News Flash:

Detalii antipatice din istoria culturala

2 Aprilie 2009
1285 Vizualizari | 3 Comentarii
Alexandru Dobrescu
Prostul obicei al frunzaririi terfeloagelor, de care - la anii mei - mi-e peste puteri sa ma dezbar, furnizeaza, cateodata, placute surprize, dar si, cel mai adesea, crunte dezamagiri. In ultima categorie as include, bunaoara, intamplarea gratie careia am constatat de curand ca o scriere relativ celebra la vremea ei - "Cartea plagiatelor" de Georges Maurevert - cu a carei talmacire si editare am pierdut cateva luni bune acum cativa ani, era la randul ei un splendid plagiat dupa o carte, tot frantuzeasca, ocupata cu aproximativ acelasi subiect, numai ca tiparita cu vreo sase decenii inainte. Si, pentru ca tacamul sa fie complet, nici "izvorul" nu sclipea de originalitate, infruptandu-se pe saturate din insemnarile culturale ale unui prea invatat supus al Coroanei britanice, publicate ceva mai devreme. Care n-ar fi imposibil sa se fi indatorat mai mult decat permit cutumele unor observari de bun simt iesite de sub pana altui frantuz, trecut de suficienta vreme in lumea dreptilor ca sa nu mai fie luat in seama.

In prima categorie ar intra, ca o compensare, receptarea unui distins carturar ardelean, fruntas al revolutiei de la 1848, autor de folositoare compilatii istorice si de initiative publice inca mai folositoare (precum introducerea limbii romane in administratia tinutului de bastina), pe numele sau Ioan Puscariu. Acest vrednic barbat, ales pentru meritele enumerate si altele asemenea membru al Academiei, s-a incercat, cum tot romanul, si in poezie, compunand o seama de versuri didactice si satirice, probabil ca citite in scolile fagarasene sau in cercurile apropiatilor, insa nevizitate acum nici macar de soarecii de biblioteca. Mai ales una dintre dovezile raporturilor sale cu muzele a circulat sub diverse titluri printre ardeleni in toata jumatatea din urma a veacului al XIX-lea. "Patria romana" era, desigur, o poezie patriotica, destinata a trezi si intretine sentimentul national si incepea precum urmeaza: "Ce e patria romana? / Au e Romania pana / Unde Istrul si Carpatii / Dau mana ca fratii? / Ba nu, nu, mai fratioare, / Pentru ca romanul are / Patrie mai mare." etc. Curios din fire, am deschis "Dictionarul literaturii romane de la origini pana la 1900", unde Dan Manuca, acribiosul istoric literar, dupa ce apreciaza drept "firav" un volum de compuneri poetice semnat de Puscariu ("Imitatiuni") si gaseste "cam grosolan" umorul sau, ne informeaza ca pomenita versificare i-a asigurat notorietatea in Ardeal. De o similara parere fusese, intr-un numar al "Noii Reviste Romane" de la 1901, si Ilarie Chendi: "aceasta singura poezie a facut ca autorul roman sa treaca pana astazi oaresicum de poet si i-a dat curajul sa-si publice anul trecut - dupa alegerea sa de membru al Academiei - nenorocitele «Imitatiuni», care au facut atata zgomot in presa prin caracterul lor din cale afara burlesc". Intr-un singur loc se despartea Chendi de contemporanul nostru, anume cand semnala ca populara "Meditaciune" (unul dintre titlurile sub care circulase poezia) nu era altceva decat "o localisare a unui imn national german datorit vigurosului poet Ernst Moritz Arndt". Si, ca sa nu planeze vreo umbra de indoiala, reproducea cateva strofe ale antinapoleonianului text nemtesc ("Des Deutschen Vaterland"), din care spatiul nu ma lasa sa reiau decat prima strofa: "Was ist des Deutschen Vaterland? / Ist's Proussenland, ist's Schwabenland? / Ist's wo am Rhein die Rebe blüht; / Ist's wo am Blein die Möwe zieht? / O, nein, nein, nein! / Sein Vaterland muss grüsser sein." Ma uit si in "Dictionarul general al literaturii romane", cu speranta unor adaugiri. Dar regasesc acolo, intr-o copie impecabila, tot comentariul din vechiul Dictionar. Asa ca Ioan Puscariu poate dormi linistit: cautatorii de noduri in papura, de felul antipaticului Chendi, nu se mai bucura, la ceasul actual, de vreo trecere.


Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (3)

Un iesean.  | #64486
PLAGIATUL - microbul care a cuprins cel mai tare scrierele romanilor contemporani - cercetarea- doctaoratele-scriitorimea la comanda- chiar daca exista din cele mai vechi timpuri- ACUM distruge CULTURA ROMANA transformand totul in derizoriu- Daca marile UNIVERSITATI, ACADEMIA ROMANA si INSTITUTELE de CERCETARE nu vor privi cu seriozitate acest fenomen si nu vor CREA COLECTIVE de CERCETARE care sa STOPEZE acesta FENOMEN contemporan - vom avea NUMAI MACULATURA - copii NERUSINATE ale celor care candva au creat cu adevarat.
Andrei Muresan  | #64487
Dobrescule, nu ai murit inca? Esti o hahalera, nimic mai mult. Iti mai aduci aminte cum iti turnai la Secu colegii. Jigodie, etc.
LOGICA  | #64488
Pentru cel care va muri de grija lui Dobrescu : daca Dobrescu avea legaturi cu fosta Secu - fie ca si colaborator sau de alta natura AJUNGEA astazi DIRECTOR la Institutul de lingvistica Iasi sau la ARHIVE sau cine stie in ce mare dregatorie....Inca nu te-ai dumirit ca NUMAI cei care au avut vreo legatura de SPRIJIN, de colaborare sau chiar diewct - au fost ABSOLUT TOTI" binecuvantati" cu cate o DREGATORIE ? Cei ca Dobrescu obisnuiti sa ocupe un post numai pentru COMPETENTA- stiutori de carte multa- nu au loc in aceasta societate corupta- mafiota. Cam acesta este ADEVARUL - daca vreti ADEVARUL. Daca nu faceti-va GRIJI....
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1710 (s) | 24 queries | Mysql time :0.044866 (s)

loading...