Eveniment-Social

Dezvăluiri ce au în prim-plan o demolare cu scandal a unei celebre clădiri aflate în centrul orașului Iași! Un grup de politicieni a plănuit totul – (GALERIE FOTO)

Publicat: 22 feb. 2021
Strada Arcu Iasi
Prof. univ. dr. Ion Toderașcu (Facultatea de Istorie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași), într-un valoros articol publicat în "Historia Universitatis Iassiensis", din anul 2012, prezintă detalii mai puțin cunoscute despre modul abuziv în care a fost demolată celebra clădire și instituție din centrul Iașului, Academia Mihăileană, în 1963. Academia a funcționat în casele "Cazimir" și "Voinescu", unite printr-un pasaj sub formă de arc ce se aflau în spatele actualului Cinematograf "Victoria" din Piața Unirii

Dezvăluiri și detalii mai puțin cunoscute despre modul abuziv în care a fost demolată o celebră clădire și instituție, din centrul orașului Iași! Totul a fost plănuit de câțiva politicieni, cocoțați în funcții-cheie la conducerea județului. Toate probele, dovezile, documentele, imaginile ce țin de această situație au dispărut într-o manieră ciudată

Demolarea unei celebre instituții, amplasate în centrul orașului Iași, a provocat un scandal-monstru în lumea bună a urbei! Afacerea murdară a fost plănuiă de câțiva politicieni, aflați în funcții-cheie la conducerea județului. Legat de toate acestea, prof. unv. dr. Ion Toderașcu, de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași (fost prorector a instituției de învățământ superior) a prezentat întreg cazul. Asta într-un valoros articol publicat în „Historia Universitatis Iassiensis” (HUI), din anul 2021. Este vorba despre detalii mai puțin cunoscute despre modul abuziv în care a fost demolată celebra clădire și instituție, anume Academia Mihăileană, în anul 1963. Academia a funcționat în casele „Cazimir” și „Voinescu”, unite printr-un pasaj sub formă de arc ce se aflau în spatele actualului Cinematograf „Victoria” din Piața Unirii.

„Clădirea Academiei Mihăilene sub iminența demolării. Un memoriu ignorat”, text- document istoric semnat de universitarul și istoricul Ion Toderașcu

Cu lux de amănunte, eleganță și acribie, prof. univ. dr. Ion Toderașcu detaliază întreg cazul în textul intitulat „Clădirea Academiei Mihăilene sub iminența demolării. Un memoriu ignorat”.

„În iunie 1963, o casă istorică, care găzduise o «școală înaltă» a «căzut» sub furia mașinilor distrugătoare puse în mișcare de proletcultismul Regimului comunist. Sub deviza «sistematizării», devenită politică de partid și de stat, au fost sacrificate, în anii ’60 ai secolului XX, edificii care, protejate, consolidate și întreținute, ar fi făcut trecutul mai vizibil, mai contemporan. Demolarea clădirii Academiei Mihăilene a fost o decizie dintre cele mai aberante, pe care istoria n-o va ierta niciodată. Aflată în centrul orașului Iași, găzduind atunci Filiala Iași a Academiei Republicii Populare Române, construcția reținea atenția publică printr-o particularitate arhitectonică: cupola de inspirație turco-bizantină”, arată prof. univ. dr. Ion Toderașcu.

Spre jumătatea secolului al XIX-lea, orașul Iași a fost înzestrat cu încă o instituție-emblemă, Academia Mihăileană (inaugurată în iunie 1835)

Istoricul Ion Toderașcu continuă și arată că, spre jumătatea secolului al XIX-lea, orașul Iași a fost înzestrat cu încă o instituție-emblemă, Academia Mihăileană (inaugurată în iunie 1835). Localul acestei școli superioare a parcurs un itinerar complicat, până a se ajunge la edificiul cu o „cupolă de inspirație turco-bizantină”. Două case boierești cumpărate de la spătarul Cazimir, în octombrie 1834 (unde este acum ceea ce ieșenii numesc „blocul Tarom”) și de la moștenitorii serdarului Voinescu, în iunie 1837 (aflată pe locul de astăzi al Colegiului Național) aveau să constituie un ansamblu de școală (Casele Cazimir), administrație și internat (Casele Voinescu).

Din motive practice, comunicarea între cele două corpuri, dar și de estetica arhitectonică, a fost construit un arc de legătură, inaugurat în septembrie 1845. Corpul-internat a fost demolat în 1890, locul fiindu-i luat de edificiul Colegiului Național de astăzi. Tot atunci a fost dărâmat, din motive de siguranță, și arcul care dăduse un farmec aparte zonei centrale a orașului Iași.

Demolarea clădirii Academiei Mihăilene era prefigurată încă din vara anului 1960

Demolarea clădirii Academiei Mihăilene era prefigurată încă din vara anului 1960, când a fost organizată, la sediul Sfatului Popular al orașului Iași din strada Vasile Alecsandri nr. 14, expoziția „Schița de sistematizare a orașului Iași – 1960”.

„La 11 decembrie 1962, 16 martie 1963 și 29 aprilie 1963, Rectoratul Universității «Alexandru Ioan Cuza» era solicitat să asigure cazarea la «Casa de oaspeți Balmuș» a unor specialiști de la Comitetul de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare… Totul a produs o stare emoțională în rândul intelectualilor, mai cu seamă în mediul academic. O reacție era de așteptat. Nu putea fi vorba însă, atunci, în anii dictaturii dejiste, de o împotrivire de tip rezistență, care ar fi avut consecințe dintre cele mai grave. S-a ales singura cale posibilă, aceea a memoriilor. A fost o acțiune prudentă, ponderată, care să lase speranța unei finalizări pozitive, salvatoare”, detaliază prof. univ. dr. Ion Toderașcu.

