Local

Deputat PSD de Iași, prof. dr. Camelia GAVRILĂ: Copilăria – un început de poveste. Emoții, sensuri și responsabilități sociale (P)

Publicat: 01 iun. 2020

Copilăria – un început de poveste. Emoții, sensuri și responsabilități sociale

„Când nu mai ești copil, ai murit de mult.”

(Constantin Brâncuși)

Copilăria este vârsta paradisiacă a începutului de poveste a vieții, este timpul când jocul, bucuria, emoțiile se împletesc treptat cu etape de cunoaștere și explorare a lumii din jur. În inocența lui copilul întreabă, se miră, descoperă universul apropiat. De aceea rolul și influența părinților, a familiei sunt esențiale pentru a modela devenirea ființei, pentru a crea atmosfera de calm și bucurie, formând deprinderi, atitudini, oferind modele de comportament social, de comunicare cu ceilalți, aspect pe care școala, educația le vor completa și multiplica.

Miracolul nașterii, puritatea absolută din ochii de copil, întoarcerea noastră, a celor maturi, la inocență, promovarea bunăstării copiilor, puterea de a avea dorințe și vise reprezintă tot atâtea repere pe care le explorăm în această sărbătoare. Ziua Copilului trebuie să fie un moment de bucurie și sărbătoare, dar și un context în care problemele specifice acestei vârste trebuie conștientizate și înscrise în agenda publică, cu implicarea responsabilă a instituțiilor, după cum este vital dialogul permanent între guvern, parlament, cetățeni, societate civilă pentru a susține eficient dezvoltarea, îngrijirea, educația copiilor, pentru a încuraja familiile acestora…

Ziua de 1 iunie este, de fapt, Ziua Internaţională pentru Protecţia Copiilor, în prezent este sărbătorită în mai multe ţări sub genericul de Ziua Copilului.

Anul acesta, Ziua Copilului se sărbătorește într-un moment dificil și nefiresc: de aproape 3 luni jocurile copilăriei în aer liber sau în școli și grădinițe au fost înlocuite cu activități în spațiul casei, întâlnirile cu prietenii și ieșirile în parc, interacțiunile între copii, târgurile, spectacolele, concertele, concursurile, atelierele, expoziţiile sau paradele de 1 iunie s-au metamorfozat în alte ipostaze, cu jocuri virtuale, cărți, jucării, activități în spațiul restrâns al casei, dar cu avantajul de a avea mai mult părinții alături ca prieteni de joacă și învățare.

 

Dincolo de emoție, de bucuria celebrării, de aspectele simbolice pe care le asociem cu nașterea unui copil, creșterea și educarea lui în ambianța familiei, a școlii, a comunității, trebuie să cunoaștem și imaginea reală a situației copiilor din România, nevoile acestora și necesitatea urgentării unor măsuri sociale, educaționale, prin asumarea responsabilităților și implicarea serioasă a guvernanților. Bunăstarea și evoluția copiilor sunt în legătură directă cu anumite domenii reprezentative: educație, protecția socială, demersuri de abordare incluzivă, îngrijire și sănătate.

 

  1. Adaptarea permanentă a sistemului de învățământ la realitățile sociale, astfel încât tuturor copiilor să le fie asigurat accesul la educație de calitate, în mod echitabil – aceasta trebuie să fie principala preocupare a oricărui ministru al Educației. Deși au fost realizate îmbunătățiri semnificative, regăsim încă o serie de probleme legate de educația copiilor, probleme care necesită atenția noastră: abandonul școlar provocat de diferiți factori socio-economici, asigurarea echității și a finanțării sistemului de învățământ conform legii, accesul egal, nediscriminatoriu la educație, orientarea și consilierea școlară, relevanța conținuturilor studiate, trasee educaționale potrivite pentru potențialul și aptitudinile fiecărui copil.

Statisticile ne prezintă o realitate dureroasă, aproximativ 30.000 de elevi din învățământul primar și gimnazial au încetat să frecventeze școala, în timpul anului școlar 2017–2018, ceea ce subliniază o rată alarmantă a abandonului școlar. Se adaugă și fenomenul absenteismului, cu alte cifre îngrijorătoare: în anul școlar 2018–2019, peste 380.000 de copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 17 ani nu erau înscriși în nicio formă de învățământ (aproximativ 10% din copiii din aceste grupe de vârstă), din care 80.441 aveau vârsta specifică învățământului primar (7 – 10 ani). Un sistem corect de învățământ, modern, eficient și reformat necesită investiții consistente nu doar în infrastructură, ci și pentru dotări, pentru programe educaționale diverse sau în vederea formării cadrelor didactice.

Elevii și studenții români continuă să beneficieze de cea mai scăzută alocare bugetară din Uniunea Europeană, de aproximativ 3- 3,4 % din PIB, chiar dacă au trecut deja 9 ani de la adoptarea Legii Educației Naționale care prevede imperativ alocarea bugetară de minimum 6% din produsul intern brut pentru finanțarea educației.

