News Flash:

Decat sa mori de foame in tara mai bine dai lovitura la turci

24 Ianuarie 2000
1351 Vizualizari | 0 Comentarii
•Vizita de lucru nereusita la Istanbul

Un prezent mizerabil si un viitor negru. Asta inseamna viata in Romania pentru cei mai multi dintre tinerii acestei tari. Fara loc de munca, fara casa, cu parinti care te intretin cu greu. Iata cateva motive destul de importante pentru care ideea de a parasi Romania devine obsedanta. Se pleaca in orice conditii: legal, ilegal, pe jos, cu o calauza necunoscuta capabila de surprize neplacute. Oricum, nici un risc nu e prea mare: oricat de rau ar fi dincolo, nu poate fi mai rau decat in Romania. Dar atunci cand sansa de a reusi sa ajungi peste hotare si sa-ti gasesti de munca este din ce in ce mai mica, iar viata din Romania este din ce in ce mai grea, apar planurile nebunesti. O vizita scurta, cat de-o spargere de cateva mii de parai. Viata mizera din Romania duce si la astfel de gesturi.

"Chestie sigura, spunea el. Ne-ar fi iesit cel putin cate 3.000 de parai de om"

Cristi M. ( 21 de ani), Dan I. ( 18 ani), Ovidiu R. ( 22 de ani) si Marius G. ( 20 de ani), toti din Iasi, sunt patru tineri care ar putea spune ca au o situatie asemanatoare. Cristi a terminat o scoala profesionala. Strungar de meserie, de trei ani nu si-a gasit inca de munca. Locuieste cu parintii, nu are nici un venit, singurul suport financiar fiind parintii. Ar vrea sa munceasca, dar n-are unde. Pentru 700.000 de lei cat ar lua ca vanzator la toneta, mai bine sta acasa. "Daca ma scoate patroana lipsa? Eu de unde platesc? Ca asa se intampla de obicei", explica Cristi. Povestea lui Ovidiu e similara. Diferenta e ca la el in familie sunt trei copii, iar parintii o duc si mai greu cu banii. A fost odata la turci la munca, dar nu s-a intors cu cine stie ce bani. S-a imbracat si a platit intretinerea. Marius a terminat tot o scoala profesionala, a lucrat la un depozit en-gros jumatate de an, dar l-a scos sefu' lipsa cu 2 milioane, pe care le-a platit din buzunar. Ca sa nu aiba probleme. Acum e somer, dar nu ia somaj ca nu a avut carte de munca.

Dan este elev in clasa a XII-a la un liceu industrial. Ai lui se descurca binisor cu banii, dar nu se poate spune ca le merge extraordinar. Supravietuiesc.

Ce au cei patru tineri in comun? O viata mizera si un viitor innegurat. De aici si pana la planuri disperate nu mai e decat un pas, pe care cei patru l-au facut. "Eram intr-o seara la scara blocului si Ovidiu a venit cu ideea. Ar fi vrut sa mai plece o data la turci, dar nu ca sa munceasca. A zis ca nu se merita: turcii sunt zgarciti si dati dracului. Dupa doua luni de munca iti pot da papucii si fara sa-ti plateasca. Ovidiu ar fi vrut sa mearga la turci sa dea o spargere. Chestie sigura, spunea el. Ne-ar fi iesit cel putin cate 3.000 de parai de persoana. Ginise el un magazin de electronice. Stia sigur ca turcul tine banii in magazin, nu-i duce la banca. Si inchidea ultimul in fiecare seara. Planul era simplu: mergem, asteptam sa se inchida celelalte magazine, intram apoi peste turcul cu magazinul de electronice, ii dam cateva, il legam bine, luam banii, inchidem magazinul si ne intoarcem in tara. Toata povestea tinea cel mult patru-cinci zile", povesteste Cristi.

