Secretele istoriei

Dolorosa – concubina Sfantului Augustin

Publicat: 31 dec. 2013

Cel mai indurerat chip de concubina redat in scrierile istorice este cel al femeii pe care eu am numit-o Dolorosa, caci, in Confesiunile sale, barbatul ce avea sa devina Sfantul Augustin nici macar o data nu o identifica pe femeia alaturi de care a trait cincisprezece ani de viata si care i-a daruit pe unicul lui fiu, Adeodatus. Aceasta omisiune nu vadeste, insa, indiferenta lui Augustin. Intr-adevar, chiar si mamei sale, Monica, ii spune pe nume doar o data, cu toate ca numele prietenilor sai, Alypius si Nebridius, precum si ale altor barbati le mentioneaza adesea. In societatea lui Augustin, barbatii contau, pe cand femeile, subordonate pe toate planurile si considerate fiinte inferioare, erau insignifiante. Cu toate acestea, Augustin si-a petrecut prima jumatate din viata alaturi de Monica si de Dolorosa, iar profunzimea si fervoarea atasamentului sau fata de ele au fost cruciale in dezvoltarea lui in calitate de crestin, profesor si teolog.

Nu stim nimic despre copilaria si adolescenta Dolorosei. Existenta ei, atestata documentar, dateaza din anul 370 d.Hr. In Cartagina, ea l-a intalnit pe tanarul student Augustin, care pe atunci avea doar optsprezece ani. El a iubit-o profund mai mult de cincisprezece ani, cat au trait impreuna. Din pacate, nu putem decat sa deducem din copilaria lui Augustin cateva din faptele cu care s-a confruntat mai tarziu Dolorosa.

Tatal lui Augustin, Patricius, era un membru pagan al aristocratiei civile din Thagaste, in Tunisia de azi. Ducea o existenta plina de prestanta, dar fara mari castiguri financiare, asa ca el si Monica isi faceau griji in permanenta in legatura cu finantarea educatiei fiului lor, Augustin, o mica vedeta a scolii din satul natal, caci tanarul era mult mai inzestrat intelectual decat fratele sau, Navigius, sau decat sora sa, Perpetua.

In 371, dupa un an de studiu la universitatea din provincie si dupa alt an petrecut in asteptare, ca tatal sau sa adune banii necesari pentru a-si continua studiile, Augustin a ajuns in cetatea Cartaginei spre a-si desavarsi educatia. Pentru tanarul student si colegii sai care se adunasera din toata Africa in marele oras, Cartagina era un creuzet cosmopolit, licentios si periculos, care respira libertate prin toti porii. Augustin s-a alaturat unei asa-numite fraternitati demonice, pe nume Eversors, care ii chinuia pe noii veniti si pe profesori cu festele sale rautacioase. Obisnuia sa cutreiere teatrele, in cautarea unor tragedii la care sa verse lacrimi pentru a-si exorciza tristetea.

Augustin era chinuit si de dorinte trupesti, caci la saptesprezece ani era „indragostit de dragoste” si manat de o „foame ascunsa“. Cauta aventurile sexuale, amintindu-si mai tarziu cum „se aruncase cu capul inainte in iubire, gata sa se lase prins in capcana.” Era, de asemenea, gelos, suspicios si temator, ceea ce il impingea in pragul furiei, facandu-l sa se certe cu insotitorii sai.

Dupa cateva luni de viata libertina, el o intalni pe supusa Dolorosa. Cam pe atunci a murit si Patricius, lasand-o pe Monica singura sa se descurce cu finantarea educatiei fiului. La acea data, Augustin era deja recunoscut drept cel mai bun student la retorica si, ca alte celebritati academice fara avere, incepuse sa se concentreze asupra unei cariere – in cazul lui, un post in administratia juridica imperiala – si asupra ungerii mecanismelor sociale care puteau sa il ajute in acest sens. Dolorosa se incadra perfect in acest scenariu.

