Boli si tratamente

Cum tratam cotul tenismenului

Publicat: 13 aug. 2014

In sporturile cu racheta precum tenisul, indiferent de varsta pe care o aveti, tehnica necorespunzatoare de efectuare a loviturii si echipamentul neadecvant constituie factori de risc pentru epicondilita.

Afectiunea se refera la inflamarea unui epicondil (mica proeminenta osoasa situata in vecinatatea unui condil articular). Poate fi de doua tipuri: laterala, denumita si cotul tenismenului, si cea mediala sau a jucatorului de golf. Dr. Apostolescu Robert Cristian vorbeste pentru ziare.com despre acest subiect.

Pericolele care te pandesc la tenis
Este o inflamare a tendoanelor cotului ce deservesc musculatura extensoare a mainii si care se afla in partea posterioara a antebratului. Articulatia cotului cuprinde trei oase: osul bratului (humerus) si cele doua oase ale antebratului (radius si cubitus). Capatul inferior al humerusului prezinta niste proeminente osoase denumite epicondili, iar cea de pe exteriorul cotului (partea laterala) este numita epicondil lateral.

Boala, denumita si tendinita cotului, afecteaza tendoanele musculaturii posterioare a antebratului. Muschii din partea posterioara a antebratului efectueaza intinderea incheieturii mainii si degetelor, in timp ce tendoanele antebratului contribuie la atasarea muschilor de os. Acestea se prind de epicondilul lateral.

De regula, tendonul implicat in epicondilita laterala este tendonul muschiului scurt extensor radial al carpului (SERC).

Simptonele

Acestea se dezvolta treptat, iar in majoritatea cazurilor sunt incipiente, durerea este suportabila si se accentueaza treptat in doar cateva saptamani sau luni. Se mai regasesc durerea si senzatia de arsura in exteriorul cotului si imposibilitatea de a strange pumnul.

Simptomele se agraveaza incet-incet, iar actiuni precum tinerea unei rachete sau chiar strangerea mainilor devine dureroasa.

Examinarea

Medicul ortoped va lua in considerare mai multi factori, printre care starea incipienta a simptomelor, factorii de risc ocupational si participarea la activitati sportive.

Doctorul va oferi o imagine ampla a activitatilor ce pot genera semnele afectiunii si unde anume apar acestea la nivelul antebratului.

Tratament

Inainte de recomandarea unui tratament, orice medic ortoped prescrie o serie de teste paraclinice: radiografia, RMN (in cazul in care medicul considera ca simptomele sunt specifice unei afectiunicervicale) sau o electromiografie (eliminarea suspiciunii de compresie a nervilor). In cazul epicondilitei, tratamentul poate fi nechirurgical sau chirurgical.

Pentru aproximativ 80-95% dintre pacienti este prescris tratamentul nechirurgical. Recomandarile includ repaus, administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene sau verificarea echipamentului sportiv.

Lista este completata de fizio-kinetoterapie, orteze, injectii cu steroizi si terapia cu unde de soc.

Utilizarea ortezelor aplicata pe o treime superioara a antebratului poate contribui la ameliorarea simptomelor de tendinita a cotului, prin relaxarea muschilor si tendoanelor.

Injectiile cu steroizi precum cortizonul reprezinta antiinflamatoare foarte eficiente, iar injectarea lor in muschiul sau tendonul lezat conduce la disparitia simptomelor.

Terapia cu unde de soc presupune transmiterea de unde sonore catre cot. Acestea creeaza „o microtrauma” ce faciliteaza procesul de vindecare a organismului.

Daca dupa 6-12 luni simptomele nu dispar, se poate recomanda interventia chirurgicala. Cele mai multe interventii presupun excizia testului muscular lezat si reatasarea muschiului sanatos la os. Procedura chirurgicala este influentata de mai multi factori, printre care cauza leziunii, starea generala de sanatate, precum si nevoile dumneavostra personale.

Riscuri

Cele mai intalnite riscuri sunt infectia, leziunea nervilor sau a vaselor de sange, pierderea fortei musculare sau o perioada mai lunga de recuperare.

Recuperarea

In urma interventiei chirurgicale, bratul o sa fie imobilizat cu o atela gipsata, iar firele de sutura si atela vor fi indepartate cam dupa o saptamana. Apoi, va incepe perioada de exercitii de mobilizare a cotului.

Activitatea atletica poate fi reluata dupa o perioada de 4-6 luni. Interventia are o rata de succes de 80%-90%, dar este posibil ca in unele cazuri pacientii sa se confrunte cu o pierdere fortei musculare.



loading...

Adauga un comentariu