News Flash:

Dracul schiop

29 Iulie 2008
993 Vizualizari | 0 Comentarii
Vlad HOGEA
Nicolae Labis ne-a lasat unul dintre cele mai bine scrise pamflete ale literaturii romane, din pacate prea putin cunoscut cititorilor de azi: "Dracul schiop". Continutul ideatic, atmosfera gotica si maiestrimea limbii fac din acest poem alegoric o reala capodopera, care si-ar merita locul de cinste in manualele scolare (intocmite, in anii din urma, intr-o maniera amatoristica si complet nestiintifica). Sa parcurgem, asadar, impreuna, acest pamflet dedicat de autor "tuturor nemernicilor": "Carau comori sapate sub luna si-n secret. / Urcasera prea lesne in pisc de zaiafet. / Purtau trufase tuiuri pe crestetul zalud / Si noile blazoane cu inca smaltul crud. / Dadeau porunci cu lene si n-auzeau nimic, / Dar se-auzea in vale o fierbere grabita / De fier si os si piatra, de scrasnete de cric, / De nesfarsita munca, de lume ce se-agita. / In desucheate dansuri, acest sobor dospea / Ca-n buba unei alte, rasaritene Rome. / Si fluturau lungi valuri in aer, de tafta, / Urzite-n vin, batute in galese arome. / Cand, rezemat de carja si-n galben imbracat, / Un personaj coleric si straniu se arata - / Zbarcita foarte fata, ori roasa de varsat, / Iar la piciorul teafar copita despicata. /

- «Nu voi m-ati scos pe mine dintr-al fiolei miez / (Ce voce neplacuta! Ca scrasnetul tatanii!), / Nu mi-ati facut vreun bine, dar vreau sa va distrez - / Va scot acoperisul capatanii. / Sa-ncep cu-acel ce-n ceata e cel mai si mai si, / Cel cu figura-n aur si lene parca unsa. / I-am ridicat capacul. Puteti acum privi / Monumentala lume dintr-insul, ce-i ascunsa». / Sarira toti sa vada: privirile nauce / Tinandu-si uluirea si-o miorlaiau nebunii, / Cum matele din delta se-arunca sa apuce / Mancarea lepadata pe crestetul vreunei. / Si ce-au vazut! O grota cat un imperiu sur, / Placi de grafit, si-n trista-mpletire reciproca, / Contururi tandre, umbre de foi si de velur, / Desene pure, toate strivite-acolo-n roca, / Intruchipand figura de-adolescent tacut / Cu intrebare-n frunte si-n inima cu mila, / Mladita de departe ce, arbor, n-a crescut, / Ci prabusita-n straturi s-a impietrit, fosila. / Se ridicau deasupra colosi de sulf in bolti / Ivind taioase cercuri si limbi de iatagane, / Peretii inauntru se ariceau cu colti, / Nemiscatoare curbe si unghiuri lungi si stranii. / Si niste tevi sucite, ca niste vene, poate, / Se-ncolaceau pe coltii acestia sa se suie, / Lasand in stravezimea lor verde sa inoate, / In loc de sange - o apa subtire si galbuie. / (...) / Pe cladaria sparta un craniu se preface / Cu dinadinsul proaspat, cu dinadinsul bun, / Ca-n putredele targuri cand tarfele sarace / In zi de sarbatoare au miros de sapun. / Ranjeste dracul galben si iar intinde gheara / Sa mai desfac-un crestet. Mesenii, pamantii, / Cu palmele pe crestet se clatina cum vara / Ciulinii in furtuna se clatina hazlii. / Iar dracul schiop ranjeste mai trist si ca un sfredel / Rotindu-se-n pamanturi s-a dus, si scartai. / Prietene, el stie atat de multe! Crede-l / De-o fi sa-l intalnesti si-ti va vorbi. / Mesenii? Se frecara la ochi, privira-n gol / Cu linii noi taiate pe palida lor masca. / Si-au zis c-un vis fusese, sporit de alcool, / Si n-a avut curajul nici unul sa-l rosteasca. / Dar cheful se sparsese si fara de zabava / S-au despartit cu fata posomorata, grava, / Cand ingroziti vazura in dunga unui nor / Cum dracul schiop si galben salta intr-un picior?".


Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2543 (s) | 22 queries | Mysql time :0.119300 (s)