"Venisem dotati. Aveam rozete si sfoara. Ii dadeam doua rozete si nu mai misca turcul"

La inceput ideea li s-a parut nebuneasca. Cu timpul insa si-au dat seama ca n-ar fi imposibil. De ce n-ar incerca? La urma-urmei era un tun care merita riscul. "Mai greu a fost sa facem rost de bani pentru drum. Eu am luat de la mama cu imprumut. I-am zis ca plec in Austria cu o calauza si ca e ceva sigur. Restul au luat tot de la parinti. Chiar daca parintii n-au stiut. Au luat banii pentru intretinere. Dan care are bac anul asta a riscat cel mai mult. A zis ca-si face rost de scutiri cand se intoarce. In ultima saptamana din noiembrie, joi, am plecat spre Istanbul. Drumul spre turci a fost obositor, dar fara probleme. Am ajuns acolo vineri pe la amiaza. Ne-am cazat la un hotel scump al naibii - 10 dolari camera si am plecat in recunoastere. Sa ne apuce lesinul seara, la ora sase, cand am vazut magazinul inchis. Era pe o alee numai cu magazine care nu se inchisesera inca. Ne-am incurajat unul pe celalalt: am zis ca o fi avand turcul cu pricina o problema si a inchis mai devreme", spune Cristi. A doua zi, baietii au cautat alt hotel, mai ieftin. "Ne-am cazat in cel mai nenorocit hotel. 6 dolari camera cu doua paturi. Si am plecat iar in recunoastere. La amiaza am intrat in magazinul de electronice sa studiem inamicul. Turcul era destul de bine facut, dar noi eram patru si venisem dotati. Aveam rozete si sfoara. Ii dadeam doua rozete si nu mai misca. Dar si sambata a inchis magazinul foarte devreme. La celelalte magazine nu avea rost sa ne aruncam pentru ca nu stiam daca au bani. Si sa spargem noaptea unul nu puteam pentru ca aveau grilaje din fier. Asa ca ne-am pus speranta in ziua de duminica. Dar, nici atunci nu am avut noroc. Turcul cu pricina a inchis primul magazinul", povesteste Ovidiu.

"Boschetarii romani in autobuz!"

"A fost ghinionul nostru. Nici nu ne-am gandit ca turcul ar putea sa-si schimbe programul. Pentru ca nu mai aveam decat bani de drum si nici aceia nu ne ajungeau decat pana la Constanta, ne-am intors in tara. Era cat pe ce sa-l scuipam pe soferul autocarului care a strigat: "Boschetarii romani in autobuz! Asa ii striga turcii pe romani: boschetari! Sa mori de oftica, nu alta. Dar si bulgarii s'al dracului. La bulgari, Dan era cat pe ce sa incaseze o bataie pe cinste. La unul din popasurile lor, Dan s-a usurat la marginea padurii. Au venit bulgarii si l-au luat la palme. Ne-a explicat un roman ca nu aveai voie decat la baia popasului, unde costa doua mii de lei. Dar noi nu mai aveam bani, ca sa nu mai spun ca eram morti de foame. Pana la urma au inteles bulgarii cum statea situatia si ne-au lasat in pace. Dar ce sictir aveau pe ei!", isi continua povestirea Dan.

"Daca dadeam spargerea si ne prindeau turcii o incurcam rau de tot"

Au mers pana in Constanta. Numai pana acolo aveau bani de drum. "In Constanta am sunat la mama si i-am zis sa-mi trimita bani prin posta. Cand a auzit ca sunt in Constanta era sa lesine. Ea ma stia in Austria. Dar a facut rost de bani si mi-a trimis. Pana au ajuns banii, am inghetat de frig in Constanta. Mai aveam un dolar pe care l-am schimbat si ne-am luat de mancare. Parizer si paine. Iar cand au venit banii, nu ne venea sa credem. Ne-am luat bilete si ne-am urcat in primul tren spre Iasi", mai spune Cristi. Acum cei patru sunt in Iasi. "Suntem intr-o gaura totala. Eu trebuie sa-i dau mamei banii imprumutati dar n-am de unde. Ma gandesc sa incep o afaceri cu tigari de la rusi. Tot mai iese ceva, dar trebuie sa am capital. Abia acum imi dau seama ca nebunie eram in stare sa facem. Daca dadeam spargerea si ne prindeau turcii, o incurcam rau de tot. Inchisorile turcesti sunt ingrozitoare. Pot spune ca am avut si ghinion si noroc. Cu ceva tot ne-am ales din istoria asta. Am vazut Istanbulul. In interes de serviciu, as putea spune. Pacat ca n-a mers afacerea. Cu 3.000 de dolari puteam sa plec in Italia sau chiar in Austria", incheie Cristi, tot cu gandul la tari straine.

O nebunie, dar cine ar putea sa-l condamne?
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

constanta
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1497 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013393 (s)