Scena artistica din Romania

Domnita Ralu Caragea, intemeietoarea primei trupe de teatru profesionist din tarile romane

Publicat: 15 apr. 2014
3
Domnita Ralú Caragea  a fost fiica cea mica a lui Ioan Gheorghe Caragea, domn al Tarii Romanesti. A intemeiat prima trupa de teatru profesionist (in greaca) din tarile romane, pentru care a construit si un local special, Cismeaua Rosie, pe actuala Calea Victoriei din Bucuresti, la 1817.
Domnita Ralú era fiica cea mai mica a domnului fanariot Ioan Gheorghe Caragea si a sotiei acestuia, Elena (nascuta Scanevi), fiica unui bancher din Constantinopol. Formata in cultura europeana, a primit o educatie aleasa: vorbea limbile franceza, greaca, germana si turca.
Dupa ce tatal sau a fost investit domn, in septembrie 1812 a venit si domnita Ralú in Tara Romaneasca. Ruxandra, sora cea mai mare a domnitei Ralú, a devenit sotia domnitorului Moldovei, Mihail Sutu al II-lea (1819-1821).

Vezi si Printesa Helena de Waldeck si Pyrmont 

In ale sale Scrisori catre V. Alecsandri, Ion Ghica relata ca Ralú poseda gustul frumosului, fiind o admiratoare a muzicii lui Mozart si a lui Beethoven, hranita cu scrierile lui Schiller si Goethe. Ea a apelat la cativa tineri greci, rude si amici din Scoala greceasca de la Schitu Magureanu, studenti admiratori ai tragediilor lui Euripide si Sofocle, pentru a pune in scena cateva piese de teatru. In 1816, cu decoruri din panza croita si cu hartie poleita, domnita a organizat in apartamentele sale o mica scena pe care s-au jucat in limba elena Oreste, Moartea fiilor lui Brutus si cateva idile ca Dafnis si Chloe.
A amenajat un teatru in palatul tatalui sau si a sprijinit formarea unei clase de actorie la Scoala Domneasca. Ea l-a trimis pe Costache Aristia la Paris pentru a studia declamatia si actoria. Tatal sau a extins in 1817 aceasta clasa de actorie, introducand studiul limbilor latina, greaca, franceza, al stiintelor naturale, matematicii, fizicii, Dreptului si Literelor.

Vezi si Tragicul destin al Svetlanei Stalin, singura mostenitoare a lui Stalin 

Deoarece teatrul a avut succes, a organizat o sala pentru publicul larg in Bucuresti, care s-a numit Teatrul de la Cismeaua Rosie, situat in coltul Podului Mogosoaiei si a strazii Fantanei (azi Calea Victoriei si strada general Berthelot). A fost prima sala se spectacole permanenta din capitala. La 8 septembrie 1818 aici a avut loc prima reprezentatie cu piesa „Italiana din Alger” dupa opera lui Rossini in interpretarea trupei Teatrului din Viena.[4] In ce priveste utilizarea teatrului ridicat de domnita Ralú, atunci cand nu se prezentau spectacole, Nicolae Filimon scria in romanul sau Ciocoii vechi si noi, ca „domnita Ralú cladi la Cismeaua Rosie o sala de bal, in care se adunau boierii si cucoanele de petreceau noptile cele lungi ale iernii”.
Deoarece tatal ei isi platise domnia pentru trei ani si statuse sase, domnita Ralú a trebuit sa fuga de creditorii otomani (via Brasov, Londra) la Atena, unde a trait cu toata familia si a finantat miscarea Eteria (o parte din avere fusese trimisa la Moscova inca de cand tatal ei era domn al Tarii Romanesti) si lupta pentru independenta a Greciei.
Sprijinul acordat de domnita Ralú artei dramatice a incetat odata cu fuga lui Caragea, la 29 septembrie 1818. Teatrul a mai fost foarte activ intre anii 1818 si 1820, dar a fost distrus de un incendiu in anul 1825. Activitatea teatrala din Bucuresti a fost reluata abia in 1833, cand Ion Campineanu si Ion Heliade-Radulescu au infiintat Societatea Filarmonica,[al carei tel declarat era incurajarea dramaturgiei nationale.




Adauga un comentariu