Eveniment-Social

Despre valoarea timpului in filmul „Fata cu ochii verzi”, regizat de un profesor iesean

Publicat: 12 aug. 2016
1
Pentru Universitatea de ArteGeorge Enescu” din Iasi realizarea unui prim lungmetraj de fictiune a reprezentat un eveniment deosebit de important. Filmul intitulat „Fata cu ochii verzi” este regizat de profesorul de film Mihai Mihaescu, dupa un scenariu inspirat de cartea lui Mircea EliadeRomanul adolescentului miop„. Mai jos va prezentam o recenzie a filmului semnata de cunoscutul critic si istoric literar, cadru didactic al Facultatii de Litere din cadrul UAIC Iasi, Nicolae Cretu.
 
Realizat dupa un roman al tineretii („Gaudeamus”, partea a doua a „Romanului adolescentului miop”), filmul „Fata cu ochii verzi”, in regia lui Mihai Mihaescu, este o alegere exceptionala, in care apare de fapt tineretea autorului Mircea Eliade. Ea apare fictionalizata, transferata in imaginar, este tineretea autorului si a generatiei lui, o generatie cu ambitii mari si personalitati mari. O generatie, care daca nu ar fi venit intunericul comunismului, ar fi ridicat Romania, ramanand in tara si nu plecand in exil, la un nivel competitiv cu orice alta mare cultua europeana, sau de pe mapamond. Acestea se observa si la lectura si in film, pentru ca selectia de text pentru film s-a facut dupa mine foarte inteligent. Eu am „controlat-o”, comparand ce s-a retinut in dialogurile din film si ce este in textul integral al romanului. S-a retinut exact esentialul. Ceea ce mergea pe confruntarea de viziune asupra a ceea ce face fiecare individ cu timpul lui. Aceasta este problema eterna a omului: Ce faci cu viata ta?!

Filmul nu incearca sa transmita spectatorilor vreo teza, vrea morala, ci ii transmite mai ales tensiunea unor intrebari: Cum traiesc, ce fac, cu cine ma intalnesc, cu cine stau de vorba?! Nu merita sa te opresti langa oricine! Realmente e o chestie de timp si de valoarea timpului! El, timpul, nu exista decat pentru om, omul a inventat masuratoarea timpului, pentru ca e singura fiinta vie, care stie ca va muri! Si nu vrea sa treaca fara sa lase o urma in lume! Asta apare in film. In primul rand, ceea ce i se intampla personajului Mircea, protagonistul al carui model este categoric tineretea lui Mircea Eliade, e situarea lui intre doua iubiri. Cele doua fete din film sunt doua ipostaze ale feminitatii complementare si nu in tensiune, sunt cei doi versanti ai feminitatii! Cu una dintre ele apare intr-o secventa de sex, filmata destul de dur, dupa reactia mea de spectator, dar filmata in spiritul romanului, care reflecta inclusiv duritatea acestor scene. Si aici as vrea sa remarc, ca Mircea Eliade a fost unul dintre autorii romani, care s-a luptat ca literatura sa evite pudibonderia si sa aiba curaj sa reflecte inclusiv dimensiunea aceasta a sexualitatii, a erosului carnal! S-a luptat pentru asta si a avut si de suferit, s-a incercat sa i se faca un proces, au sarit in apararea lui scriitorii in frunte cu Sadoveanu de pilda, l-au aparat pentru ca literatura trebuie sa aiba acces la tot ce este in viata, inclusiv sexul si sexualitatea. Dar ceea ce e interesant ca sens al filmului si al romanului, este ca fata pe care acest Mircea din film o iubeste, Niska, si pe care el o iubeste cu o iubire mai mare decat dorinta erotica, este ca ea, la randul ei, traieste o tristete adanca pentru ca nu e „iubita” de protagonist.

De fapt, pe de o parte, Mircea evita o plafonare a propriei sale existente, insa nu e numai acest egoism, el are un fel de anticipare a ceea ce ar putea face in viata, nu vrea sa-si ingradeasca existenta de pe acum si mai ales intr-un mariaj. Aici transpare dimensiunea de sens in film, care e foarte clara in dialogurile personajelor in general. Cele feminine sunt cu gandul la maritis, la profesorat, dar nu sunt prea multumite de perspectiva aceasta, ii invidiaza pe barbati. E imaginea statutului diferit al femeii si al barbatului in acest film pentru epoca aceea. Femeia era in general acasa: caminul, copiii… iar barbatul in lume… Ulise pe mari, Penelopa acasa la razboiul de tesut! E frumos insa reversul sugerat de film si de carte: iubirea mare este pentru ea! Dar iubirea aceasta mare nu vrea sa fie tratata de catre Mircea asa, ca o aventura trecatoare! Tocmai pentru ca o iubeste, nu vrea sa fie ceva carnal intre ei!

As vrea sa scot in evidenta unele procedee, care tin strict de arta filmului. Sugerate de textul romanului, dar care, prin imagine, se realizeaza fara sa fie o transcriere fidela a textului. Secventele numeroase cu oglinda: Sunt foarte importante, pentru ca oglinda este o metafora simbolica a acestei nevoi de cunoastere de sine, care e mai puternica la finalul adolescentei si in zorii primei tinereti. E o rascruce decisiva in viata! De asemenea secventele care apar in natura: cu frunzele, cu zapada. Este disponibilitatea aceasta, fragezimea, prospetimea acestei varste a tineretii! Un film foarte frumos despre tinerete, fara sa fie cenzurat pudibond – sexul si ce tine de asta – dar in acelasi timp cu o pondere foarte mare intelectuala in dialoguri! Politicul, socialul, credinta! Secvente cum sunt cele filmate in Gradina Botanica, fantana cu cumpana… Pai cumpana aceea este de fapt o sageata spre cer! Este ceva absolut important pentru dimensiunea metafizica a reflexiei acestei generatii! Generatie care si-a pus probleme legate de credinta, de religie, fara sa fie toti inclinati spre istoria religiei, filozofia religiei, ca Mircea Eliade!

Filmul, intre altele, poate trezi in spectatorii tineri de astazi o mare invidie pentru nivelul spiritualitatii tineretului de atunci! Astazi sunt rari cei care au ramas pe o linie de continuitate cu spiritul lui Mircea Eliade! S-au schimbat multe in lume: tehnologiile, superficialitatea, cultura de mase… Sigur, sporeste cantitatea, dar scade calitatea!”




Adauga un comentariu