Actualitate

De aici se aprovizioneaza mafia pietelor din Iasi. Iata cum sunt pacaliti iesenii in fiecare zi de catre smecherii de oras – FOTO, VIDEO

Publicat: 11 iun. 2015

@ Munca unor tarani cinstiti, care in fiecare zi este din ce in ce mai grea, este transformata in profit de catre mafiotii din Iasi @ Este greu de crezut cat costa de fapt un produs la producator si cu cat se vinde acesta in pietele din oras @  Bataia de joc a unor intermediari subtiaza buzunarul producatorilor si buzunarul iesenilor de rand care cumpara din piete

In fiecare dimineata, la 04:00, indiferent de zi, cateva suflete dintr-un satuc de langa Iasi se trezesc si pleaca spre locul din care isi castiga painea, aflat la cativa kilometri de sat. Chiar inainte de padurea din comuna Grajduri, te trezeste la realitate indata ce calci pe iarba batatorita. E cald, dar sufletele care in fiecare zi sunt primele ce scutura roua de pe firele de iarba nu tin cont de naduseala, trebuie sa-si castige traiul zilnic. Stana este locul in care povestile de sute de ani nu se termina niciodata, iar cand jarul pocneste aprig sub ceaunul in care bolboroseste laptele abia muls si cainii stau culcati langa strunga ziua se termina. Un loc de poveste si de povestit este stana lui Constantin Cunecta, un cioban cu state vechi.

Inca de la varsta de 14 ani, ciobanul de acum a ramas fara tata. Astfel a devenit stalpul casei si a fost nevoit sa castige o bucata de paine. A vrut sa fie cioban, iar de atunci si pana acum nu a renuntat la meseria aleasa. Trecut de prima tinerete, ciobanul a povestit reporterilor BUNA ZIUA IASI ce inseamna viata de cioban si cum este de fapt munca la stana. Deloc usoara, meseria aleasa de Constantin este una veche pe meleagurile Iasului si totodata pe cale de disparitie. In fiecare zi, la ora patru, ciobanul se trezeste si pleaca cu oile la pascut. Asta face pana ce trece cu vreun ceas de ora 12, apoi se intoarce la stana pentru a mulge oile. Apoi, se intoarce pe imas unde mai pazeste mioarele pentru cateva ore bune. Pare o munca usoara, dar nu este deloc asa. Ciobanul impreuna cu cei doi caini care „cearta” oile trebuie sa fie cu ochii in patru, la fiecare miscare. Nu este usor sa ai in grija peste 300 de capete. Aceasta este partea frumoasa de la stana, partea de poveste in care oricine si-ar dori sa piarda cateva ore din viata. Cum orice munca trebuie rasplatita, ciobanul a vorbit despre partea financiara a afacerii, o parte deloc satisfacatoare in aceste vremuri. Pentru ca oile sa aiba unde sa pasca, Constantin a arendat vreo doisprezece hectare de faneata de la sateni si a angajat un tanar sa-l ajute. Toate aceste cheltuieli ar trebui sa fie amortizate de vanzarea branzei si mieilor. De fapt, nu este tocmai asa.

„Duc branza pana la picioarele intermediarilor”

Pentru ca pasiunea lui Constantin sa fie si rasplatita, barbatul trebuie sa vanda branza, urda si carnea de miel. De aici pleaca si problemele. Fiind la stana ciobanul nu poate sa inchirieze o taraba intr-o piata din Iasi sa-si vanda produsele, iar sa plateasca pe cineva pentru a-i vinde produsele nu este tocmai usor. Asa a apelat mai de voie, mai de nevoie, la intermediari. Intermediarii, definiti direct, pot fi oameni lipsiti de orice forma de bun simt care cumpara direct de la producator produse la preturi de nimic si le vand in piete la pret aproape dublu. Asta se petrece si in cazul ciobanului care in fiecare zi vine la Iasi si le pune la picioare intermediarilor branza si urda proaspata.

„In fiecare zi vin la Iasi si le aduc intermediarilor cas si urda. Pretul pe kilogram este de 7-8 lei, iar ei il vand aproape dublu. Asa sunt treburile la Iasi si in toata tara cred. Nu pot sa ma duc sa stau cu branza in piata, trebuie sa fiu la stana. Pentru un kilogram de branza folosim aproximativ cinci litri de lapte. Adica un litru de lapte noi il vindem cu un leu si ceva. Nimic nu se merita sa faci, dar nici altceva nu stiu. La fel este si cu mieii. Acum noi vindem cu 6-7 lei kilogramul viu. In piata este aproape triplu pretul. Asta este ce putem noi face. Acum este si seceta si o sa trebuiasca sa cumparam fan. Subventie de la stat primim 28 de lei pentru fiecare animal. Macar ne putem cumpara o parte din furajele pentru iarna”, sustine ciobanul.

Grijile pe care ciobanul le are nu intereseaza intermediarul. Pretul este fix si nimeni nu negociaza la piata, insa intermediarul se tocmeste cu producatorul. Iesenii ar trebui sa stie ca produsele care se afla in piete au preturi umflate, iar intermediarii isi indeasa mii de lei in buzunare de pe munca bietilor tarani. Cu toate acestea, ciobanii au parte din cand in cand de cate o surpriza de la mioarele lor. Chiar ieri, o mioara a marit numarul mieilor in stana din Grajduri.





Comentarii
  • Asa este ! In toate pietele agroalimentare sunt tot felul de putori care stau zilnic cu branza si lapte la vanzare ! Te si intrebi ,cand dracu’mai au timp si de munca ?Am ajuns sa le cunosc pe toate speculantele alea si le evit de fiecare data ! Si nu este vorba numai despre lactate… !

  • Rapanosii de la Paza Locala in loc sa faca ordine in piete au alte preocupari colcaie pietele Iasului de intermediari ,escroci ,moldoveni,hoti si tigani Politia doarme in continuare

  • Intai de toate acest cioban mancator de rahat turcesc inseala el pietarul prin faptul ca zice ca vinde cas de oi,iar dumnealui vinde altceva amestecat si inchegat cu „prafuri de la mama mare”,in alta ordine de idei nu este obligat sa de-a casul speculantilor.In ce-a ce priveste taxele in pietele agroalimentare sunt destul de piperate,asa ca domnule Cioban va adresez 3 cuvinte NU MANCATI C*C*T

Adauga un comentariu