De ce boală a suferit Constantin Lecca

De ce boală a suferit Constantin Lecca. Constantin Lecca a fost o personalitate dominantă a primei jumătăți a secolului al XIX-lea. A fost un deschizător de drumuri în jurul căruia s-au adunat majoritatea tinerilor pictori din Țara Românească.

Activitatea sa se poate separa în trei perioada distincte.

Prima ar fi perioada debutului său artistic de la Budă. Acolo a publicat desene de domnitori în paginile revistei Biblioteca românească sub conducerea lui Zaharia Carcalechi.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Cea de-a doua perioadă este considerată de secialisti cea a maturității artistice de la Craiova.

De ce boală a suferit Constantin Lecca

În această perioadă, Lecca s-a manifestat ca profesor de desen și caligrafie, editor și tipograf, pictor de compoziție, ilustrator de carte, portretist și zugrav de biserici.

A treia perioadă a petrecut-o la București între anii 1851 și 1870. Acolo Constantin Lecca n-a mai fost artistul de Craiova.

Aici s-a manifestat ca și pictor răspânditor de opere realizate în serie, opere care nu au mai conținut în ele valoarea artistică din perioada maturității.

La București pictorul a făcut avere dar, foștii elevi ai lui au ajuns să-l depășească și și-a pierdut faima de mare maestru.

Constantin Lecca a mai trăit șaptesprezece ani după anul 1870. Nu a mai pictat nimic din cauza Bolii Parkinson de care a suferit.

Ca urmare el a fost părăsit de către lumea artistică. A fost uitat și a fost privit cu indulgență de către contemporani. Singurele contacte pe care le-a mai avut au fost acelea cu scriitorii cu care s-a împrietenit în tinerețe.

Practic, după anul 1870 nu a mai participat la nicio expoziție și nu a mai lucrat, activitatea sa fiind definitiv încheiată.

În ultima perioadă a vieții sale a trăit pe strada Amzei nr. 19 din București izolat și uitat până în data de 14 octombrie 1887, când a decedat, fiind îngropat la Cimitirul Bellu.