Magazin

De ce uram exercitiile fizice atat de mult?

Publicat: 24 mart. 2014
1

Exercitiul fizic confera sanatatii beneficii imense. Atunci, de ce oare adesea acesta pare o corvoada? Cum am ajuns sa favorizam statul in fotoliu in dauna unui exercitiu fizic macar moderat? In ce este implicata evolutia? Biologul evolutionist Daniel Lieberman explica acest paradox in cadrul interviului ce urmeaza, publicat de www.newscientist.com.

De ce ati inceput sa studiati evolutia alergatului si a exercitiului fizic?
Am devenit interesat de mecanismul cu ajutorul caruia ne mentinem capul nemiscat atunci cand alergam. Totul a inceput in timp ce eu si colegii mei faceam cateva experimente folosind porcii ca modele. Este foarte inconfortabil sa urmaresti un porc dand din cap in toate directiile in timp ce alearga. Dar animalele care sunt bune la alergat, asa cum suntem noi, reusesc de asemenea sa-si mentina capul extrem de bine, acest lucru fiind important pentru fixarea privirii. Am inceput sa ne gandim la oameni si cimpanzei si am dat nastere ipotezei legate de modul in care a evoluat procesul de mentinere a capului in timpul alergatului.

Citeste si: Cel mai tare selfie din ultima vreme. Ce a postat un norvegian pe internet

De ce credeti ca stabilizarea capului a evoluat pentru alergat si nu pentru o alta forma de miscare?
Daca urmarim pe cineva care are o coafura in forma de coada de cal, coada de cal sare in sus si in jos. Acest lucru se datoreaza fortelor de azvarlire care actioneaza asupra capului. Capul in sine ramane foarte stabil. Exista mecanisme speciale care ne confera o abilitate mult mai mare de a percepe si de a reactiona rapid la accelerarile capului.  De exemplu, la oameni, canalele semicirculare sunt mult mai largi in comparatie cu cele ale maimutelor.
Mersul pe jos nu creeaza astfel de acceleratii. Si nu cred ca stramosii no?tri sareau pe trambulina sau se loveau reciproc in cap atat de mult. Singura explicatie pe care o putem oferi este aceea ca acestia alergau.

Citeste si: 6 sfaturi sa arzi caloriile rapid

Sa fii capabil sa alergi este ceva. Cum am ajuns atunci sa devenim atleti rezistenti?
Ne-am dezvoltat din creaturi foarte non-active. Un cimpanzeu obisnuit poate parcurge 2-3 km pe zi, poate alerga aproximativ 100 de metri si poate urca intr-un copac sau doi. O persoana obisnuita care se intretine din vanatoare merge sau alearga intre 9 si 15 kilometri pe zi, iar organismul nostru detine toate aceste caracteristici, literalmente din cap pana in picioare, lucru care ne face sa fim foarte buni la mersul pe jos si la alergatul pe distante lungi.
Eu si colegii mei, Dennis Bramble si David Carrier, de la Universitatea din Utah, suntem de parere ca avantajul cheie al omului a fost faptul ca a continuat sa vaneze. Noi putem alerga pe distante foarte lungi incercand sa  alungam animalele spre caldura si sa le determinam sa se supraincalzeazsca. Noi putem alerga distante foarte lungi, maratoane de fapt, la viteze pe care alte animale le ating atunci cand galopeaza. Acesta nu este un mers de rezistenta in cazul patrupedelor, deoarece acestea se racesc cu ajutorul gafaitului, niste respiratii superficiale scurte. Nu este posibil sa gafaim si sa galopam in acelasi timp. Daca am forta un animal sa galopeze pe caldura timp de 15 minute, intr-o zi torida, l-am ucide.

Citeste si: Top 7 argumente filozofice privind existenta lui Dumnezeu

Dar noi avem mecanisme de adaptare pentru acest tip de rezistenta la alergat?
Da. Corpurile noastre sunt impovarate cu tot felul de caracteristici: degetele de la picioare sunt scurte, necesitand mai putina energie pentru a stabiliza si a genera un  soc mai redus atunci cand alergam; tendonul lui Ahile, care stocheaza si elibereaza energia corespunzatoare pe masura ce alergam, marele muschi gluteus maximus care mentine trunchiul ferm si stabilizeaza capul. Eu sunt un profesor de varsta mijlocie, nu sunt un model de atlet extraordinar, dar pot alerga cu usurinta la un maraton cu o viteza care ar determina un caine de talia mea sa galopeze.

Care este cel mai bun timp obtinut la un maraton?
3 ore si 34 minute. Exista persoane care poate alerga aproape de doua ori mai repede decat mine.

De ce, in ciuda adaptarii noastre, ne-am transformat din atleti rezistenti in oameni care se uita la televizor neincetat?
In trecutul nu foarte indepartat s-a intamplat ca un numar mare de oameni au fost scutiti de a face activitati fizice. Argumentul meu, din punct de vedere evolutiv, ar fi ca absenta activitatii fizice regulate, in fiecare zi, este patologica si anormala. Intr-o multime de studii medicale, comparam oamenii care sunt bolnavi cu un lot de control. Dar cine face parte din acest lot de control? Lotul de control este alcatuit din occidentali relativ sedentari. Sunt de parere ca incercam sa comparam oameni care sunt bolnavi cu oameni care sunt anormali si semi-patologici.

