News Flash:

Despre nevointa sau implinirea poruncilor

20 Februarie 2010
1781 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat de la Manastirea Vladiceni
Cunoastem cu totii din bimilenara traditie patristica filocalica acest dicton duhovnicesc: "Mantuirea sta întru mult sfat, iar cei care nu se sfatuiesc cad ca frunzele". Sfantul Ioan Scararul consemneaza experienta ascetica astfel: "Frate pe frate sfatuindu-se sunt ca o cetate bine întarita".

In lucrarea duhovniceasca a urcusului catre Dumnezeu, omul suie mai multe trepte. Cea dintai este curatirea sufletului de patimi prin înfranarea trupului de la pacate; aceasta corespunde în duh cu purificarea mintii care duce la stapanirea asupra gandurilor de tot felul; altfel spus, paza mintii sau trezvia, concentrarea atentiei, adica dominarea imaginatiei prin ratiunea înduhovnicita, sfintita, afierosita Domnului. Acest lucru este necesar si indispensabil în stradania dobandirii rugaciunii curate întrucat închipuirile imaginatiei pot duce la pierderea acesteia; de aceea uneori Sfintii Parinti ai Bisericii numesc imaginatia "tabla mintii" sau "podul dracilor", vizand prin aceasta lucrarea duhurilor rele care dezvolta în mintea omului, prin diferite forme, pofta de pacatuire din trup. Ratiunea umana care nu slujeste lui Dumnezeu cel mai adesea conduce omul la o stare de înselare prin înaltarea mintii ce formeaza o falsa parere de sine si naste o anumita cutezanta necuvenita, urmare a convingerii dobandirii unui nivel de înalta traire spirituala. Sa nu uitam ca diavolul a încercat sa-L ispiteasca astfel pe Hristos Insusi, Iisus Mantuitorul lumii, îndemnandu-L sa se arunce de pe aripa templului, "caci scris este: Ca îngeriilor Sai va porunci, pentru Tine, ca sa te pazeasca, si Te vor ridica pe maini ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau" (Luca 4.10-11).

Din aceasta pricina nu putini dintre crestinii stapaniti de parerea de sine izvorata din înaltarea necuviincioasa si nesmerita a mintii au suferit uneori un esec lamentabil în practicarea lucrarilor duhovnicesti, crezandu-se ajunsi pe trepte mai înalte de rugaciune sau traire duhovniceasca, înselati fiind de propria lor mandrie, careia îi cad prada în urma încercarilor îngaduite de catre Dumnezeu, de obicei pentru ca sa ne vedem corect, asa cum suntem de fapt. Prin retragerea harului Duhului Sfant, omul ramane gol si singur, iar pentru o adevarata înaintare în agonisirea harului dumnezeiesc este nevoie de post si de rugaciune de o calitate neîndoielnica; altfel spus lucrarea acestora trebuie sa o facem cu ravna si cu silinta. Aceste doua adevarate aripi duhovnicesti ale sufletului, postul si rugaciunea, îl înalta pe om la Dumnezeu doar daca acesta dobandeste starea de curatie; multi dintre noi postim aspru si ne rugam îndelung, dar nu stim cat din jertfa adusa pe aceasta cale la tronul lui Dumnezeu strabate cerul. Nu e deloc exclus sa ne asemanam uneori pasarilor cu aripile taiate!

Sfantul Simion cel nebun pentru Hristos, care a vietuit în cetatea Amasiei, afirma raspicat în scrierile sale ca Dumnezeu nu are nevoie de rugaciunile sau de jertfele noastre; ceea ce conteaza sunt gesturile de iubire ale creatiei îndreptate catre Creator. Tocmai de aceea Sfantul Antonie cel Mare îsi previne ucenicul astfel: "de s-ar ruga tot cerul pentru tine, daca nu te rogi tu mai întai pentru tine însuti, la nimic nu îti foloseste". Evident ca Dumnezeu nu face nimic împotriva vointei libere a omului care nu Ii cere ajutorul. Daca înmultim si îndelungam rugaciunea, ni se cuvine a o face doar dintr-o dragoste pe masura. La urma urmei, Sfintele Scripturi marturisesc limpede voia lui Dumnezeu: "mila voiesc iar nu jertfa" (Matei 9.13); si iarasi: "inima înfranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi" (Psalmul 50.18).

Pentru ca ne aflam în perioada de pocainta a Postului Mare, ca pregatire cuvenita întampinarii Patimilor si Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie sa purtam grija deosebita pentru întalnirea cu Hristos prezent în Sfanta Euharistie, în cadrul solemn al Sfintei Liturghii. La Evanghelia de la Matei se consemneaza: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu", apoi "beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei 26.26-28). Iata cat de înalta este taina iertarii pacatelor si iata cat de nespusa si necuprinsa taina unirii omului launtric cu euharistia dumnezeiasca care arde pacatele precum arde focul iarba uscata si rezideste omul duhovnicesc dupa chipul si asemanarea Ziditorului: "Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt" (Psalmul 81.6).