Chiar si in secolul al IV-lea, cand crestinismul prindea radacini, studentii tineau adesea concubine, pe care apoi le abandonau, cand gaseau femeia potrivita pentru a se casatori. Nici secolele, nici crestinismul nu au schimbat acest obicei. Concubinajul era o uniune pe termen lung si, pentru femeie, reprezenta o relatie monogama. Concubinele erau fie sclave, fie aveau rang social inferior iubitilor lor, ceea ce ii impiedica pe acestia sa le ia in casatorie, o perspectiva elitista, pe care parintii Bisericii timpurii o ingaduiau. De fapt, acestia propovaduiau ca alungarea unei concubine (si a copilului ei) reprezenta o fapta meritorie din punct de vedere moral. Totusi, concubinele aveau dreptul la titlul de „matroana” si, desi nu detineau vreo putere in relatia lor cu barbatul respectiv, nu erau deloc privite ca paria ale societatii. Dolorosa era atat de devotata si de dreapta, incat vaduva Monica n-a ezitat sa se mute cu ea si cu Augustin.

Mai tarziu, Augustin si-a descris anii petrecuti impreuna cu Dolorosa: „Pe atunci aveam o femeie. Nu era partenera mea in ceea ce as numi o casatorie legala. O gasisem intr-una din accesele mele de dorinta nestavilita si de lipsa de prudenta.” Dolorosa a acceptat situatia, dedicandu-si viata lui Augustin.

Intre Augustin si Dolorosa au existat si neintelegeri. Desi amandoi erau foarte preocupati de viata spirituala, nu impartaseau aceeasi credinta. Ca si Monica, Dolorosa era crestin ortodoxa, iar convertirea lui Augustin la maniheism, o secta pe care Biserica a condamnat-o ulterior drept eretica, trebuie s-o fi tulburat profund. La fel, pe Augustin il chinuia lupta continua cu convingerea ca dorinta lui era pacatoasa si ca fiecare implinire a dorintelor trupesti reprezenta o marturie a puterii pe care femeia o exercita asupra lui si o intinare a puritatii morale. Dupa actul sexual, Augustin se dojenea profund pe sine insusi pentru pofta sa de nestavilit, pentru „boia carnii” care il afecta. Aceasta durere exprimata cu glas tare, probabil ca o facea sa sufere enorm si, in acelasi timp, o speria pe Dolorosa, care credea ca sexualitatea monogama trebuia traita ca pe un dar de la Dumnezeu. Augustin insista ca starea de concubinaj reprezenta un pact reciproc prin care era ingaduita placerea fizica, asa ca nu trebuia sa duca la nasterea de copii, in timp ce Dolorosa nu era de acord si, cel putin la inceput, se pare ca s-a impotrivit folosirii metodelor de contraceptie.

Consecinta a fost ca, pe cand Augustin avea doar nouasprezece ani, ea a nascut un fiu, pe Adeodatus, „Daruit de Dumnezeu”, un nume popular printre crestinii cartaginezi. Adeodatus era un copil nedorit (dupa cum avea sa spuna mai tarziu Augustin), dar, de indata ce s-a nascut, a devenit un baietel foarte iubit. In urmatorii treisprezece ani, Augustin, Dolorosa si Adeodatus au trait fericiti impreuna.

Spre deosebire de Patricius, care nu isi ascundea iubirile extraconjugale, Augustin a fost monogam, o performanta considerabila intr-o epoca in care infidelitatea masculina era la ordinea zilei. Se insotise cu Dolorosa, spune el, intr-o perioada de emotie salbatica si apetit sexual nestavilit, dar, cu toate astea, „ea a fost singura femeie, si i-am ramas credincios”.

Ca si Monica, Dolorosa probabil nu era educata, dar era inteligenta, fiind nevoita sa faca fata multor provocari: intelectului superior al lui Augustin, prieteniei cu tovarasii sai barbati, pe care el o considera mai valoroasa decit relatia lui cu ea, vaicarelilor lui perpetue ca senzualitatea ei reprezenta o stavila in calea incercarilor lui de a studia filozofia, maniheismului lui, luptei sale interioare in timp ce se gandea la viitorul lor; cresterii micului Adeodatus si mutarea Monicai la ei in casa. La vremea aceea, lui Dolorosa ii mergea bine din multe puncte de vedere. Augustin excela ca profesor de retorica si castiga suficient ca sa le asigure un trai decent, desi se plangea de indisciplina studentilor cartaginezi. Nu o insela niciodata cu alte femei si era innebunit dupa Adeodatus, un copil talentat si ascultator.

