News Flash:

Despre victimele colaterale

10 Iulie 2008
1010 Vizualizari | 0 Comentarii
Despre victimele colaterale
O plimbare in munti ar trebui sa fie un bun prilej de reconfortare, de reinnoire a bateriilor, asa cum se spune adesea. De fapt, mai simplu, de a te reface fizic si mental. Si lucrurile ar decurge cat se poate de normal daca... Daca nu ai intra in nebunescul contact cu ceea ce mana si mai ales mintea omului au putut sa faca si sa desfaca. Dincolo de perdeaua de fum a gratarului cu care te-ai dotat, cu mare grija de la plecarea din oras, dincolo de zarva celor care cu catel si cu purcel dau buzna pe meleagurile muntoase ale patriei, te intampina, destul de ostile, mormanele de rumegus proaspat sau mai vechi, de scanduri (cazaturi si latunoaie) lasate pe marginea drumului in voia sortii, gramezile de trunchiuri de brad putrezind si duduitul ascutit al gaterelor din preajma.

Sigur ca pana la un punct totul ar parea normal daca... Daca nu ai avea nesansa de a intra in contact cu adevarata fata a padurii de dincolo de toate acestea. Nu faci nici doua-trei sute de metri si, ca intr-o adevarata vrajitorie, te trezesti in fata cu un peisaj cutremurator, dezolant, atat de aproape de nebunie. Starvurile, da, starvurile de brazi ucisi in picioare de la inaltimea de 1,50 m (taierile s-au facut mai mult iarna si mereu pe timp de noapte) se arata in toata tristetea lor. In goana dementa pentru o imbogatire rapida si fara nici un fel de investitie (padurea exista acolo de sute de ani), "oamenii cu initiativa", imediat dupa 1990, s-au pus cu topoarele pe padure si au pus-o la pamant. Un primitivism fara de margini a cuprins si inca mai dainuie in Romania, un primitivism care aduce pagube inestimabile si tarii si oamenilor ei. Dar cui sa-i pese de toate acestea, cand conturile in banci se umplu, cand asa cum se spune in popor: caravana trece... padurile dispar. In tari cu adevarat civilizate, a taia un copac este o crima. Nimeni nu are voie sa taie asa ca in Romania, la voia intamplarii, dar mai ales fara un program riguros si sever respectat, de plantare si replantare a padurii. Se spune ca undeva, in Germania, daca tai un copac trebuie sa dovedesti ca ai plantat alti 30 in loc si nici asa nu esti prea sigur ca poti taia. La noi, hoardele de vandali sfideaza si legile si bunul simt. Fel de fel de minciuni, insinuari si tertipuri sunt aduse drept argument in diverse instante si intre timp padurea cade, nevinovata, sub taisul nemilos al drujbelor, purtate cu maiestrie si cu abilitate pe umeri, imediat cum vine iarna si se lasa noaptea peste muntii Carpati, care gem de durere si de revolta si nimeni nu este dispus sa le asculte jalea. Mormane de rumegus, de latunoaie si de busteni lasati de izbeliste te insotesc in aceasta tentativa de a te relaxa fie si pentru cateva ore in padurile patriei care, incet, incet au devenit mai degraba cimitire de copaci, cimitire unde mortii sunt ingropati in picioare si sunt lasati sa putrezeasca fara sa-i pese cuiva de toate acestea. Dar ce conteaza atata timp cat conturile din banci acumuleaza tot mai multe zerouri? In acest timp, victimele colaterale, care nu sunt numai copacii ci si oamenii, privesc si plang si se intreaba cat va mai dura aceasta salbaticie? Un raspuns ar putea fi, desigur, unul cinic: Pana se vor termina de taiat toate padurile si apoi cateva sute de ani va fi liniste, daca va mai avea cine sa aprecieze aceasta liniste !


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1565 (s) | 22 queries | Mysql time :0.046947 (s)