News Flash:

Decalogul

19 Iunie 2010
990 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni
Invatatura cuprinsa în cele zece porunci pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor prin proorocul Moise pe muntele Sinai este cea mai veche carte de etica morala. In cuprinsul ei, aceasta carte tainica de suflet folositoare contine întocmai lumina dumnezeieasca proiectata asupra relatiilor dintre oameni. Miezul ideii de umanitate, centrata pe trairea plenara a simtirii iubirii divine, se regaseste întreg în aceste porunci statornicite pentru totdeauna în modul cel mai echilibrat si echitabil cu putinta. Incepand chiar cu cea dintai porunca a dragostei desavarsite pentru Dumnezeu unite cu respectul fata de semeni se descopera taina iubirii ascunsa nu doar în virtute, ci si în implicarea sufleteasca: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine însuti" (Luca 10.27). "Din tot sufletul" înseamna taria din interior care exprima exterior faptele ce se doresc aratate; "din tot cugetul" arata si neclintirea din puterea iubirii jertfelnice- adica, desi initial ma aprind spre fapta buna si exprimarea ei, dar apoi ma las purtat de alte lucruri si abandonez. Este nevoie de statornicie în fapta buna, si mai ales de o legatura sincera duhovniceasca. "Din toata inima"- aceasta pentru ca inima (care cuprinde în sine toata comoara de taina a dumnezeirii) trebuie sa fie mereu curata si luminata în toate intentiile noastre vadite catre aproapele. Inima ascunde în ea tot întunericul iubirii de sine, al parerii de sine, al mandriei- si de aceea, daca nu suntem atenti, Iisus Hristos paraseste imediat locasul sufletului nostru: "Da-mi fiule inima ta ca sa-mi fac locas în ea".... sau la Sfanta Evanghelie: "Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile" (Marcu 7.21). In finalul poruncii spune Dumnezeu: "si pe aproapele"- care n-are nici neam, nici spita sau grad de rudenie, nici conditii prealabile de prietenie sau fidelitate,- e un oarecare de langa noi, oricine ar fi el, bogat sau sarac, cu renume sau fara,- trebuie sa-l iubesti ca pe tine însuti. Aceasta gratuitate a iubirii, daruita fara masura si fara plata, este tocmai ceea ce agoniseste harul pentru împaratia cerurilor, din care se dobandeste darul Sfantului Duh: "Adevarat zic voua, întrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut" (Matei 25.40); si iarasi "Cine pe sarac ajuta pe Dumnezeu împrumuta".
In esenta, prima porunca din Decalog le însumeaza pe toate celelalte, ca fiind generatoarea lor. Cum sa-l iubesti pe aproapele din toata fiinta ta ca pe tine însuti, si în acelasi timp sa-l furi, sa-l omori, sa-l ponegresti, sa-l înseli, sa-i poftesti lucrurile si sa-l dispretuiesti, marturisind stramb împotriva lui?! De aceea clevetitorii si vorbitorii de rau sunt uraciune înaintea lui Dumnezeu. Spune Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan: "Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau îl uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca" (I Ioan 3.20). Cum sa ai gand rau si sa te rogi, cum sa ai sabie în inima si sa crezi ca esti cu Hristos?! Sfantul Apostol Pavel spune: "Sa se cerceteze însa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar" (I Corinteni 11.28). Tocmai de aceea Mantuitorul Hristos arata ca raufacatorii sunt precum porcii si cainii, care în momentele lor de exces de furie sar sa te rupa, aceasta pentru ca firea salbatica nu se îmblanzeste în contact cu sangele; de aceea sta scris în Sfanta Evanghelie: "Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce în picioare si, întorcandu-se, sa va sfasie pe voi" (Matei 7.6). A fi cinstit, corect si omenos, a avea inima buna, a fi smerit sau milos, a-ti pastra bunul simt în simpla dimensiune omeneasca- este astazi o virtute. Nu se pot afisa moral sau intelectual virtutile unui credincios asupra lui asa cum se agata însemnele gradelor militare pe vestonul uniformei.
Virtutile se nasc prin conlucrarea harului divin cu vointa umana, prin staruinta în osteneala; iar iubirea ramane o taina. Cine poate iubi cu adevarat pe aproapele si se jertfeste pentru el este asemenea Lui Dumnezeu. Cine nu poate iubi si nu se jertfeste pentru aproapele sau- acela singur pleaca din Imparatia Cerurilor. Iubirea este lumina Lui Dumnezeu intre oameni. Cine nu are aureola chipului luminos al iubirii, acela nu este al Lui Dumnezeu: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care este gatit diavolului si îngerilor lui" (Matei 25.41). Iar Mantuitorul ne îndeamna "Rugati-va, ca sa nu intrati în ispita" (Matei 22.40).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1592 (s) | 24 queries | Mysql time :0.041121 (s)