News Flash:

Deznadejdea, arma diavolului

9 Ianuarie 2010
1405 Vizualizari | 0 Comentarii
Parintele Calistrat
"Cine va vrea sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine isi va pierde sufletul pentru Mine il va afla" (Matei 16,25); "Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?" (Matei 16,26). Omul simte permanent nevoia de comunicare cu Creatorul. Aceasta comunicare intre om si Dumnezeu se face prin rugaciune, care este fapta cea mai inalta, numita si imparateasa faptelor bune. Rugaciunea inalta, insa este o stare nu tuturor accesibila. Scriptura ne arata ca rugaciunea este calea primordiala de preamarire a lui Dumnezeu, rugaciunea fiind de lauda, de cerere si de multumire. Rezultatul acestor rugaciuni simple, dar sincere era savarsirea minunilor, minunile fiind cele care aratau curatia sufleteasca a crestinilor. Pe simplitatea trairii cotidiene si cu modestie sufleteasca au asezat crestinii primelor veacuri rugaciunea ca pe o temelie de neclintit. Iubirea de sine numita, "Imparateasa Intunericului", a facut ca societatea sa treaca prin mai multe etape de asa-zise "dezvoltare" si "progres".

Desi, in dorinta de progres continuu, omul a evoluat de la mersul pe jos pana la cele mai performante autovehicule sau chiar zborul aviatic, totusi sufletul uman a trecut printr-un continuu proces de racire sufleteasca, de slabire duhovniceasca, de regres spiritual. Astfel, modernismul si progresul au dus la ideologia materialista, din care s-a nascut ateismul, adica inlocuirea lui Dumnezeu cu puterea inteligentei, a fortei intelectuale umane. Iata cum, in aceasta nebuloasa, s-a produs despartirea de Dumnezeu, adica ignorarea Creatorului de catre creatura Sa. Astfel si-a faurit omul - de la idolii primitivi pana la idolii tehnicii moderne - proprii dumnezeii, care trebuiau sa-i aduca omului linistea pamanteasca, confortul material si autosuficienta. Dumnezeu a cercetat insa aceasta blasfemie, cum ne arata David proorocul in Psalmi: "Toti s-au abatut, impreuna netrebnici s-au facut, nu este cel ce face binele, nu este pana la unul" (Ps.13,3). "Omul cu desertaciunea s-a asemanat, zilele lui ca umbra trec" (Ps.143,4).

In uriasa lacuna a lipsei de rugaciune s-a instalat deznadejdea, care are ca fundament neincrederea, nesiguranta, instabilitatea, labilitatea psihica. Aceste stari au aparut cand omul si-a epuizat propriile forte, lipsite de Dumnezeu, de ridicare din caderile pe care singur si le pricinuieste. Lacomia, avaritia, dorinta de inavutire duc la pierderea pacii duhovnicesti. "Casa peste casa vei zidi, tarina langa tarina vei adauga si nimic nu vei mosteni" (Sfanta Scriptura). "Cine nu aduna cu mine risipeste" (Luca 11,23). Dumnezeu nu intervine in alegerile pe care omul le ia, caci ii respecta libertatea; dar ne avertizeaza ca prin patimi si printr-o educatie neortodoxa a vointei ajungem slugile stapanului intunericului, prada sigura a iadului. "Numitu-si-au numele lor pre pamanturi... ca niste oi in iad s-au pus, moartea ii va paste pre ei" (Psalmul 48.11-14).

Alta fata a deznadejdei, ascunsa sub patimi si vicii trecatoare duse pana la saturatie maxima se arata si prin nevoia omului de a-si justifica esecurile dand vina pe semenii sai: "Datorita lor nu am putut, nu am reusit, ei m-au impiedicat!" De aici decurg stresul, nervozitatea, isteria, lucruri puse pe seama diavolului, pe seama vrajilor si a farmecelor, a duhurilor necurate care ne impiedica sa fim perfecti. Urmeaza ura, dusmania, razbunarea, nedreptatile, iar in final satana incaleca sufletul definitiv ducandu-l cu destinatie precisa la sinucidere. Aici ne referim atat la metodele de suicid, cat si la diferitele boli si afectiuni cronice: intre betie si spanzuratoare, intre nebunie si otravire, intre accidente premeditate si sfarsirea in spitalul de psihiatrie nu este nici o diferenta. Biserica lui Hristos face uriase eforturi ca pe ultimii pasi ai deznadejdii sa poata recupera sufletele pierdute, spre a le resadi in gradina duhovniceasca a Raiului. Aici nu depinde doar de preot si de Biserica, ci si de vointa cazuta ce se zbate in spasmele deznadejdii. "Sa se stie ca cel care a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate" (Iacov 5,20).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

matei dumnezeu david proorocul psalmi sfanta scriptura
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1295 (s) | 22 queries | Mysql time :0.017395 (s)