Boli si tratamente

De ce apare schizofrenia

Publicat: 20 apr. 2019
25

Ca toate celelalte boli mintale, schizofrenia are o incidenta mai mare cand este prezenta in arborele genealogic. O persoana care are in familie cazuri de schizofrenie prezinta un risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiune. Aceasta corelatie este valabila pentru orice tulburare mentala. Riscul schizofreniei in cadrul populatiei generale este mai mic de 1%. Persoanele care au o ruda apropiata care sufera de schizofrenie sunt mai susceptibile de a dezvolta tulburarea decat persoanele care nu au niciun pacient in familie. Un copil al carui parinte are schizofrenie are un risc de aproximativ 10% de a dezvolta afectiunea. Un geaman identic al unei persoane cu schizofrenie este supus celui mai mare risc – 40-65% – de a dezvolta boala. Persoanele care au rude de gradul doi (unchi, bunici sau veri), ce sufera de aceasta boala, dezvolta schizofrenie mai des decat populatia generala.

Cercetatorii continua sa examineze factorii genetici si seturile de gene corelate cu schizofrenia. Genele unei persoane sunt mostenite de la parintii sai, ai parintilor sai de la bunicii sai si asa mai departe. Se pare ca zone ale anumitor gene, mutatii genetice si anumite seturi de gene sunt implicate in schizofrenie. Dar este important de observat ca nu exista o singura gena sau o singura mutatie genetica implicata in schizofrenie. Cercetarile recente au constatat ca aceste diferente genetice implica sute de gene diferite si mutatii genetice, perturband dezvoltarea creierului.

In plus, factori precum dificultatile prenatale (foametea intrauterina, infectiile virale), complicatiile perinatale par sa influenteze dezvoltarea schizofreniei. Cu toate acestea, nu se stie cum se transmite predispozitia genetica. Nu se poate anticipa cu exactitate daca o persoana va dezvolta sau nu tulburarea.

Alte studii recente sugereaza ca schizofrenia ar putea rezulta cand o anumita gena care este responsabila pentru producerea unor substante chimice importante pentru creier (in special dopamina) nu functioneaza corect. Aceasta problema poate afecta partea creierului implicata in dezvoltarea abilitatilor de functionare. Cercetarile privind aceasta gena si genele asociate nu s-au incheiat, deci nu este inca posibila utilizarea informatiilor genetice pentru a prezice cine va dezvolta afectiunea.

In plus, probabil ca este nevoie de mai mult decat o gena pentru a provoca tulburarea. Oamenii de stiinta sunt de parere ca interactiunile dintre gene si mediu sunt necesare pentru ca schizofrenia sa se dezvolte. Multi factori de mediu pot fi implicati, cum ar fi expunerea la virusuri sau malnutritia inainte de nastere, problemele in timpul nasterii si alti factori psihosociali care nu sunt cunoscuti.

Cunostintele de baza despre chimia creierului si legatura cu schizofrenia se extind rapid. Neurotransmitatorii, substantele care permit comunicarea intre celulele nervoase, ar putea fi implicati in dezvoltarea schizofreniei. Este posibil, desi nu este inca sigur, ca tulburarea sa fie asociata cu un dezechilibru al sistemelor chimice complexe din creier, care implica probabil neurotransmitatorii glutamat si dopamina.

Datorita progreselor in neuroimagistica si in intelegerea noastra asupra schizofreniei, cercetatorii pot studia functionarea creierului in timp ce desfasoara activitati. Au existat multe studii care au descoperit anomalii ale structurii creierului persoanelor cu schizofrenie. De exemplu, cavitatile umplute cu fluid in centrul creierului sunt mai mari la persoanele cu schizofrenie. Creierul persoanelor care sufera de aceasta boala are de obicei mai putina materie cenusie. sursa: eva.ro

S.D.





Adauga un comentariu