Cand Monica sosi in casa lor, se dovedi foarte prietenoasa, impartasind convingerile religioase ale Dolorosei si nelinistea ei in legatura cu calea eronata pe care apucase Augustin. Si, mai presus de orice, Monica isi adora nepotul care era extrem de inteligent. Totusi, viata celor patru era adesea tulburata. Maniheismul predica faptul ca lipsa copiilor reprezenta cea mai putin pacatoasa dintre formele de concubinaj, asa ca, dupa nasterea lui Adeodatus, Augustin a insistat asupra contraceptiei. Si, desi isi iubea fiul, Augustin se simtea vinovat fiindca il concepuse in pacat. Nu se referea niciodata la Dolorosa ca la o mama, ci numai ca la o concubina. Uneori discuta cu prietenii si cu mama sa, uneori, si in prezenta Dolorosei, despre necesitatea casatoriei cu o alta femeie ca un pas inainte in cariera.

Iubirea Monicai era obsesiva, aceasta mama atat de pioasa isi urmarise fiul peste mari si tari ca sa locuiasca impreuna cu el, spune insusi Augustin, si, prin urmare, devenise o povara. Desi ratiunea ii spunea sa accepte situatia, tanjea dupa independenta, sau macar dupa un scurt ragaz fara prezenta ei coplesitoare. In 383, la peste un deceniu de la uniunea lui cu Dolorosa, Augustin trecu la fapte. Fugi la ceas de noapte in secret, cu Dolorosa si Adeodatus, si naviga pana la Roma. Pentru Dolorosa, complicea sa, evadarea lor trebuie sa fi avut conotatii nu tocmai placute.

Roma se dovedi dezamagitoare. Augustin atrase o multime de adepti, dar curand afla ca nici studentii romani nu erau ingeri, invatau cat puteau de la un profesor, apoi se transferau in masa la altul. Frustrat si coplesit de dificultatile sale financiare, Augustin facu uz de relatiile lui in mediul maniheist pentru a obtine pozitia de orator public in Milano, unde calatorise si il ascultase pe marele Ambrosie (care avea sa devina mai tarziu Sfantul Ambrosie). Acesta nu il incuraja pe tanarul orator cu accent african; totusi, retorica impresionanta a lui Ambrosie il convinse pe Augustin ca viitorul lui era la Milano. Curand, el se converti de la maniheism la curentul crestin dominant. Apoi Monica veni din Cartagina si se instala in noul lor camin. Fara indoiala ca Dolorosa se bucura impreuna cu Monica vazand ca Augustin dobandise aceleasi convingeri religioase care stateau la temelia spiritualitatii ei, dar urmatorul stadiu al dezvoltarii lui personale o mahni profund.

Mai intai aparura discutiile interminabile despre posibilitatea ca o casatorie cu o mostenitoare bogata sa il lanseze pe talentatul, dar saracul Augustin, intr-o cariera stralucita. Augustin oscila intre argumentul celui mai bun prieten al sau, Alypius, care spunea ca o casatorie le-ar fi distrus proiectul de a forma o comunitate monastica dedicata cautarii intelepciunii, si propria lui convingere, ca o casatorie ar fi fost elementul esential pentru alimentarea succesului sau profesional. Monica il asigura ca o casatorie l-ar fi facut apt pentru un botez care sa ii spele toate pacatele si se implica trup si suflet in proiect, incercand sa-i gaseasca o sotie.

Oare Dolorosa a ridicat obiectii? Sau, cu inima zdrobita de durere, a fost de acord cu Monica? Augustin avea sa o portretizeze mai tarziu ca pe o femeie care se supunea vointei lui si ii accepta deciziile fara sa protesteze. Dar trebuie sa fi suferit, dupa cincisprezece ani de convietuire, probabil ca a regretat si a plans amarnic, chiar si in tacere, vazand cum i se destrama viata.

