News Flash:

"Dallas" - cartierul oamenilor in casele carora nu s-a aprins niciodata un bec

6 Iunie 2000
612 Vizualizari | 0 Comentarii
•Aici traiesc zeci de persoane in niste case de chirpici si carton •Intr-o singura camera locuiesc 10 oameni La marginea cartierului Dacia, de cativa ani traiesc zeci de suflete uitate de soarta. Cineva, nu se stie cine, a dat in deradere o denumire acestei zone - Dallas. Din departare, pe malul raului Bahlui se pot vedea vreo sase casute mici, construite din chirpici si carton. De jur imprejur, o mizerie de nedescris. Ajungem acolo cu o strangere de inima. Parca treci intr-o alta lume. O astfel de priveliste mai intalnesti, undeva, in satele indepartate, unde nu s-a auzit de curent electric sau gard. Ne oprim langa una din "gospodariile" de aici. O femeie de vreo 40 de ani doarme langa usa casei, desi chiar in mijlocul curtii se afla un pat. In zadar de ne chinuim sa o trezim. Alcoolul - dupa cum ne spun vecinii - este prieten cu ea si nici macar dupa ce o zguduim bine nu se trezeste. Doi caini si o pisica ne privesc curiosi, dand impresia ca pazesc mai mult rufele puse la uscat decat pe stapana. In jurul ei, sticle multe de plastic si de bere. O pereche de cizme troneaza langa o soba improvizata, pe care fierbe o oala cu fasole. Mai incolo, o roaba cu fan. Pe o masuta sunt doua cani, din care s-a baut cafea. Interiorul casei, pe care il privim din usa, este extrem de simplu: doua paturi pline cu haine. Vizavi de casa tocmai vizitata locuiesc doi frati. Fiecare si-a construit casuta lui iar o a treia locuinta este pe jumatate terminata. Ne intampina o femeie, care nu are pe ea decat o fusta si un sutien. Mariana Nicolau (47 de ani) munceste cinci zile pe saptamana si are un ajutor social care nu depaseste 165.000 de lei. Are doi copii, dintre care cel mai mic, de 6 ani, a fugit de acasa in urma cu un an. De atunci nici Politia nu l-a mai gasit. "Am ajuns sa traiesc aici, dupa ce am fost data afara de tatal copiilor mei, cu care am trait pana acum trei ani. El avea casa si a trebuit sa plec cu tot cu copii. Am strans si eu cat am lucrat la ILF 30 de milioane de lei, dar i-am pierdut in 1996, cand a dat faliment Credit Bank. Asa ca acum traiesc si eu cum pot", ne povesteste femeia. In casuta de doar cativa metri patrati locuiesc in total sase oameni. De fapt, casa ii apartine lui Stefan Sraier, de 49 de ani, care a ramas pe drumuri, impreuna cu trei copii, dupa un divort: "Am avut o garsoniera pe care am vandut-o. Mi-am cumparat o casa din banii aia, dar s-a dovedit ca mai fusese vanduta o data si m-am trezit fara locuinta. Nevasta m-a lasat si a fugit". Locuieste aici de sase ani, de cand a fost disponibilizat de la fostul CUG. "Mi-am facut singur casa. Am fost la Primarie sa vorbesc despre situatia mea, dar mi s-a spus ca nu are de unde sa-mi dea locuinta. Daca am mers la vot? Nu. Cine ar avea grija de noi? Nimeni". Familia Enache este veterana "cartierului Dallas". Desi nu are decat 32 de ani, Daniela are deja sapte copii. Cel mai mare are 13 ani, iar mezinul 3 luni. Capul familiei, Ioan, de 37 de ani, a lucrat pana la Revolutie ca paznic la Tesatura. Apoi a fost disponibilizat. Daniela nu a lucrat niciodata, deoarece de la 16 ani are grija de copiii care au venit pe lume aproape unul dupa altul. Acum, pentru a putea intretine familia numeroasa, cei doi s-au apucat de "afaceri". "Facem chirpici pe care ii vindem. Ne descurcam si noi cum putem, mai ales ca avem trei copii scolari. I-am dat la scoala sa invete carte si au nevoie de o gramada de lucruri. E foarte greu. Dar o alta locuinta este foarte greu de obtinut. Ne-am dus la primar de nenumarate ori, ne si cunoaste de acum. Spune ca nu exista posibilitate si ne multumim si noi cu ce avem", ne spune Ioan. Alaturi de cele noua suflete, locuieste - intr-o singura camera, unde sunt trei paturi si o masa - si mama lui Ioan. "Pana in 1990, am stat cu totii intr-un apartament. A trebuit sa plecam, deoarece aveam datorii foarte mari la intretinere", ne spune ea. Cei trei adulti nici nu-si mai amintesc de cand nu s-au mai uitat la un televizor. La cativa metri distanta gasim o alta familie. Aceleasi conditii, acelasi mod de viata. Constantin Timofte are 27 de ani si locuieste cu prietena si cele doua surori ale lui. "De la 16 ani am ramas singuri, ca tata a murit, iar mama ne-a parasit. Dupa ce a plecat, a trebuit sa ne mutam si noi ca stateam cu chirie, undeva in Pacuret. Am si un copil, dar l-am dat la o casa de copii, fiindca nu aveam ce sa-i dam de mancare. Cu ce ne spalam? Pai, caram apa de la un robinet din Dacia..." Conditiile in care traiesc acesti oameni sunt greu de descris. E inutil sa spunem ca este inuman ca, in anul 2000, intr-un oras ca Iasul, centru universitar, sa se poate trai fara curent electric, fara caldura, fara apa sau fara televizor. Iar candidatii la Primarie au curajul sa afirme ca oamenii care nu merg la vot nu au "constiinta de cetatean"... Cristina HURDUBAIA
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1654 (s) | 21 queries | Mysql time :0.019849 (s)