Citeste si: 6 mari beneficii ale sexului

Daca a fi inactiv este patologic si anormal, atunci cum se face ca uram exercitiul fizic atat de mult?
Nu a existat niciodata nici o presiune de selectie progresiva care sa ne faca sa ne placa exercitiul fizic. Daca ati fi un exemplar din omul de Neanderthal, un Homo erectus sau un om modern timpuriu, nu v-ati gandi: „Doamne, ma duc sa alerg ca sa nu ma apuce depresia.” Ei erau nevoiti sa parcurga distante lungi in fiecare zi, pentru a putea supravietui. Sa nu faca miscare nu a fost niciodata o optiune, asa ca nu a existat niciodata nicio presiune de selectie pentru a determina oamenii sa faca miscare. Dimpotriva, a existat, probabil, un proces de selectie pentru ai ajuta pe oameni sa evite deplasarea inutila cand aveau ocazia. Unele persoane care se intretineau din vanatoare aveau diete care insumau aproximativ 2200 de calorii pe zi. Atunci cand aportul de energie este atat de scazut, nu va permiteti sa mergeti sa alergati doar de dragul distractiei.

Deci, evolutia a selectat trasaturi care ne-au facut sa fim relaxati sau sa fim lenesi?
Desigur. La fel ca de fiecare data cand tanjim dupa produse zaharoase sau  mancaruri  grase. Acestea ar fi fost avantajoase pentru oamenii care au trait inainte. Abia acum  au devenit neadaptati.
Cand ne indreptam spre o statie de tren si exista o scara fixa si una rulanta, creierul nostru ne indeamna intotdeauna sa folosim scara rulanta. Pusi in situatia sa alegem intre o bucata de tort si un morcov, am opta intotdeauna pentru tort. Nu este in interesul nostru, dar este, probabil, un instinct evolutiv foarte adanc inradacinat.

Citeste si: Cele mai inselatoare 10 reguli ale dietelor

Care sunt consecintele unui stil de viata modern sedentar?
Este greu sa ne gandim la o boala care nu este influentata de activitatea fizica. Putem sa luam drept exemplu doi ucigasi majori: bolile de inima si cancerul. Inima necesita miscare pentru a se dezvolta in mod corespunzator. Miscarea creste fluxul la nivelul arterelor periferice si scade nivelul colesterolului, reducand riscul aparitiei unor boli cardio-vasculare cu cel putin jumatate.
Cancerul de san si multe alte tipuri de cancer ale tesutului reproductiv, de asemenea, sunt semnificativ influentate de miscare. Deoarece ceilalti factori sunt constanti, femeile care fac exercitii fizice regulat au rate semnificativ mai mici de cancer decat femeile care nu fac miscare regulat. S-a dovedit ca putem reduce riscul de aparitie al cancerului de colon cu pana la 30% cu ajutorul exercitiilor. Mai mult chiar, exista beneficii si in ceea ce priveste sanatatea mintala: asupra depresiei, anxietatii, lista este incredibil de lunga.

Ce putem face cu privire la trasaturile noastre care nu pot fi adaptate?
Daca dorim sa practicam medicina preventiva, asta inseamna ca trebuie sa consumam alimente care s-ar putea sa nu se numere printre preferatele noastre si sa facem exercitii fizice atunci cand nu dorim. Singura modalitate prin care putem face acest lucru este cu ajutorul unei forme de constrangere acceptata de societate. Exista un motiv pentru care la scoala copiii au nevoie de mancare buna si de exercitiu fizic. Deoarece, altfel copiii nu ar avea parte de ele indeajuns. In prezent,  aceste cerinte se afla in scadere in intreaga lume.
Daca vom rezolva aceste probleme de sanatate, trebuie sa ne fortam sa actionam in propriul nostru interes. Ca societate, ca si cultura, trebuie sa fim de acord intr-un fel ca este necesar sau sa ne confruntam cu consecintele care presupun miliarde de oameni inapti, supraponderali.

Citeste si: Trei exercitii simple care iti subtiaza talia

De-a lungul evolutiei, au existat instincte care sa incurajeze exercitiul?
Da. Este important sa recunoastem ca organismul nu este adaptat numai intr-o directie sau in cealalta. Exista mai multe adaptari concurente. Desi este adevarat ca multe din instinctele noastre nu presupun sa facem exercitii, avem, de asemenea, alte adaptari care ne fac sa ne bucuram de exercitiu. Exemplul cel mai evident este inaltimea alergatorului.

Care este avantajul evolutiv al inaltimii alergatorului?
Imaginati-va ca urmariti un animal si va trebui sa continuati sa o faceti. In timp ce il urmariti, de obicei, depistati urmele in acelasi timp, toate aceste lucruri avand legatura cu spiritul de observatie. Sunteti in cautarea unor indicii din mediul inconjurator. Ce se intampla cu inaltimea unui alergator? Face ca totul sa fie mai intens. Stimuleaza perceptia si vigilenta dumneavoastra senzoriala.
Pot sa va dau un exemplu. In urma cu cativa ani am alergat la maratonul din Londra si pe cand eram aproape de final, imi amintesc ca am trecut pe langa Big Ben si m-am gandit: „Uau, Big Ben este foarte mare.” Si apoi imi amintesc ca ma gandeam in sinea mea: „Oh, probabil ca eu sunt inalt.”

Daniel Lieberman este profesor de biologie a evolutiei umane la Universitatea Harvard. El este specializat in cercetarea deplasarii umane si a rezistentei la alergat si este un alergator impatimit de cursa lunga.

sursa: obiectiv.info





Adauga un comentariu