News Flash:

De ce ne rugam Maicii Domnului si Sfintilor

2 Octombrie 2010
2477 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni
Motto: "Minunat este Dumnezeu întru Sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel!" (Psalmul 67,36)

Una dintre cele mai cunoscute, folosite si indragite carti de rugaciune din cultul Bisericii Ortodoxe este "Acatistierul". Alaturi de acesta si împreuna cu el, credinciosii dispun pentru savarsirea Sfintelor Slujbe si de întreaga colectie a "Mineelor", carti care cuprind, pentru fiecare luna a anului, Sfintele Slujbe închinate praznuirii liturgice zilnice a Sfintilor pomeniti în calendarul crestin-ortodox. Aceasta deoarece tocmai ei, Sfintii, sunt cei pe care îi cinstim, îi laudam si îi chemam în ajutorul nostru, ca pe unii care deja s-au facut biruitori asupra tuturor rautatilor acestui veac. In prima sa Epistola catre Timotei, Sfantul Apostol Pavel numeste Sfanta Biserica a Mantuitorului Iisus Hristos "Stalpul si Temelia Adevarului" (I Timotei 3.15). Crestinii marturisesc faptul ca Biserica se afla atat în cer (ca Biserica Triumfatoare, formata din comuniunea dintre Sfanta Treime, Maica Fiului Lui Dumnezeu, toate ostile îngeresti si duhurile si sufletele dreptilor), cat si pe pamant (ca Biserica Luptatoare, reprezentata de comunitatea tuturor credinciosilor botezati în Numele Sfintei Treimi, care se nevoiesc întru omorarea patimilor si dobandirea darului Duhului Sfant). Biserica vazuta este cea care deschide calea si da puterea rugaciunii tuturor credinciosilor, daruind harul Duhului Sfant tuturor credinciosilor prin lucrarea Lui Dumnezeu, în cele sapte Sfinte Taine, aflate la temelia Bisericii. Pe de alta parte, Biserica vazuta este gradina sau pepiniera unde credinciosii cresc, se întaresc, se formeaza si se maturizeaza spiritual, devenind "sfinti". Sfintii nu sunt obtinuti în urma unor reactii chimice sau calcule matematice, la baza existentei lor sta nevointa si dorinta de asemanare cu Hristos prin trairea unirii mistice cu El. Acestia sunt madularele Bisericii, mladite din Vita-Hristos, si care alcatuiesc dupa lucrare "Biserica cea biruitoare din cer". Biserica este "Trupul tainic al Lui Hristos" (Coloseni 1.24). Precum multimea nenumarata si cu neputinta de cuprins cu mintea a ostirilor îngeresti si duhurilor netrupesti este oranduita ierarhic, slujind fiecare în randul uneia din cele noua cete cunoscute de noi, oamenii, tot asa si Sfintii, "casnicii lui Dumnezeu" (Efeseni 2.19), se oranduiesc prin lucrari proprii fiecaruia în cete de ierarhi, împarati si împaratese, mucenici si mucenite, doctori fara de arginti si femei mironosite, cuviosi parinti si cuvioase maici, pustnici si marturisitori, zavorati si tematori de Dumnezeu, precum si multi, multi altii, asemenea acestora. Toti acestia petrec pururea în ascultare de Dumnezeu si împlinesc poruncile Lui, dintre care cele mai importante sunt cele care au menirea de a-i ajuta pe toti cei care îi cheama în rugaciune. Tocmai de aceea vedem si descoperim, din aceste minuni ale Sfintilor, cat de stransa este legatura dintre oameni si Sfinti. Dumnezeu nu este egoist, nu este singuratic, nu este individualist, ci este armonie, pace, dragoste, iubire. Acesta este motivul pentru care motivatia profunda a tuturor faptelor noastre trebuie sa fie în acord cu atributele Lui Dumnezeu: sa fim noi însine buni si milostivi, iubitori si iertatori, asa cum Dumnezeu Insusi este. Altfel spus, este imperios necesar sa pastram pururea în minte dezideratul asemanarii cu Dumnezeu, fiind noi chipul icoanei Sale: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra" (Facerea 1.26). Deci, nu întamplator Sfintii se straduiesc, înca din aceasta viata pamanteasca trecatoare, sa redobandeasca starea primordiala a omului, adica inocenta întelepciunii
