News Flash:

Deznadejde si speranta in Valea Plangerii

24 Iulie 2000
1260 Vizualizari | 0 Comentarii
•In 1997, din nimic, un mic colectiv de oameni sufletisti a reusit sa infiinteze o Clinica de Hematologie •Aici vin bolnavi din toata Moldova, cu speranta ca se vor vindeca •Nu sunt bani pentru sange, iar clinica are datorii de patru miliarde lei catre Centrul de Transfuzii •In fiecare an, se interneaza aproximativ 1700 de persoane Putini sunt cei care stiu ca intr-un demisol al Spitalului "Sf. Spiridon", unde inainte erau ateliere mecanice, sunt tratate mii de persoane care sufera de boli ale sangelui. Aici e o adevarata vale a plangerii. Sau a sangelui. Bolnavi de toate varstele vin periodic pentru a urma un tratament care nu face altceva decat sa le prelungeasca viata. Cu o zi, o luna, un an sau cat va vrea Dumnezeu. Clinica reuseste cu greu sa faca fata avalansei de bolnavi ce vin din toata Moldova. "Sufletul" sectiei este micul colectiv de cadre medicale, care se dedica trup si suflet nobilei meserii, aducand alinare suferinzilor. In spatele unei usi metalice reci si anoste, bolnavii - unii in stadii foarte grave - spera la o minune dumnezeiasca. Atunci cand deschizi usa, esti izbit de paloarea si slabiciunea celor cativa bolnavi care trec incet, cu mers sovaielnic, pe hol. In saloane este o liniste apasatoare, nefireasca, ce accentueaza parca suferinta acestor oameni. Toti sufera de boli ale sangelui, singura lor sansa de prelungire a vietii, si uneori de vindecare, fiind tratamentele urmate in aceasta clinica, unica in Moldova. Directorul adjunct al Spitalului "Sf. Spiridon", seful Clinicii de Hematologie, doctorul Cristina Burcoveanu, ne povesteste despre bolnavii de aici: "Sangele este ceea ce apara organismul de infectii, asigura transportul oxigenului in organism si coagularea. In cazul unei boli de sange este afectata una dintre aceste functii sau toate in acelasi timp. Avem bolnavi anemici, bolnavi din care curge sangele si nu se mai opreste sau altii care fac infectii ce nu mai pot fi stapanite, dar sunt si unii cu toate trei in acelasi timp. Exista o sumedenie de boli, dar cele mai periculoase sunt leucemiile acute. Nu sunt contagioase, dar trebuie prudenta in manevrarea sangelui bolnav, a citostaticelor. Bolile de sange au fost dintotdeauna. Nu-i nici o noutate. S-a gasit, totusi, intr-un final, acest amplasament nu tocmai potrivit pentru infiintarea clinicii. Rulajul este foarte mare; unii bolnavi stau doua-trei zile, iar altii si mai mult, in functie de diagnostic". In fiecare an, se interneaza aproximativ 1700 de persoane, fiind una dintre cele mai aglomerate clinici din spital. Sunt bolnavi grav, extrem de susceptibili la infectie, de aceea, se impune o curatenie deosebita. "Incercam sa le usuram cat mai mult suferinta. Daca se poate, chiar sa-i vindecam. Sunt in general dependenti de clinica. Trebuie sa revina la controale si cure repetate. In ceea ce priveste medicatia, avem doua probleme majore. Sangele este o mare problema. Pe de o parte, se gaseste greu si este poate cel mai scump dintre toate, deoarece este preparat biologic, iar pe de alta parte, nu avem bani sa-l platim. Desi trebuiau acordate fonduri speciale de la buget pentru sange, din ianuarie 1999 si pana acum nu am primit nici un ban, motiv pentru care avem cam patru miliarde lei datorii la Centrul de Transfuzii. Repet, marea noastra problema este sangele. Pe bolnavi nu-i intereseaza ca nu am sange si ca nu sunt bani sau ca statul nu da fonduri pentru a-l putea cumpara. Ne mai milogim la unii si la altii, reusind