 

  1. Din perspectiva protecției sociale, subliniez, din nou, că ,,în fișa postului” pentru absolut orice guvern, combaterea sărăciei în rândul copiilor trebuie să fie prioritatea esențială. Mediul în care se dezvoltă copiii își va lăsa mereu amprenta, având influență directă asupra rezultatelor școlare, ceea ce înseamnă că un context neprielnic studiului și performanței înseamnă repercusiuni grave, fiind vorba inclusiv de limitarea iremediabilă a aspirațiilor și șanselor de realizare în viitor. Statisticile ne arată că situațiile nefericite nu sunt izolate, iar bunăstarea tuturor copiilor reprezintă un deziderat greu de atins, chiar și într-o societate modernă și într-o democrație consolidată, ca cea din România. Un alt raport public subliniază că peste 32% dintre copiii din România trăiesc sub pragul de sărăcie, 42% dintre copii se află în risc de sărăcie și excluziune socială, iar 21,5% dintre copii se află în condiții de deprivare materială severă, deci nu le sunt asigurate condiții materiale esențiale pentru un trai decent, cum ar fi hrană adecvată, căldură în locuință, acces la utilități, telefon etc.

În perioada pandemică aceste cifre au fost confirmate și completate cu alte dificultăți, pentru că un număr foarte mare de elevi nu a avut acces la sistemul de educație, în lipsa tehnologiei adecvate.

Ținând cont de aceste realități sociale, ne întrebăm retoric dacă guvernarea PNL mai are nevoie de alte argumente pentru dublarea alocațiilor copiilor, inițiativă legislativă adoptată ca urmare a eforturilor depuse de Partidul Social Democrat.

 

  1. În domeniul politicilor de sănătate, trebuie să reflectăm asupra informațiilor recente din cuprinsul Raportului Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor din România din anul 2018, care prezintă faptul că dinamica ratei mortalităţii infantile în România a crescut până la 7,6‰ în 2015, în timp ce media în UE era de 3,6‰ în anul 2015. Din punctul de vedere al dezvoltării fizice, grupurile de copii din colectivităţile şcolare supuse examenului de bilanţ în anul şcolar 2016-2017 a înregistrat o dezvoltare armonică pentru 73,7% dintre copii și dizarmonică pentru restul de 26,3%. Majoritatea cazurilor sunt reprezentate de un grad crescut de obezitate în rândul copiilor.

 

Când vorbim despre sănătatea copiilor trebuie să avem în vedere respectarea în primul rând a schemei de vaccinare, un stil de alimentație sănătos, o stare psihică foarte bună în mediul familial și necesitatea unor controale periodice la medicii de familie. Lipsa educației, slaba implicare a instituțiilor responsabile, mediul social, familia, efectele migrației părinților în spațiul european, absența consilierii psihologice, a unor grupuri mixte de intervenție, factorii economici vor conduce mereu spre afectarea, uneori iremediabilă, a stării de sănătate a copiilor, din perspectiva fizică, mentală, afectiv-emoțională…

 

Dincolo de aceste repere importante pentru creionarea viitoarelor politici sociale și educaționale pentru copii, dincolo de analizele lucide necesare, ziua de 1 IUNIE rămâne în fiecare an un reper al copilăriei, o sărbătoare care își păstrează farmecul, retrăită de toți, indiferent de vârstă, ca simbol al purității și fericirii, al inocenței, dar și al speranței.

Ziua Mondială a Copilului reamintește fiecăruia dintre noi despre obligația de a promova și susține drepturile copiilor, deschizând dialoguri, inițiative, strategii complexe și acțiuni concertate prin care vom construi o lume mai bună pentru copiii de astăzi, pentru elevii și tinerii aflați pe drumul formării, al devenirii profesionale și umane, în general.

Ca profesor dăruit educației, școlii, unei meserii de vocație pe care o desfășor cu pasiune de peste 30 de ani, aș dori ca ziua de 1 iunie să fie o permanentă preocupare și atenție spre problemele copiilor, să fie ziua repetată a unor cadouri neprețuite: cei mai mici să primească, prin dragostea și energia noastră, ample programe naționale, să adaptăm constant măsuri eficiente pentru copiii defavorizați și pentru sprijinirea grupurilor vulnerabile, să conturăm reperele unui sistem de învățământ modern, inspirat și corelat cu valorile societății cunoașterii, să finalizăm acțiuni concrete importante pentru dezvoltarea școlilor și a universităților, în sinteză – o unitate și armonie a demersurilor și a actorilor politici pentru cauza nobilă a copiilor….

Am convingerea că nu avem nimic mai de preț decât copiii, că nu este o îndatorire mai nobilă decât aceea de a avea grijă de ei, de aspirațiile și visele lor, așa cum tot ei sunt singurii ce pot să ne ofere promisiunea unui viitor mai bun.

Deputat PSD de Iași

Prof. dr. Camelia GAVRILĂ

VICEPREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT,

ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT





Comments are closed.

Adauga un comentariu