Mozaic muzical

Detaliul mai putin cunoscut despre Naarghita, cantareata romanca de muzica indiana. Cum i-a ”umilit” pe celebrii Beatles

Publicat: 10 feb. 2017
3

Maria Amarghioalei (numele real al artistei)  s-a nascut la 14 ianuarie 1939 in Pufesti, jud. Vrancea. Cand avea 9 ani, Maria s-a mutat in Bucuresti impreuna cu mama ei. Aici a studiat coregrafia la Palatul Pionierilor din Bucuresti, iar mai tarziu a luat lectii de canto.

In 1956 s-a angajat ca figurant in corp-ansamblu de balet al teatrului de revista „Constantin Tanase”. Un an mai tarziu a debutat ca solista in teatrul de revista „O seara la estrada”. Atunci a interpretat cantecul „Ciand” din filmul „Vagabondul”, film pe care l-a revazut de 50 de ori pentru a invata mai bine pronuntia cuvintelor din cantec. „Am avut un succes nesperat, cu multe bisuri” marturiseste artista intr-un interviu pentru jurnalul.ro. De atunci, cariera artistei a luat avant. „Apreciez ca am cantat in peste 15.000 de concerte… Publicul era admirativ, dar intr-un fel nemilos cu bisurile cerute. Nu glumesc daca va spun ca pe locul unde cantam, lasam adesea urma transpiratiei care curgea pe mine din cauza emotiilor, a efortului, a pasiunii cu care raspundeam asteptarii publicului”, marturiseste artista in acelasi interviu, potrivit cunoastelumea.ro.

Ulterior ea a invatat limba hindi prin corespondenta si a inceput sa dea concerte secondata de Orchestra de estrada a Radioteleviziunii, dirijor Sile Dinicu. Faima ei a ajuns repede si peste hotare. A fost invitata speciala in India, unde calitatile i-au fost recunoscute de public. „Eu am reusit! Am ajuns la New Delhi, la invitatia doamnei Indira Gandhi, care a fost uimita si incantata de interpretarea mea, dupa un eveniment comentat mult in India: calatoria Beatles-ilor in Tara Gangelui, pentru meditatie si inspiratie din cultura milenara indiana. Am citit in ziarele locale ca multor indieni nu le-a placut interpretarea lor la sitar in cantecele indiene, socotind-o „fada”. Din fericire, eu am avut o primire prietenoasa din partea ziaristilor si a publicului indian. Poate pentru ca am fost mai fidela specificului lor national multisecular. Nu stiu daca e o performanta laudativa sau nu. Le-am respectat doar traditiile si, daca s-a putut, sa fiu si originala intr-un anumit fel, si performanta… Oricum, m-a bucurat ca indienii considerau ca le „reprezint muzica” mai bine decat unele cantarete de-ale lor. Asta mi-a conferit o anumita „unicitate”. Asta mi-a adus si un contract la Carnegie Hall ”, marturiseste Naarghita in acelasi interviu.  A primit chiar si o propunere de a juca intr-un film alaturi de fratele lui Raj Kapoor, dar unele probleme birocratice au determinat-o sa nu onoreze contractul. Nu doar calitatile ei vocale au facut-o sa fie atat de apreciata, cat si dansul si flexibilitatea neobisnuita a mainilor ei, mai precis a degetelor sale. Artista marturisea ca avea oglinzi in toata casa pentru a putea studia in orice moment o miscare de dans sau o mudra (un gest specific al mainilor).

Dupa moartea mamei ei, artista nu si-a mai gasit puterea sa cante si a intrat intr-un con de umbra. A renuntat timp de 18 ani la cariera ei. Pentru ca nu avea un venit de la stat, Naarghita a trait intr-o saracie greu de imaginat. In ultimul an al vietii ei locuia intr-un apartament inchiriat unde vanduse, pentru a putea supravietui, tot ce avea mai de pret pana atunci, inclusiv o editie de lux, legata in piele, a Enciclopediei Britanica. Singurele ei bunuri ramase erau doua icoane mari, de altar, pe care nu se indurase sa le vanda.





Adauga un comentariu