Memoriul inițiat de Filiala Iași a Academiei trimis, mai întâi, mediului universitar, la începutul lunii martie 1962

În acest context nefast, un memoriu inițiat de Filiala Iași a Academiei a fost trimis, mai întâi, mediului universitar, la începutul lunii martie 1962, pentru a se realiza o acțiune consonantă, a fost gândit și finalizat, eminamente, pe argumente ce țin de respectarea trecutului istoric.

„Memoriul, pe care îl reproducem, cu însemnările noastre, a fost elaborat în noul spirit istoriografic, fapt
imediat sugerat de limbajul specific epocii comuniste. Academia Mihăileană era «o tribună de luptă» împotriva «reacțiunii feudale», iar cei care au slujit-o, «ridicați din popor sau, prin concepțiile lor, alături de popor, au fost exponenții progresului social economic, cultural, au fost exponenții progresului societatii…», evocă prof. univ. dr. Ion Toderașcu. În finalul Memoriului se opina: „… ca acest local să rămână așa cum se află astăzi, chiar dacă din cauza lui va suferi într-o mică măsură alinierea străzii. Exemple de acest fel sunt în multe din marile orașe europene: în U.R.S.S., R.S. Cehoslovacă, R.P. Polonă, R.P. Ungară ș.a. Trimiterea se făcea la țări din «lagărul socialist» pentru a fi, cu adevărat, convingătoare. Și, pentru a cultiva și sensibiliza vanitatea «organelor de partid și de stat»”, se arată în acesta.

Profesorul Dimitrie Berlescu era un om introvertit, temperat și foarte rațional

Interesant este că, una dintre figurile de marcă ale urbei, care s-au opus fățiș demolării Academiei Mihăilene, a fost prof. univ. dr. Dimitrie Berlescu, atunci (în anii ’60) prorector al Universității „Cuza”, istoric modernist, eminent cunoscător al istoriei celei mai vechi instituții de învățământ superior modern din România. Profesorul Dimitrie Berlescu era un om introvertit, temperat și foarte rațional. El a voit să știe de la interlocutorii săi, activiști de partid, ce studii au și care le este părerea despre Școală, în general.

„Răspunsurile au fost cele la care se aștepta. Studii primare, școli profesionale și, într-un caz, «facultatea muncitorească». De unde profesorul nostru a conchis imediat și le-a spus-o direct, pentru a-i umili: «de asta vreți să dărâmați Academia Mihăileană». A fost o atitudine demnă, care îi cinstește posteritatea. Cred, rememorând atmosfera acelui moment «la care am fost, parțial, martor în toamna târzie a anului 1962», că decizia sacrificării acestei clădiri istorice era deja luată «vizita de lucru» la Rectoratul Universității «Alexandru Ioan Cuza» fiind una absolut formală. Actul scris al acestei întâlniri a fost redactat în spiritul și litera puterii: sistematizare cu orice preț”, menționează prof. univ. dr. Ion Toderașcu.

Profesorul și prorectorul Dimitrie Berlescu fusese învins de reprezentanții regimului politic totalitar

Așadar, buldozerul se putea pune în mișcare, ceea ce s-a și întâmplat în iunie 1963.

„Socotesc de datoria mea să apăr imaginea în posteritate a profesorului Dimitrie Berlescu, dascăl eminent al studenției mele și îndrumător cu tact în primii mei ani de activitate universitară. Profesorul Berlescu a fost o «personalitate model», un «om al generoaselor imbolduri», un «lider recunoscut al familiei istoricilor ieșeni». Păstrez imaginea unui om demn, departe de a se umili în fața Puterii”, arată prof. univ. dr. Ion Toderașcu.

Asta deoarece, în evocări făcute după 1990, imaginea acestuia era prezentată ca a unui om obedient Regimului comunist, lucru care nu a fost deloc așa.

Pe locul Rotondei Academiei Mihăilene a fost înălțat un mic monument comemorativ, inaugurat la 16 iunie 1995

Inițiativa ridicării monumentului-simbol în piatră aparține „Asociației pentru Conservarea și Reevaluarea Monumentelor Istorice și a Siturilor” (ACREMIS). Președinte și, în același timp, consilier estetic și manager al acestei acțiuni a fost regretatul prof. univ. dr. Gheorghe Macarie. Ca date istorice, de reamintit că Academia Mihăileană a fost prima instituție modernă de învățământ superior din Moldova (1835-1847), inaugurată la Iași sub domnia lui Mihail Sturza, prin implicarea decisivă a lui Gheorghe Asachi și a altor învățați români ai vremii. Academia a fost și sediul Pinacotecii înființate odată cu Școala de Arte Frumoase, la 25 octombrie 1860. Alături se afla și clădirea teatrului evreiesc, demolată odată cu Academia. Precursoare a Universității din Iași si a Colegiului Național, Academia a funcționat în casele „Cazimir” și „Voinescu”, unite printr-un pasaj sub formă de arc. Aici se țineau cursuri de Istorie, Drept, Chimie, Matematică, Științe biologice, Astronomie, Limba elină (greaca veche), Geometrie și Arhitectură.





Comentarii
  • Articolul trateaza o problema de actualitate urbanistica stringenta. Seria va continua cu un articol despre surparea beciului lui Iancu Boroiu, negustor de varza din veacul al XVIII-lea.

Adauga un comentariu