Secretele istoriei

Din legendele dacilor: Povesti din Tara Luanei

Publicat: 30 oct. 2013
Este o lume straveche povestita de pietre ratacite, ce poarta adesea semne bizare, uneori cicatrici ale unor misterioase fenomene naturale, alteori inscrisuri stravechi pierdute in vremuri de legenda. Nu trebuie sa fii expert in stiintele Pamantului ca sa vezi dintr-o simpla privire urme ale unei lupte duse intre duritatea pietrelor si fortele care le indoaie, le strivesc unele de celelalte pana cand un lichid negricios este scos la iveala – izvoare de pacura. 
Pe valea Sibiciului, povestea petrolului este vizibila in fiecare bucata de stanca. Aici gasesti pietre intunecate, ce se desprind in foite. Geologii le numesc disodile sau sisturi disodilice si stiu ca acum milioane de ani erau resturi de microorganisme prinse in inclestarea pietrei. Acestea sunt adevarata sursa a petrolului.
Din loc in loc, pe vai sau in peretii stancilor, se zaresc pietre negre sau roscate, colturoase si sticloase. Se numesc menilite. Sunt roci dure, formate din cochilii microscopice de sticla ale unor microorganisme preistorice. Raritati intre formele de viata de pe Pamant. Mai sunt pietrele de culoare deschisa si cu aspect de nisip intarit, numite gresii. Sunt rezervoare naturale unde petrolul a migrat si s-a adunat dupa formare.
Tot aici, unde Carpatii isi pleaca umili culmile, se afla tinutul chihlimbarului. Anticii greci il numeau electron si credeau ca este dovada clara ca si zeii au sentimente. Ce altceva putea straluci mai frumos si mai delicat decat lacrimile zeilor? Il foloseau in ritualuri magice, la fel ca multe alte semintii pierdute in negura vremilor.
A fost intotdeauna o piatra misterioasa, iar localnicii au stiut sa o caute si sa se fereasca de blestemul sau. Mai demult chiar, aveau galerii si santiere unde, asemeni vanatorilor, pandeau licarirea pretioasa din stanca sparta de tarnacop. Muzeul de azi de la Colti adaposteste o mica colectie martor a vremurilor trecute. Dar locurile, locurile soptesc povestea cautatorilor blestemati, potrivit tinutulbuzaului.ro.
Urmand firul vaii se ajunge la Piatra Corbului. Aici se deapana povesti despre bogatie si decadere, despre cautatori de comori si despre destine tragice. Pe plaiurile de langa maretele stanci ale Pietrei Corbului, la Motoca, se mai vad urmele trecerii celui care a facut cunoscut chihlimbarul romanesc – rumanitul.
Aici, la fel ca in multe alte locuri presarate pe valea Coltilor, un explorator a cautat si adunat comori. Oamenii au incercat sa il avertizeze, dar nu a fost prilej a-l opri. Zadarnic i-au spus ca piatra, rasina scursa din ochii zeilor, odata tinuta in palma pune stapanire si te indeamna sa cauti fara tihna, ca te arde si nu te lasa sa te bucuri de comoara adunata. Era insa prea tarziu pentru explorator.
Indragostit de comoara sa, nu se indura sa se desparta de piatra, chiar daca totul in jur se ruina. Doar dupa moartea sa misterioasa, comoara s-a raspandit in cele patru zari. Regine si tirani au ajuns sa se faleasca cu nestematele romanesti, dar fara a le cunoaste povestea. Localnicii insa, au transmis-o din generatie in generatie, ca o avertizare pentru cei ce gasesc piatra zeilor.
Dincolo de plaiurile chihlimbarului se ascunde un mister si mai mare. Poate cea mai mare comoara a Buzaului. Locurile in care stanca a devenit adapost, loc de venerare si rugaciune pentru pustnici si oameni misteriosi ale caror nume si povesti s-au pierdut in negura vremilor.
Bisericute, chilii, trepte si multe semne decoreaza piatra de parca insasi codrii ar fi o carte pe care maini maiestre, cu dalti si ciocane au incercat sa o scrie si sa o picteze in mijlocul muntilor. Padurile cu pietre cioplite sunt ca un labirint. Locul in care pana si timpul s-a ratacit. Caci piatra nu ne spune unde este inceputul, care este cronologia locurilor si pare a tainui sfarsitul.
Tot ceea ce ne spune piatra este sa ne linistim, caci aici gasesti puterea de a te linisti. Trebuie numai sa asculti natura si vocile oamenilor. Localnicii vor continua povestea. Doar ei stiu talcuirile acestor locuri misterioase.
Ei sunt mostenitorii – porti spre alte lumi cu eroi  legendari, barbari necrutatori, regi intelepti si cosanzene de o frumusete dumnezeiasca. Asculta povestile si leaga-le de locuri, pentru ca le completeaza. Dau raspunsuri si pot inspira asa cum au facut-o si cu alti calatori inainte.
Sunt multi oameni vrajiti de aceste povesti ce razbat din piatra misterioasa ascusa in Curbura Carpatilor. Unii le-au cercetat in cautarea comorilor, altii au cautat raspunsuri pentru istoria neamului nostru, dar toti au incercat sa plece cunoscand mai mult decat la venire.
Locurile nu au alungat pe nimeni si tacute au aratat raspunsuri, au inspirat teorii si au indemnat la revenire. Caci multimea misterelor nu poate fi cuprinsa intr-o singura vizita. Sunt unele drumuri usoare, iar altele nu se lasa gasite usor, la prima calatorie.


loading...

Adauga un comentariu