News Flash:

Destinul Aureliei Caunei-Ichim poarta un singur nume: Penicilina

10 Octombrie 2003
1213 Vizualizari | 0 Comentarii
•Voleiul feminin a castigat singurele titluri nationale la sporturi de echipa pentru Iasi •In 1970, la primul titlu, pe medaliile de campion era deja scris Dinamo •Un an mai tarziu, doar arbitrii au castigat cate un set pentru adversarele Penicilinei. Anii au trecut si doar maestra sportului Aurelia Caunei-Ichim a mai ramas in lumea voleiului, restul componentelor "generatiei de aur" fiind acum pensionare

Pe vremuri, mai precis in anii '70, debutul campionatului national de volei feminin era privit ca o sarbatoare, numele Penicilina traducandu-se pe atunci prin spectacol si performanta. Acum, putini stiu probabil ca sambata incepe o noua editie a intrecerii interne de volei, doar suporterii inveterati fiind la curent cu ultimele noutati. A face insa o comparatie intre cele doua perioade este un pariu pierdut dinainte, pentru ca aproape totul s-a schimbat intre timp in viata sportiva, dar si pe celelalte planuri. Totusi, o punte de legatura intre trecutul glorios al voleiului iesean si efervescenta de acum, cand se incearca construirea unei noi echipe de valoare, exista, iar numele ei este Aurelia Caunei-Ichim.
Nume emblematic pentru perioada cand Penicilina impunea respect peste tot, cand sportul iesean respira prin voleiul feminin, cand fetele pregatite de Nicu Roibescu castigau singurele titluri nationale pentru sporturile de echipa din Iasi.

Japonezele din Moldova

Drumul spre marea performanta al Penicilinei incepea in anul 1967 cand, in urma unui meci castigat cu 3-0 la Miercurea Ciuc, iesencele promovau in primul esalon. "Am jucat fotbal la incalzire si cand am trecut la volei nu am iertat nimic. Era pe atunci un antrenor ungur la adversare, care nici dupa meci nu intelegea ce i se intamplase. Memorabil ramane drumul spre gara, pe care l-am facut intr-o caruta, la propunerea antrenorului Roibescu. Am cantat tot timpul, eram in culmea fericirii", povesteste Aurelia Caunei-Ichim. A urmat un loc 7, in primul an in "A", apoi un loc patru, pentru ca in sezonul 1969-1970, Penicilina sa cucereasca primul titlu de campioana a tarii. Meciul decisiv s-a jucat in Sala Floreasca, intr-o atmosfera incendiara creata si de aproximativ 40 de suporteri ieseni condusi de Roscior, in fata marii favorite, Dinamo. Scorul final a fost 3-2 pentru iesence, iar dupa meci noile campioane nu au primit decat felicitari, pentru ca pe medalii era deja scris..."Dinamo Bucuresti, pentru a 10-a oara campioana nationala".
Cu conducerea Fabricii de Antibiotice si cu galeria alaturi si la bine si la greu, Penicilina a schimbat ierarhiile in voleiul romanesc. "Japonezele din Moldova", cum erau poreclite iesencele dupa numele campioanei mondiale a acelor timpuri, erau invitati peste tot, de unde pana atunci elevele lui Roibescu nu erau preferate de nimeni pentru partide amicale.
Era perioada de glorie si pentru tanara de 23 de ani Aurelia Caunei, care devenea maestra a sportului, primind atat pentru titlul national, cat si, pentru recunoasterea meritelor sportive, cate 2.000 de lei impozabili.

Un an de victorii numai cu 3-0

Anul 1971 a adus al doilea titlu pentru Penicilina, de data aceasta Aurelia Caunei-Ichim, Anisoara Chiritescu-Martinas, Carolina Nan, Viorica Bincheci-Goia, Tina Itu, Luci Dobrescu, Ana Zabara si Nadia Bruma-Sava realizand un adevarat mars triumfal. Dupa un campionat in care Penicilina a reusit numai scoruri de 3-0, in turneul final arbitrii le-au promis iesencelor ca le vor face sa piarda cate un set si asa s-a si intamplat. Trei victorii cu 3-1 au insemnat si al doilea titlu, ultimul pentru iesence care, pana in 1979, cand s-a retras Rely Ichim, au fost mereu pe podium. "Secretul succesului de atunci era daruirea pe teren si unitatea lotului. Aveam toate aproximativ aceeasi varsta, 23-25 de ani si luptam pana lesinam pe teren. Anisoara Chiritescu, care juca desculta din cauza unor probleme la talpi, fiind mai plapanda, ajungea mereu la spital, dar cand isi revenea se intorcea imediat pe teren".
Pentru Aurelia Caunei-Ichim au urmat nenumarate convocari la lotul national, deplasari prin toata lumea (un Revelion petrecut in tren) si chiar un loc 3 in 1978, in Cupa Cupelor, marele ei regret fiind ca nu a participat la Olimpiada de la Moscova, din 1980, unde a ajuns actuala sa colega de pe banca Penicilinei, Gabriela Copcea.
O cariera de prestigiu si un exemplu de urmat pentru actuala generatie de voleibaliste. "De o viata la Penicilina", cum insasi recunoaste maestra sportului, Aurelia Caunei-Ichim, cu un amestec de mandrie si modestie, ea traind prezentul prin prisma gloriei trecutului si tresarind cand un trecator o recunoaste si o intreaba de una, de alta...
George HEISU
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1297 (s) | 22 queries | Mysql time :0.013430 (s)

loading...