bucureştiului» că se dă examen la Institut, îmi zice: «Ce-ar fi să vorbesc cu nenea Gicu să te asculte, să vadă dacă ai talent?».

Vorbeşte Cristina şi a doua zi dimineaţă, merg cu ea la Vraca. «Nenea Gicule, a venit prietenul nostru, hai să-l asculţi». El îşi bea cafeaua. Şi mă întreabă cu vocea lui unică: «Hai dragule, ce ai învăţat?». Şi încep să spun monologul lui Othello. Zice: «Mda! Eu nu mai sunt la Institut, pentru că nu mai mergea liftul şi atunci m-am retras. Dar am să fac o scrioare, pentru că eşti aluat bun».

Mi-a făcut Vraca scrisoare, mă duc la Institut: «M-a trimis domnul Vraca, actele mele sunt la Politehnică…». Din 300 de candidaţi – eram 12 pe loc – am intrat al doilea“, a povestit actorul.