National

De ce se TEMEAU, nu scapa! Sorin Ovidiu Vantu RUPE TACEREA din puscarie: Ce a putut sa scrie

Publicat: 23 sept. 2016
1

Sorin Ovidiu Vantu a facut valuri dupa ce a fost din nou condamnat si bagat in puscarie. Despre fostul milionar s-a vehiculat ca l-ar fi turnat, la DNA, pe Calin Popescu Tariceanu, in dosarul lui Bogdan Olteanu. Aflat dupa gratii, Sorin Ovidiu Vantu rupe tacerea inainte de alegeri.

”Cu pasi repezi si plini de voiosie, alegerile parlamentare sunt pe cale sa ajunga la usile partidelor politice, a televiziunilor, a societatii civile, a ceea ce a mai ramas din clasa de business, a taranilor, a traitorilor din mahalalele marilor si micilor orase si a tiganilor. Toata lumea isi freaca nerabdatoare mainile in asteptarea marelui eveniment.

P.S.D. spera ca impreuna cu satelitii lui sa faca pachetul majoritar, sa rupa gaturile institutiilor de forta si sa-si umple iarasi buzunarele golite de anii de opozitie si de haituiala barbara declansata impotriva lor, chiar si atunci cand aveau guvernarea, de catre colegul lor cu nume si caracteristici de porc, care nu-i lasa sa se apropie de nici un contract cu statul fara a le lua o pinca uriasa pentru sine si, dupa cum le spunea el, pentru “Marele Premier” V. V. Ponta.

PNL-istii spera ca PSD-istii sa nu faca pachetul majoritar si, prin artificiul ilegal si imoral impus de Basescu si consfintit de Curtea Constitutionala, sa puna mana pe guvernare cu un guvern minoritar, pentru a se bucura impreuna cu acolitii lor de banutii obtinuti cu atatea sacrificii din tuturoaiele puterii.

Televiziunile viseaza la randul lor la bugete frumusele de publicitate (dupa opinia mea, degeaba) si la cresterea puterii lor in fata unor politicieni de doi bani, pentru simpla satisfactie de a-si hrani orgoliul, caci, in situatia de azi, nu poate fi vorba de alte beneficii.

Pentru societatea civila este momentul sa arate cat de integra si necesara este ea si, cine stie, daca o suge cu dedicatie si devotament poate ajunge si ea pe la Bruxelles, pe un post de europarlamentar cu jde mii de euro lunar, asa cum a ajuns, de exemplu, colegul lor Traian Ungureanu, un “intelectual” fara opera, cu o mecla plina de cosuri purulente dar cu o gura extrem de incapatoare, care reuseste sa absoarba secretiile din pustulele evocate.

Cat despre mahalagii si tigani, astia spera din toata inima ca partidele vor reusi sa insele cumva vigilenta “organelor” si sa-i plateasca in vreun fel pentru loialitatea si aderarea lor la cauza nobila a sfintelor idealuri pe care atat PSD-istii cat si PNL-istii le poarta-n cuget si-n simtiri.

Micul manunchi de afaceristi ramasi viseaza inca la vremurile bune de pe timpul lui Nastase sau Tariceanu, cand puteau sa-si faca afacerile fara frica S.R.I-ului sau a vreunui zapciu de tip Ghita, care sa le fure sau sa le dijmuiasca afacerile cu sprijinul nemijlocit al unui Coldea sau Maior.

Singurii care au inteligenta sa-si dea seama ca alegerile care vor veni nu vor schimba nimic sunteti voi, generatia “Facebook”, generatia “N-am”, injurati si urati de masa uriasa de impostori si canalii care va sufoca viata, care pe tot parcursul existentei voastre v-au inhibat dezvoltarea morala si acum va acuza de lipsa de bun simt pentru modul in care va adresati. Tocmai voi v-ati dat seama de inutilitatea si futilitatea acestei farse care se cheama “Democratia Romaneasca”. Voi nu asteptati nimic, nu sperati nimic, dar nici nu faceti nimic, in ciuda faptului ca tocmai tineretea voastra este cel mai puternic catalizator pentru schimbarea starii de fapt. Iar pentru a schimba cu adevarat, trebuie sa afli cum functioneaza lucrurile dincolo de minciunile pe care le auzi zilnic pe aproape toate canalele media.

Astazi va voi arata cum functioneaza partidele politice in alegeri si cum sunteti manipulati pe problemele sensibile atunci cand ele apar, ilustrandu-le cu doua studii de caz: Ponta-Ghita-Blair si poza ambasadorului american aparuta pe Facebook.

Partidele in alegeri

Partidele politice reprezinta pilonul de baza al unei societati de tip democratic. De buna functionare a partidului depinde buna functionare a parlamentului, in final, a societatii. Functionalitatea lui se vede mai ales in alegeri, fie ele locale sau parlamentare, si se masoara in numarul de voturi obtinute precum si in calitatea celor propusi pe diferite liste.