sa ne mentinem pe linia de plutire", a mai spus doctorul Burcoveanu. Acum doi ani eram un om normal Inca de la intrarea intr-un salon din sectie, privirea ti se opreste asupra Irinei P. Irina este o tanara foarte slabita, iar suferinta ascunsa i se citeste pe fata, dar nu a reusit, totusi, sa-i intunece raza de speranta din priviri. Cu o voce slaba si tremurata, ne spune ca prima data a venit aici in urma cu doi ani. "Am 25 de ani si sufar de leucemie acuta. Acum ma simt binisor, cand mai slabita, cand mai bine. Nu stau permanent internata. Vin la tratament si apoi ma duc acasa. Acum doi ani eram un om normal, dar am inceput sa fac febra. Intai, am crezut ca sunt racita. Nu aveam pofta de mancare, ameteam si doctorul m-a trimis aici", ne-a spus Irina care, in 24 de luni a slabit foarte mult si are acum numai 41 kg. Boala a indepartat-o de prieteni, dar Irina se consoleaza cu ideea ca are patru surori care o iubesc si o ajuta sa treaca mai usor prin suferinta care i-a macinat toata tineretea. Clinica a devenit o a doua casa a ei, ceilalti pacienti cu care se intalneste periodic la tratament fiindu-i de-acum prieteni foarte apropiati. Cel mai tanar pacient al clinicii este Mihaela P. La cei 17 ani este internata pentru a treia oara. "La inceput, mi-au aparut niste pete pe picioare, iar medicul de familie mi-a sugerat sa vin aici. Mi-am facut analizele si nu mi-au iesit bune, de aceea, am inceput tratamentul. Cand nu sunt aici, merg la scoala", ne-a spus Mihaela. "Nu concep sa mi se puna piedici cand incerc sa salvez viata unui pacient" Cea care s-a zbatut pentru a obtine cele necesare amenajarii primului salon al clinicii este asistenta sefa, Elena Pruna. De fapt, ea stie tot ce se intampla, cunoaste toti pacientii si sufera cumplit, alaturi de ei, si, uneori, poate mai mult. "Totul se reduce la sange si citostatice, care le prelungesc viata. Iti vine sa tipi cand au leucemie acuta si tu nu ai cum sa-i ajuti si ce sa le dai. Nu concep sa mi se puna o piedica atunci cand incerc sa salvez viata unui pacient. Asa cum mi s-a spus sa fac clinica din niste pereti goi, ar trebui sa mi se ofere si cele necesare ingrijirii acestor oameni, a caror ultima speranta este clinica. Totul aici este o lupta. Situatiile sunt mult prea disperate pentru a avea rabdare sa asteptam sa ne mai dea sau nu sange. Ce poti face cand persoane tinere se uita in ochii tai si te implora sa le dai o punga cu sangele care le mai prelungeste viata o perioada? Pe mine ma impresioneaza enorm suferinta acestor oameni si privesc la neputinta noastra. Ma implic, plang, ma doare sufletul, ma agit si cand vad ca am obstacole, ma declansez si nu mai am nici un fel de retinere, pur si simplu explodez de furie. Nu ne jucam cu leucemia. Aici vin bolnavii din toata Moldova. Daca vine cineva din Buzau sau Vrancea, nu-i putem trimite acasa pentru ca nu avem paturi. Sunt zile in care stau cate doi-trei bolnavi in pat, desi normativele interzic cu strictete aceasta. Inainte de orice trebuie sa ai suflet pentru a lucra in aceasta clinica, deoarece aici este o adevarata vale a plangerii". Oricum, suferinta acestor oameni nu poate fi descrisa in cuvinte. Singura alinare a lor este speranta si personalul care-i ingrijeste si sufera alaturi de ei. Poate daca factorii de decizie din Sanatate ar veni macar o data aici, alta ar fi situatia finantarii clinicii care prelungeste viata a mii de oameni nenorociti. Magda OLTEANU Cristian DONOSE
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1490 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014296 (s)