News Flash:

Despre cat de mult ne apasa blestemele

14 Mai 2001
724 Vizualizari | 0 Comentarii
Interesant si provocator volumul "O istorie a blestemului", unul dintre ultimele aparute la editura Polirom Iasi si semnat de universitarul bucurestean, decan al Facultatii de Litere, profesorul Dan Horia Mazilu. Este vorba despre o carte necesara pentru multi dintre noi, dar mai ales pentru cei care traiesc sub imperiul psihologic al blestemului si care ii dau acestuia o consistenta aparte si o realitate de netagaduit. Cartea, intinsa pe patru sute de pagini, excelent executate grafic de catre editura, in nota obisnuita, de altfel, reuseste sa realizeze o imagine cuprinzatoare a acestui simplu gest, de care uzam, constient sau nu, cu totii si caruia ii spunem blestem.
Sunt de urmarit doua paliere importante, structurate chiar de autor prin genul constructiei: o intemeiere de natura ontologica a blestemului, pornind de la realitati relevate in textele sacre (Biblie, Vede, scrieri egiptene si grecesti), si una tehnica, in care se regasesc o sumedenie de texte autohtone, culese de autor sau preluate din culegeri de gen.
Printre mitologii, Dan Horia Mazilu considera, fapt real in sine, ca omul a fost apasat de blestem inca de la aparitia sa si nu intamplator este discutat chiar dreptul de a blestema, ca o inductie unilaterala dinspre divinitate catre individul coborat pe pamant.
Foarte bine documentata este exegeza facuta pentru culturile indiana, greaca si romana, dupa care urmeaza un amplu capitol dedicat lumii crestine, vazuta intre gestul anatemizarii si al blestemarii, dar cea mai importanta parte a cartii este dedicata analizarii si studierii blestemului in spatiul romanesc. Dincolo de comentariile de ordin teoretic, surprinde placut exemplificarea prin textele culese si organizate tematic de catre autor. Corolarul acestei scrieri se regaseste intr-un capitol in care se face o substantiala teorie a imaginarului blestemului si a retoricii atasate acestuia, din care se desprinde o latura metafizica speciala a gestului de a blestema. In opinia lui Dan Horia Mazilu "blestemul - semn de adeziune la mentalitatea traditionala, cu functii importante intr-o ilumex ce si-a conservat modalitatile de comunicare cu Invizibilul mult dincolo de limitele Timpului Vechi - participa, pentru o mentalitate care nu ignora principiile xdistributieix in ilumea de dincolox, la mentinerea dezechilibrului (stipulat de Cartea Sfanta) intre cele doua cete, cea a dreptilor si cea a pacatosilor... Blestematii (categorie substantial reprezentata in lumea romaneasca - daca judecam dupa texte - pana spre Timpul Modern) constituiau, asadar, un rezervor considerabil (intr-un numar totusi variabil, caci nu erau excluse xdezlegareax, absolvirea si chiar binecuvantarea) pentru ceata pacatosilor. Cu semnificatia lor bine precizata..."
Si iata ce ni se poate intampla daca se supara pe noi femeia:
"Sa te duci, puiule, duci,/ Sa te-ngrasi ca scandura,/ Sa fii rumen ca ceara,/ Sa te legeni ca frunza,/ Ca frunza alunului,/ In postul Craciunului./ Nici cu-atata sa nu fii:/ Sa te duci, puiule, duci,/ Ca murgul ti-a poticni/ Si la pamant te-a tranti/ Mana stanga ti-a sclinti,/ Mana dreapta ti-a suci,/ Sa tii fraul cu dintii,/ Sa mani calul ca mutii,/ Sa te vada parintii,/ Ca-i blestemul puicutii..."
Sa ne fereasca Dumnezeu! Cartea ramane, insa, de referinta... (L. A.).
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1328 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018027 (s)

loading...