Intre timp, Augustin si Monica cautau o sotie potrivita. Au gasit o fata, inca un copil pe care Augustin o considera „suficient de buna” pentru a o cere in casatorie. Parintii s-au inteles, iar cei doi au fost uniti, desi varsta ei impunea o perioada de asteptare de aproape doi ani. Dar prezenta Dolorosei sub acoperisul si in patul lui Augustin si, ceea ce ei nu stiau, adanc in inima lui, ii ingrijora pe viitorii socri. Brusc, Dolorosa deveni proverbiala musca in lapte, care trebuia indepartata. Augustin, sau poate Monica, i-a dat vestea proasta. Supusa, fara sa faca o scena, Dolorosa accepta situatia. De dragul bunastarii materiale si spirituale a lui Augustin, pleca de bunavoie din casa. Oare ce a simtit, in afara de durere chinuitoare, cand si-a luat adio de la iubitul Augustin si de la unicul sau copil? Spre deosebire de alti barbati care isi alungau concubinele, Augustin a decis sa-si pastreze fiul (nelegitim) la el. Oare ce cuvinte de mangaiere si-a smuls Dolorosa din inima pentru Adeodatus, in timp ce isi strangea lucrurile?

Dolorosa naviga inapoi in patria ei africana, singura, jurandu-se sa nu se mai daruiasca vreodata unui alt barbat. Plecarea ei i-a sfasiat inima lui Augustin, transformandu-i-o, dupa cum el insusi spune, intr-un organ sangerand de durere. Si, desi dorinta sa nestavilita l-a facut sa-si ia alta concubina in timp ce astepta permisiunea de a face sex marital cu mireasa lui copila, nu si-a revenit niciodata dupa despartirea de Dolorosa. Apoi Dumnezeu ii vorbi si ii porunci sa se abtina de la relatii sexuale cu o concubina, indemnandu-l sa isi regandeasca planurile maritale. Augustin se conforma imediat si opta pentru celibat.

Putem presupune ca destramarea povestii lor de dragoste a avut urmari cel putin la fel de dureroase pentru Dolorosa ca si pentru Augustin, care nu si-a mai revenit niciodata cu adevarat. Rupse logodna si se dedica Bisericii, unde deveni treptat o figura proeminenta. Dar continua sa isi planga iubita pierduta. Relatia lor ar fi putut dura o viata, daca dispretul lui Augustin pentru sexualitatea sa puternica, impreuna cu ambitiile lui personale nu l-ar fi facut sa renunte la concubina sa de conditie inferioara. Viata solitara a Dolorosei a continuat, altfel, Augustin ar fi consemnat moartea ei. Totusi, el continua sa scrie numai despre propria agonie, despre propriile regrete, despre propria suferinta. Nu mentioneaza nicaieri daca s-a interesat vreodata de ea, daca i-a trimis vreodata bani sau daca a anuntat-o despre moartea lui Adeodatus, care a survenit cand acesta a implinit saisprezece ani. Ea trebuie totusi sa fi aflat in 389 ca Augustin s-a intors in Africa si ca, doi ani mai tirziu, a fost hirotonit preot, devenind, in 396, episcop de Hippo. Probabil s-a simtit foarte mandra ca fusese hirotonit in propria ei religie si ca urcase mult in ierarhia bisericeasca. Peste secole, convertirea lui Augustin la crestinismul ortodox avea sa fie pe nedrept pusa pe seama lui Ambrosie, nu a femeii care l-a indemnat sa imbratiseze aceasta religie timp de cincisprezece ani. In loc sa fie onorata pentru imensa ei contributie la dezvoltarea spirituala a iubitului sau, Dolorosa a trecut prin istorie neobservata si neidentificata. S-a spus despre ea doar ca avea statutul legal si sexual de concubina a lui Augustin.

*****

sursa: Elizabeth Abbott, O istorie a amantelor, Ed. Lider, Bucuresti, 2005/istoriiregasite



loading...

Adauga un comentariu