News Flash:

De 37 de ani printre cai

20 Mai 2001
1509 Vizualizari | 0 Comentarii
•Gioconda Panzariu calareste de la 10 ani •Impreuna cu o prietena si-a cumparat un cal •Pentru cei care vin sa se plimbe o data cu calul la Baza hipica exista o taxa de 100.000 de lei ora

Baza hipica Iasi afiliata Federatiei Ecvestre Romane functiona pana de curand in cadrul Clubului Sportiv Municipal Iasi. Din lipsa de fonduri, clubul nu a putut sustine activitatea bazei, drept pentru care aceasta a fost preluata in administrare si finantare de catre Societatea Comerciala Iasi Nord. Aceasta a devenit proprietara cailor, iar dupa spusele inginerului Radu Mihalcea, seful bazei, noul director al societatii s-a angajat personal sa mentina nucleul de cai, bineinteles intr-un cadru restructurat. O mare realizare este chiar faptul ca s-a putut mentine linia sportiva a institutiei, desi exista voci care sustin desfintarea bazei, intrucat aceasta nu aduce beneficii. In ciuda tuturor greutatilor, cu mari eforturi se reuseste sa se asigure in conditii bune hrana cailor, care reprezinta circa 80% din totalul cheltuielilor bazei.

O traditie de jumatate de secol

Baza hipica Iasi a fost infiintata in 1969, dar sportul ecvestru este prezent in oras din 1953, cand aici exista o scoala de ofiteri de cavalerie. Radu Mihalcea este fiul unui fost ofiter de cavalerie. "De la tata am mostenit pasiunea pentru cai. Numai eu stiu cat am tras pentru aceasta pasiune. Scoala a fost o corvoada, pentru ca fugeam mereu de la ore ca sa ingrijesc caii. Din clasa a VI-a am venit la hipodrom. Am pus cartile mai deoparte, pentru ca acolo se muncea. Am terminat liceul taras- grapis. Am facut zootehnie tocmai ca sa ajung la o herghelie. Dar am fost repartizat intr-o ferma de porci. A trebuit sa astept ani ca sa ajung aici, dar am reusit. Acum sunt multumit".
Unul din elementele de baza ale mentinerii sportului ecvestru in Iasi este traditia bunelor rezultate. "Inainte de '89, desi Steaua si Dinamo preluau xspumax cailor din herghelii, cluburile de provincie ramanand cu caii imai de mana a douax, noi stateam la competitii alaturi de ei. Avem titluri de campion national, de campion balcanic si multe alte locuri fruntase. An de an s-au organizat aici competitii. Acestea sunt un bun prilej pentru noi de a ne verifica pe teren propriu. 2000 a fost primul an in care nu s-a putut organiza nici o competitie. Explicatia sta in slaba productie agricola din acest an care nu a permis strangerea fondurilor de catre Societatea Iasi Nord. Anul acesta speram ca sprijiniti si de autoritatile locale vom reusi sa organizam concursul".
Cu toate acestea, autoritatile locale nu prea s-au inghesuit sa se implice in sprijinirea institutiei: "Nu cerem bani ca sa realizam nu stiu ce proiecte. Vrem doar ca aceasta traditie sa nu moara, asa cum au disparut atatea altele dupa '89. Cat despre sponsori, acestia lipsesc cu desavarsire. Daca in fotbal, baschet, volei, s-au mai bagat bani, de echitatie nu se mai intereseaza nimeni. In alte tari exista un respect deosebit pentru cal. In Anglia se vine cu calul la Camera Lorzilor".
Desi antrenamentul pentru copiii care se inscriu in club este gratuit, afluenta nu este foarte mare: "Gama punctelor de atractie s-a diversificat. Libertatea a adus cu ea si multe oferte de ocupare a timpului. Numarul copiilor care vin s-a redus cam cu 60% fata de 1989. Daca am face echitatie pe bani, cred ca nu ar mai veni nimeni. Nici copilul meu nu mai vrea sa se urce pe cal. El este cu calculatoarele, internetul... In schimb vin multi oameni de peste 30 de ani, care au dragoste pentru acest animal. In fapt, sunt aceia care erau adolescenti la revolutie si care din nu stiu ce motive n-au avut posibilitatea sa faca echitatie. Noi facem numai dresaj si obstacole".
Pentru cei care vin sa se plimbe o data cu calul exista taxe destul de mari, 100.000 de lei ora. Dar sa nu uitam ca ingrijirea unui cal costa. Adunate toate elementele necesare unui cal, adica hrana, pansajul, toaleta, potcovitul, harnasamentul, miscarea, la care se adauga energia, apa si alte utilitati duc la circa 100.000 lei pe zi pentru fiecare cal.
Pentru a ajunge la performanta, un cal trebuie ingrijit si antrenat intre 8 si 14 ani. Pana la aceasta varsta el trebuie educat, antrenat, disciplinat. Caii din Baza hipica Iasi sunt estimati ca valoare intre 100 si 350 de milioane de lei.
"In prezent, in baza sunt 22 de cai. Totusi, pe viitor preconizam sa mentinem doar opt cai de performanta si patru pentru scoala si agrement, dar acestora sa nu le lipseasca nimic. Pentru aceste animale care sunt deosebite, ma duc cu caciula in mana la oamenii cu bani si tot le voi aduce de mancare. Atat macar. Nu avem dreptul sa le tinem intr-o boxa si sa nu le dam de mancare", a conchis Radu Mihacea.

