News Flash:

Cum a murit Al. Zub

19 Aprilie 2007
3882 Vizualizari | 5 Comentarii
Cum a murit Al Zub
Pana saptamana trecuta, Al. Zub inca mai traia. E drept, intr-o agonie penibila, plina de miasme dintre cele mai subterane. Numai ca fostul reper moral nu s-a multumit cu aceasta auto-inglodare benevola. Asa ca si-a semnat propria sentinta de ingropare, trecand definitiv in lumea celor pierduti pentru bunul-simt, pentru ratiune ori pentru respectul minim fata de reguli si fata de oameni.
Las, asa cum s-a dovedit in ultima vreme, istoricul nr. 1 al patriei n-a avut minima decenta de a-si asuma acest ultim gest. Asa ca a semnat cu mana batucita de semnaturi a tovarasului academician Dan Berindei, patriot de larga respiratie securistica si obladuitor de seama al plagiatului cu sigla de Academie Romana.
In esenta, sentinta Zub-Berindei le spune protestatarilor de la Institutul "Xenopol" ceea ce spune orice camarila de dinainte sau de dupa anul 0: "Statul suntem noi!". Adica: "Regulile sunt pentru prosti!". Adica: "Secretiile noastre sunt ambra, ale voastre - materie prima pentru biogaz. Cine nu accepta sa imbatraneasca in noroi, e liber sa plece. Prin voia noastra, Zub si Berindei, consuli de drept divin ai Sectiei de Istorie a Academiei Romane". Punct.

Acestea sunt motivele ultime din cauza carora Al. Zub a murit. In locul lui umbla pe strazi, pe la adunari si prin gazete o fantosa cu chipul sau, dar cu apucaturi de Ceausescu, de Iliescu si de Dan Berindei. O fantosa cu iz de securist subtire, care nu te bate la talpi, ci te intreaba mieros de copilul bolnav, in timp ce-ti arata o cutie cu medicamente. O fantosa care urla isteric, cu spume la gura. O fantosa care uita ca ofera tot acest spectacol dezgustator pe bani publici.
E drept, vinovati de moartea lui Al. Zub sunt si cei care au adoptat reteta clatitei cu magiun refolosibil, incurajandu-l pe fostul detinut politic sa ajunga un nomenclaturist de moda noua. Tineri si batrani, turliuci si ivanesti, fosti sau actuali protestatari, toti au confundat, mai mult sau mai putin, un anume desert turcesc cu reziduul uman omonim. Uitand ca de la lingura la polonic, si apoi la imersiunea in cazan, nu e decat un pas.
Dincolo de toate aceste amanunte, concluzia e clara, cruda si seamana cu o mamaliga veche, uscata si cazuta in noroi: din punct de vedere moral, Al. Zub a murit. Si singurul motiv care ma face sa regret ca scriu aceste cuvinte e imaginea unui student care pleca la Putna, fara sa stie ca nu inchisoarea politica va fi cea mai grea incercare din viata lui.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (5)

Alexandru cel Mic  | #11380
Este cel mai bun articol citit pe aceasta tema. Bravo, Lucian!
micul despot  | #11381
Din pacate, autorul articolului are dreptate. Sunt multi care ar fi preferat sa nu aiba, iar unul dintre ei sunt chiar eu. Cele de mai jos nu fac referire la persoane sau institutii reale, ci sunt pura fictiune. Oare?
Acad. Xub a trait clipe dificile la inceputurile maturitatii sale, dupa cum el insusi afirma. Experienta carcerala i-a inoculat profund necesitatea supravietuirii cu orice pret. Atunci a invatat, pesemne, ca dreptatea e o prostie fara sens, ca in viata trebuie sa fii sef, iar un sef nu poate fi decat excesiv autoritar, ca trebuie sa isi impuna punctul de vedere chiar daca sustine trasnai. Oricum, dupa 90 a ajuns sef la Xenopol si a inceput treptat sa actioneze ca atare. Meteahna a crescut proportional cu meritele pe care societatea i le descoperea, paralel cu urcarea ierarhiei academice: membru corespondent, academician si sef de sectie. Desi virusul despotismului era sadit in personaj inca din anii 50, abia de curand a ajuns la maturitate si a devenit de nesuportat. Cei apropiati de problemele de la Xenopol stiu asta prea bine. Niciodata n-a fost un interlocutor adevarat, mai ales pentru cei din interiorul institutiei, nu se putea purta un dialog pentru ca era incoerent, instabil, sarea de la o idee la alta, etc., dar acum sfideaza orice logica elementara. Poate contestatarii ar trebui sa ceara o expertiza pshihiatrica, mai ales ca academicianul e trecut de 70 de ani, varsta la care trupul si mintea incep sa cedeze. Nu e un cinism, ci purul adevar, chiar daca multi s-ar simti jignit. Mai ales ca diagnosticul nu ar presupune consumarea unei singure foi de observatie. Ma rog, expertiza poate confirma sau infirma posibilitatea, dar daca institutia e pe bani publici, de ce nu?
Apoi, domnul Xub este director de institut din subordinea academiei, dar si seful sectiei, adica a organului de conducere si control al institutelor de istorie si arheologie ale Academiei. E oare moral pentru un campion al moralitatii cum se pretinde? Evident ca in realitate nu este, in schimb ni se releva ca reprezentatul demn al noii nomenklaturi.

Si inca ceva. Din cate stiu, chiar la inceputul demersurilor celor 14 "tineri", acum vreo 2 luni, dl. Xub ar fi putut sa se lipseasca de unii slujitori dubiosi moral sau academic si sa incerce macar unele reforme. Nu il contesta nimeni atunci. Dar se vede treaba ca inteligenta unora e de domeniul trecutului. A ales, din motive de neinteles muritorilor de rand, sa joace pana la final cartea micului despot, a unui semizeu local, unul nu foarte inteligent, din ce vedem cu totii. Tot ceea ce avea, pe langa apartamentul din centru cu o valoare de vreo 150.000 de euro, era o imagine buna in cercurile cu pretentii. Acum masca ii va fi coborata si vom vedea un suflet hidos, chinuit de pacate si imcompatibilitati.
Dar oare putea fi personajul un spirit luminos, un intelept binevoitor, un iubitor de oameni? Fireste ca nu, vremurile erau cele pe care le stim. Cand sa fi invatat el principiile democratice? La varsta de 60 de ani, cat avea in anii 90? Imposibil chiar si pentru un despot stropit abundent cu ulei de divinitate, cum se considera domnia sa.
Pacat, domnule Xub, mare pacat!
Chirita  | #11382
.......chiar daca nu ar fi murit,lectura articolului l-ar fi intoxicat...Foarte tare , frate.....Numai ca noi, astia simpli nu stim prea multe despre raposatu.....,Coane Lucian ....nu ne lasa in ceatza, spune , daca nu totul, macar esentza!
Chirita  | #11383
........de inima rea ?
Misu  | #11384
Luciane... articolul tau e la obiect. Pacat ca lucrezi la un ziar care cenzureaza comentarii.
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1300 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014880 (s)