News Flash:

Despre credinta slaba si lasitate

31 Iulie 2010
2477 Vizualizari | 1 Comentarii
Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni
Nu doar o singura data Mantuitorul Iisus Hristos ne-a îndemnat sa avem credinta în Dumnezeu, zicand: "De ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice acestui sicomor: Dezradacineaza-te si te sadeste în mare, si va va asculta" (Luca17.6). De fiecare data cand trebuia sa rezolve problema vreunui om, Iisus îl întreba: "Crezi tu ca pot Eu face aceasta?" (Matei 9.28). Din aceasta vedem limpede ca nimic nu poate fi împlinit inimii noastre de la Dumnezeu fara virtutea credintei: "credinta ta te-a mantuit, mergi în pace!" (Luca7.50). Dar ce este credinta? Cum o definim în legea ortodoxa a Bisericii noastre? Credinta este starea de legatura între suflet si lucrarea Duhului Sfant prin simtirea Lui Dumnezeu, posibila prin cinstita rugaciune - "convorbirea cu Dumnezeu"; de aceea se si numeste "cea mai mare virtute", cea dintai fapta buna, numita si "împarateasa". "Credinta este o stare de vibratie launtrica a inimii din dorul de Dumnezeu, precum Regele Profet David spunea: "In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule" (Psalmul 41.1). Aceasta arta de unire a sufletului cu Dumnezeu în rugaciune, în Duhul Sfant, este un dar dumnezeiesc, despre care Sfantul Isaac Sirul spune ca se da unuia din zece mii care se silesc; altfel spus, harul pogoara pe masura straduintei. Asa s-au nascut misticii Bisericii Ortodoxe de Rasarit, nenumaratele modele din "Vietile Sfintilor": Maria Egipteanca, Tomaida, Marcu din muntele Francisc, Zosima din Palestina, ca si multi altii prezenti în Sinaxarele ortodoxe. Tot din credinta sfintii pustiei au lepadat cele ale lumii, alegand pustia si viata de nevointa. Tot din credinta sfintii mucenici au patimit martiriul ighemonilor si chinurile temnitelor, rabdand coltii fiarelor pentru Hristos, dobandind eliberarea sufletului din marea învolburata a vietii pamantesti, doar din dorinta suprema de unire cu Hristos, Imparatul cerului. Cuvantul adresat de catre Mantuitorul femeii canaaneence a carei fiica era rau chinuita de un demon ("mare este credinta ta!"), reprezinta de fapt mesajul divin care ne arata valoarea si puterea credintei omului în Dumnezeu. De aceea este mare credinta-pentru ca poate rezolva orice problema pamanteasca cu care ne confruntam. Prin harul Duhului Sfant (izvorul tuturor harismelor) si printr-o credinta curata, dreptmaritoare, sfintii au avut puterea de a vindeca bolnavi, de a învia morti, de a tamadui boli trupesti si sufletesti,de a izgoni patimi si demoni, si chiar de a sti dinainte lucruri si fapte care se vor petrece aievea-darul înainte-vederii. Spre deosebire de ei, noi, cei de azi, avem credinta "tare", "sanatoasa", credinta rational-intelectualista, slefuita prin "studii" înalte, "informata" si "informativa" - dar...vai! - nelucratoare si "nepracticanta"! Altfel spus, nu înseamna deloc ca am fi "credinciosi" chiar si daca am cunoaste pe dinafara Sfintele Scripturi si toate dogmele teologiei; acestea trebuiesc lucrate în viata proprie si împlinite cu fapta. "Credinta fara fapte moarta este" (Iacov 2.20); faptele savarsite din credinta sunt vii. Uneori spunem despre unii oameni ca "au credinta slaba" - si îi numim pe unii ca acestia "caldicei". De fapt este vorba despre credinciosi superficiali, cunoscatori cu intelectul în cele ale credintei, dar nepracticanti, fara conlucrare cu harul Duhului Sfant. Aceasta vine din neevlavie, din lipsa de smerenie (adica din mandrie), din moleseala sufleteasca, din amanare, din lene si uitare, din trandavire la rugaciune; toate acestea sunt fiice ale iubirii de sine si duc la necredinta, adica la moartea sufletului mai înainte de moartea trupului. Necredinta care zamisleste omul ateu, usor pervertibil de la o stare la alta, las, influentabil, mincinos, schimbandu-se (coruptibil si cameleonic) în functie de timp, interese, oameni si evenimente: "Toti s-au abatut, împreuna netrebnici s-au facut; nu este cel ce face bine, nu este pana la unul" (Psalmul 52.4). Pentru omul bun si drept, tot David Proorocul zice: "Fericit barbatul carele n-a umblat în sfatul necredinciosilor" (Psalmul 1.1); sta ca model în Scripturi Sfantul si Dreptul Iov cel îndelung-rabdator si de neclintit.Si tot Psalmistul, insuflat de Duhul Sfant, exclama: "Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Nu vor învia necredinciosii la judecata, nici pacatosii în sfatul dreptilor!" (Psalmul 1.4-5). Sfanta Evanghelie ne învata ca nu se poate amesteca întunericul cu lumina. Modelul demnitatii umane, apogeul desavarsirii firii umane în Persoana Mantuitorului Iisus Hristos, ramane modelul absolut, vrednic de urmat pentru toate veacurile: "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii" (Ioan8.12)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Nicu  | #117265
Stie cineva din Iasi cum se poate ajunge la min. Vladiceni? adica autobuz, maxitaxi, ceva... eu nu sint din iasi dar as vrea sa merg la parintele
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1450 (s) | 22 queries | Mysql time :0.023274 (s)