Structura de putere

Avem de a face cu o structura de tip piramidal, la baza ei stand primarii, apoi sefii organizatiilor locale iar in varf, presedintele. Acolo unde partidul este inteligent condus, intre sefii organizatiilor locale si lider, exista un grup de playeri alcatuit din oameni inteligenti si charismatici, facatori de jocuri atat in interiorul cat si in exteriorul partidului. Cu cat acesti playeri erau mai puternici, cu atat partidul era mai puternic si liderul, care avea rolul de playmaker (cel care face jocul cu adevarat), mai important. Exemplul cel mai concludent este cel al lui Ion Iliescu, care a permis si a protejat aparitia unui astfel de grup, prin persoane de un calibru incontestabil: A. Nastase, D.I. Popescu, Miron Mitrea, V. Hrebenciuc…, copiat ca model si de catre P. Roman, care a promovat grupul cu o puternica aroma SIE : T. Basescu, A. Sasu, Bogdan Baltazar, Berceanu, Videanu, Duvaz…

Dupa pensionarea celor doi, cei care au urmat, din lacomie in cazul lui Nastase si din prostie in cazul lui Basescu, playerii din aceste partide au fost martelati, demonizati si inlocuiti de celebri combinatori care nu aveau nimic de a face cu viata de partid, C. Bobic, Al. Bitner, Ad. Petrache sau inegalabilul consort Cocos.

In acest mod structura reala de putere din interiorul partidelor s-a mutat in afara lor, ele fiind conduse de facto de combinatorii pe care i-am enumerat. Lacomia lui Nastase s-a propagat cu viteza fulgerului in capul tuturor liderilor partidelor importante din timpul lui si dupa. Nu discut aici de lacomia financiara ci de cea a puterii. Toti si-au dorit puterea absolute, fara sa realizeze ca fiecare player cazut amputa si o parte din puterea absoluta pe care si-o doreau, ajungand sa ramana de unul singur in fata dusmanilor din interiorul sau exteriorul partidului. Acelasi lucru s-a intamplat si cu V. V. Ponta care, manat de aceeasi lacomie, de putere absoluta, i-a indepartat pe micutii playeri pe care ii mai avea partidul si a transferat acest rol marelui sau prieten S. Ghita, fara sa stie ca acesta fusese de fapt plantat langa el de catre structurile operative ale SRI (conform unor informatii aparute in presa) cu rolul de a-l corupe, monitoriza si inregistra si, urmare a relatiei astfel create, sa aiba acces si la alte personalitati ale partidului, in acelasi scop. Dincolo de misiunea cu care fusese investit, Ghita era manat de o foame infinita de bani si de o teama paranoica de puscarie. Stia ca mai devreme sau mai tarziu, in ciuda disimularii proprietatii, prin vanzari fictive, furturile masive din banii statului vor iesi la iveala si cosmarul va incepe. De aceea avea nevoie ca de aer de protectia pe care i-ar fi oferit-o parlamentul. In general, propunerile pentru candidati sunt facute de organizatiile judetene ale partidelor si validate de catre presedintii acestora. Sunt cazuri in care presedintele are niste obligatii personale si atunci isi impune proprii candidati pe listele diverselor judete. Insa, chiar daca are puterea sa impuna pe cine vrea el si unde vrea el, tot are nevoie de niste argumente pentru a face hapul mai usor de inghitit. Iar cel mai ades invocat argument este cel financiar:

– Dom’le! Ia uite cati bani a dat asta la partid, isi argumenteaza decizia presedintele in fata organizatiei judetene.

Asa se explica faptul ca, in ciuda relatiilor extrem de apropiate, Ghita si-a platit intrarea in parlament, finantand printre altele si operatiuni de imagine pentru Ponta, care era liderul partidului. Va amintesc faptul ca, pentru o fapta similar, Ion Nicolae, care a finantat niste cercetari de piata pentru Mircea Geoana, a fost condamnat printr-o sentinta privativa de libertate. Iesirile isterice impotriva DNA si in favoarea lui Ponta si a lui Ghita arata fie o necunoastere impardonabila a presei despre cum se fac listele si finantarile partidelor in campaniile electorale, fie o ura incomensurabila la adresa celor care le-au bagat patronii la puscarie si care o face sa cautioneze niste derbedei.

Placinta americana

Prezentarea intamplarilor cu cei doi ambasadori americani ca fiind niste naivitati sau gafe facute din neatentie nu este altceva decat o manipulare. Si nici macar nu este comandata de catre acestia ci este facuta din slugarnicie de catre cei care cred ca vor fi arhivati drept iubitori de americani iar candva, undeva, profiturile pe diverse planuri vor incepe sa curga valuri, valuri. Chiar daca in tari ca Republica Moldova sau Romania sunt trimisi ambasadori de la periferia diplomatiei americane, sa nu va imaginati nici macar o clipa ca aparitiile lor publice sau mesajele pe care le dau sunt impulsuri de moment generate de starea de spirit mai buna sau mai proasta. La fiecare declaratie publica ambasadorul isi pune de acord discursul sau raspunsurile la intrebarile delicate care i se pun cu cineva de la departamentul de stat american specializat in problemele zonei respective. Astfel, declaratia ambasadorului american din Republica Moldova arata continuarea unui joc la doua capete cu Federatia Rusa si cu Germania, in care atat noi cat si moldovenii suntem piese de schimb sau de sacrificiu. Parte a aceluiasi joc este si fotografia celebra de acum a ambasadorului Klemm cu iredentistii maghiari si steagul. Conform protocoalelor oricarei ambasade, atunci cand are loc un eveniment la care participa ambasadorul acestuia, se pune la dispozitie intreaga desfasurare punct cu punct, fisele persoanelor cu care urmeaza sa interactioneze, tipul de mesaj pe care sa-l transmita, participarea la evenimentul in sine constituind si el un mesaj. Deci domnul Klemm stia foarte bine cu cine si cu ce se pozeaza, astea facand practic parte din mesaj. Explicatiile date ulterior au fost doar de pura complezenta.”, e mesajul postat de SOV pe blogul sau.





Adauga un comentariu