Antrenoare de cand exista baza

Pe terenul de antrenament, alaturi de elevi si cai, o gasim pe Gioconda Panzariu, antrenoare de cand exista baza. "De la 10 ani lucrez cu caii, am 37 de ani de calarie. In afara de perioadele in care am fost accidentata, toata viata am stat langa cai".
Toata lumea o cunoaste si o apreciaza, dar ea nu doreste sa-i apara fotografiile in presa. Ne recomanda sa pozam caii si copiii. Totusi, cu greu, reusim sa "furam" cateva vorbe: "Caii au si ei personalitate. Ei trebuie sa comunice cu noi, sa le fii aproape, sa-i tesali si sa stai cu ei ca sa te cunoasca. Ai nevoie de munca si de talent ca sa reusesti. Talentul tine atat de aptitudinea de a fi indemanatic, ca in orice sport, dar in plus, aici inseamna si puterea de a stapani animalul si de a comunica cu el. Aici se intalnesc doua personalitati: calul si omul. Eu imi dau seama la un copil daca e talentat de cum incaleca prima data pe cal. Daca nu ai talent, poti reusi prin munca, dar nu ajungi foarte sus. Din pacate, eu nu am dat tot ce-am putut ca antrenoare, pentru ca mereu situatia este instabila. In alte tari poti sa lucrezi cu un elev cativa ani si sa-l duci pana in xEuropenex. Eu nu pot sa promit nici unui copil acest lucru pentru ca nu stiu care va fi situatia peste cativa ani".
La cei 47 de ani ai sai, Gioconda inca mai calareste. Impreuna cu o prietena si-a cumparat un cal. Este coproprietara. L-a cumparat numai ca sa-l antreneze si sa-l dea unui copil pentru a participa la concurs. Ca antrenoare este severa, o spun si copiii pe care ea ii invata. "Calaria este un sport la care trebuie sa fii concentrat tot timpul. Eu am o vorba, le spun copiilor cand se urca pe cal sa uite si de mama si de tata si sa fie atenti. Eu am avut multe accidente si nu din cele usoare. Odata m-a lovit un cal pe care-l batusem. Nu m-a uitat si m-a lovit mai tarziu"
Dintre multele generatii de elevi pe care i-a avut, unii sunt plecati in strainatate si castiga bani din echitatie. Marea ei speranta de acum este un pusti de 12 ani, Tiberiu Ciubotaru, de la Scoala "Bogdan Petriceicu Hasdeu". Calare pe un cal alb de unde ne priveste "de sus" si cu mandrie, ne explica doar ca uneori isi minte parintii ca e la joaca in fata blocului pentru a veni la antrenament.
Din pacate, multi copii din Iasi nu au stat niciodata langa un cal adevarat. Poate ca daca s-ar face mai multa educatie in scoli referitor la echitatie, copiii s-ar simti din nou atrasi de acest sport care altadata era atat de popular si, cu siguranta, este mai sanatos decat jocurile pe calculator. Si poate ca ar fi timpul ca autoritatile locale sa se implice mai mult in popularizarea lui.
Doru BOTEZAT
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1564 (s) | 24 queries | Mysql time :0.044918 (s)