Sa ne ocupam acum putin de cele practice, care tin, cum spune Filocalia, de "faptuirea morala", cea dintai treapta în urcusul spre Inviere. Crestinii se pregatesc cu pravila si canonul cuvenit randuit de duhovnic la fiecare biserica sau manastire în parte.

Cei mai întai în toate sunt pruncii, pentru care Hristos Mantuitorul a zis: "Lasati sa vina copiii la Mine" (Matei 19.14); apoi ne-a si avertizat: "De nu va veti întoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra în Imparatia cerurilor" (Matei 18.3).

Toti sugarii si pruncii de pana la 3 ani pot primi Sfintele Taine, întrucat sunt curati ca îngerii. Copiii între 4 si 9 ani sunt îngaduiti la Sfintele Taine cu cuvenita pregatire elementara: nemancare înainte de Sfanta Impartasanie, de a nu se culca si trezi fara rugaciunile începatoare (Tatal nostru, Preasfanta Treime, Imparate Ceresc, Crezul, sau Doamne, Doamne Ceresc Tata, rugaciunea catre Sfantul Inger pazitor, rugaciunea fiilor pentru parinti). In cazul lor, postul se poate randui fara probleme în zilele de miercuri si vineri, iar în cazul celor mai ravnitori si mai credinciosi, chiar 3 zile de post înainte de împartasire. Dupa varsta de 10 ani, pana pe la 16-18 ani, adica pana la majoratul legal, crestinii îsi educa fiii cu evlavia din familie; unii postesc în toate zilele randuite de Biserica, si chiar fara probleme, dar dupa putere, hrana cu ulei, hrana gatita cu calorii necesare varstei. Pentru copiii suferinzi sau mai putin rezistenti fizic, se admit lactatele ca hrana, fara produsele din carne, ca semn al bunavointei fata de porunca postului.

Pentru adulti (fie ei mai tineri sau mai varstnici) sanatosi, aflati în putere si apti de a duce lupta si nevointa duhovniceasca, postul sta în întregime la buna lor voire de jertfire si înfranare. Atunci cand nu exista impedimente canonice de oprire de la împartasirea cu Sfintele Taine, crestinii pot primi Euharistia o data la 30 sau 40 de zile, conform cu sfanta predanie patristica, si desigur cu dragostea cuviincioasa fata de cele sfinte. Exceptie notabila fac cei grav bolnavi cronic, care sunt siliti sa urmeze tratamente aspre prelungite, necesare restabilirii starii de sanatate; acestia primesc dezlegare la branzeturi si lactate din partea duhovnicului, a preotului de parohie de la biserica de care apartin în zona de domiciliu, dupa un program stabilit de comun acord. Marturisirea pacatelor se face scris sau verbal, astfel încat sa nu fie perturbat în nici un chip timpul necesar si oranduit serviciilor liturgice. Caci nu se cade sa te spovedesti general, dupa Indreptar, cate 2-3 ore, în defavoarea celorlalti credinciosi, care si ei asteapta dezlegarea pacatelor cu cuviinta si respect. Aceasta se poate face pe parcursul saptamanii sau în timpul din afara Postului, în acord cu preotul duhovnic.

Aceasta este calea de mijloc, numita împarateasca, a mantuirii fiecarui credincios. Sa-i amintim aici, însa, si pe cei tintuiti la pat si imobilizati de afectiuni, boli si infirmitati grave; în astfel de cazuri este bine sa li se administreze Taina Sfantului Maslu. Unii ca acestia pot fi împartasiti o data la 2-3 saptamani, desigur citindu-li-se Rugaciunile speciale de usurare a sufletului, ca si pe cele de dezlegare a blestemelor ori juramintelor calcate în timpul vietii prin fapte mai putin demne de mila si de dragostea lui Dumnezeu; "Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si în cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si în cer" (Matei 18.18). Sa nu uitam însa ca adevaratele modele, cele dupa care ar trebui noi toti sa împlinim regula, raman sfintii lui Dumnezeu; pentru acesti alesi ai Sai, El randuieste alte legi, care fac legatura directa cu sufletul: Maria Egiptenca si Marcu Franciscanul, Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Eftimie cel Mare, Teodosie cel Mare - luminatorii vietii duhovnicesti ai Bisericii de-a lungul veacurilor - carora li s-au alaturat Ioan Iacob Hozevitul, Teodora de la Sihla, Mavra de pe Ceahlau, Cleopa Ilie, Paisie Olaru, Vichentie Malau, Chiriac de la Tazlau si Iosif de la Varatec si toti ceilalti sfinti ai Bisericii noastre - acestora toti sa le urmam si noi pilda, îndemnul si credinta.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

dicton duhovnicesc ratiunea umana
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1635 (s) | 22 queries | Mysql time :0.040991 (s)