adamice. Nu ajungi sfant doar etichetandu-te altii ca atare, este nevoie (cu deasupra de masura) de fapte, de nevointe, de toate eforturile care duc la Hristos si la unirea cu El. Biserica biruitoare are calitati spirituale pecetluite pe temelia Duhului Sfant, prin emblema harismelor: "Si pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserica: întai apostoli, al doilea prooroci, al treilea învatatori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, carmuirile, felurile limbilor" (I Corinteni 12.28). Asadar, ca o concluzie, s-ar putea preciza faptul ca zicatoarea populara "Pana la Dumnezeu te mananca Sfintii!" ar putea fi valabila (ca ironie moristica) doar între oameni plini de egoism, a caror viata se umple de propriile lor rautati. In cer nu este nicidecum asa; acolo, dimpotriva, Sfintii sunt adevarate calauze catre mantuire, prin puterea Duhului Sfant si în deplina ascultare de cuvantul Maicii Domnului-Intai-Statatoarea între Sfinti, Arhistratega ostilor îngeresti, pentru ca "tot poate rugaciunea Maicii spre îmblanzirea Stapanului" (Paraclisul Maicii Domnului). Dumnezeu Se odihneste în sfatul sfintilor si vegheaza lumea creata de EL: "Doamne, Doamne, întoarce-Te dar, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta pre care a sadit-o dreapta Ta si o desavarseste pre ea, si pre Fiul omului pe care L-ai întarit Tie!" (Sfanta Liturghie, cf. Psalmul 79.15-16). Acesta este motivul pentru care, pe langa rugaciunea adusa Marelui Dumnezeu în Sfanta Treime slavit, Tatal, Fiul si Duhul Sfant (fie ca "Tatal nostru", fie ca "Imparate Ceresc"), pe langa ruga de implorare a ajutorului Maicii Domnului sau de chemare a Sfintilor Ingeri pazitori, adresam necontenit rugaciuni tuturor Sfintilor, prietenii si mijlocitorii nostri catre Preabunul Dumnezeu. Numai ca "Acatistierul" trebuie sa cuprinda între copertile sale generoase numai imnuri si cantari cu un profund continut teologic-dogmatic, liturgic, eclezial, soteriologic si aghiografic, aprobate de Sfantul Sinod si de întreaga Sfanta Biserica. Nu toate "Acatistele" (filologice, poetice si liric-exaltate) pot fi considerate rugaciuni bine primite la Dumnezeu. Sa ne rugam cu rugaciunile autorizate în Duhul Sfant, de puterea Lui Dumnezeu, altfel riscam sa pierdem legatura cu Sfintii. Pentru ca aceasta legatura, dintre Biserica vazuta, luptatoare, si Biserica nevazuta, triumfatoare, se face prin puterea si harul Duhului Sfant. Botezul este usa Tainelor, iar apoi rugaciunea este încununata de puterea Sfintei Euharistii, momentul unic suprem în care ochii se deschid la frangerea painii: "Si, cand a stat împreuna cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si, frangand, le-a dat lor. Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a facut nevazut de ei. Si au zis unul catre altul: Oare, nu ardea în noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale si cand ne talcuia Scripturile?" (Luca 24.30-32). In cadrul Sfintei Liturghii, sunt implicate rugaciunile tuturor Sfintilor, de la prima si pana la ultima binecuvantare. Cea mai des întalnita ramane, desigur, rugaciunea care se face de catre minte, în inima, recomandata tuturor crestinilor: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor Tai, miluieste-ma pre mine, pacatosul!". Ca de altfel si rugaciunile: "Toate Puterile Ceresti si toti Sfintii rugati-va Lui Dumnezeu pentru noi!" sau "Doamne, de n-am avea pre Sfintii Tai rugatori si bunatatea Ta milostivindu-Se spre noi, cum am îndrazni Mantuitorule sa te slavim pre Tine, pre Care Te lauda neîncetat Ingerii!..." (Tropar, Randuiala Pavecernitei Mari).
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4850 (s) | 24 queries | Mysql time :0.348741 (s)